Un bărbat israelit pe nume Elcana avea două soții, Ana și Penina, însă el o iubea mai mult pe Ana. Pentru că Penina avea mulți copii, iar Ana nu putea să aibă, Penina își bătea joc tot timpul de ea. În fiecare an, Elcana mergea cu familia sa la tabernacolul din Șilo pentru a-i aduce închinare lui Iehova. O dată, când erau acolo, el a observat că soția lui mult iubită era foarte tristă. El i-a spus: „Ana, te rog, nu plânge. Mă ai pe mine. Știi că te iubesc!”.

Mai târziu, Ana s-a retras într-un loc ca să se roage. Ea îl implora printre lacrimi pe Iehova să o ajute și i-a promis: „Iehova, dacă îmi vei da un fiu, ți-l voi dărui ție, iar el îți va sluji toată viața”.

Marele preot Eli a văzut-o pe Ana suspinând și a crezut că era beată. Ana i-a spus: „Domnul meu, nu sunt beată. Am un necaz mare și îi vorbesc lui Iehova despre el”. Eli și-a dat seama că greșise și i-a spus: „Fie ca Iehova să-ți dea ce ai cerut”. Ana s-a simțit mai bine și s-a întors acasă. După mai puțin de un an, ea a născut un fiu și i-a pus numele Samuel. Îți dai seama cât de bucuroasă a fost Ana?

Ea nu a uitat promisiunea pe care i-o făcuse lui Iehova. De îndată ce l-a înțărcat pe Samuel, l-a dus să slujească la tabernacol. Ana i-a spus lui Eli: „Acesta este fiul pentru care m-am rugat. I-l dăruiesc lui Iehova ca să-i slujească toate zilele vieții lui”. An de an, Elcana și Ana mergeau să-l viziteze pe Samuel și îi duceau de fiecare dată o tunică, sau o haină, fără mâneci. Mai târziu, Iehova i-a dat Anei încă trei fii și două fiice.