Cum a supravieţuit Biblia

Este un adevărat miracol că textul Bibliei a ajuns până la noi fără să fi suferit modificări. Scrierea Bibliei s-a încheiat cu mai bine de 1.900 de ani în urmă. Ea a fost aşternută în scris pe materiale perisabile (papirus şi pergament) şi puţini mai vorbesc în prezent limbile în care a fost scrisă. În plus, oameni influenţi, de la împăraţi la conducători religioşi, au încercat cu înverşunare să distrugă Biblia.

CUM a reuşit să supravieţuiască această lucrare remarcabilă până în zilele noastre, devenind cea mai cunoscută carte de pe glob? Să analizăm doar doi factori.

Numeroasele copii au salvat textul biblic

Păstrătorii primelor scrieri biblice au fost israeliţii, care au ocrotit cu grijă sulurile originale şi au realizat numeroase copii ale lor. De exemplu, regii israeliţi trebuiau să scrie „o copie a acestei legi, după cea care este dată în grija preoţilor, a leviţilor“. — Deuteronomul 17:18.

Mulţi israeliţi citeau cu plăcere Scripturile, considerându-le Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, copierea textului era făcută cu mare grijă de scribi bine instruiţi. Despre Ezra, un scrib temător de Dumnezeu, se spune că era „un copist iscusit al legii lui Moise, pe care o dăduse Iehova, Dumnezeul lui Israel“ (Ezra 7:6). Masoreţii, care au copiat Scripturile ebraice, sau „Vechiul Testament“, între secolele al VI-lea şi al X-lea e.n., chiar numărau literele textului copiat pentru a fi siguri că nu s-au strecurat greşeli. O astfel de meticulozitate a ajutat la păstrarea textului şi implicit a Bibliei, în pofida încercărilor înverşunate şi neobosite ale duşmanilor de a o distruge.

Un exemplu în acest sens este conducătorul sirian Antiochus al IV-lea, care, în 168 î.e.n., a încercat să distrugă toate copiile Scripturilor ebraice care se găseau pe teritoriul Palestinei. Într-o consemnare istorică iudaică se spune: „Cărţile legii, pe care le-au aflat, le-au ars cu foc, stricându-le de tot“. The Jewish Encyclopedia precizează: „Cei ce au primit aceste porunci s-au achitat de ele cu multă scrupulozitate. . . . Pe cei ce posedau o carte sfântă . . . îi aştepta pedeapsa cu moartea“. Totuşi, copii ale Scripturilor au supravieţuit, rămânând atât la evreii din Palestina, cât şi la cei din alte ţinuturi.

La scurt timp după ce scriitorii Scripturilor greceşti creştine, sau „Noul Testament“, şi-au încheiat scrierile, s-au făcut numeroase copii ale acestor scrisori, profeţii sau relatări istorice inspirate. De exemplu, Ioan şi-a scris evanghelia probabil în Efes sau în apropierea acestui oraş. Totuşi, un fragment dintr-o copie a acestei evanghelii, copie despre care specialiştii spun că a fost făcută la nici 50 de ani după ce Ioan şi-a scris evanghelia, a fost găsit în Egipt, la sute de kilometri depărtare. Această descoperire arată că până şi creştinii din ţări îndepărtate dispuneau de copii ale unor texte inspirate scrise de puţin timp.

Cuvântul lui Dumnezeu a supravieţuit sute de ani după Cristos şi datorită largii lui răspândiri. Se spune că, în zorii zilei de 23 februarie 303 e.n., împăratul roman Diocleţian îşi privea soldaţii în timp ce spărgeau uşile unei biserici şi ardeau copii ale Scripturilor. Diocleţian credea că putea scăpa de creştinism distrugându-i scrierile sacre. A doua zi, el a dat ordin ca toate copiile Bibliei de pe teritoriul Imperiului Roman să fie arse în public. În pofida acestei porunci au mai rămas unele exemplare, care la rândul lor au fost copiate. De fapt, se pare că porţiuni întregi din două copii ale Bibliei în greacă, ce au supravieţuit până în zilele noastre,  au fost realizate la scurt timp după persecuţia lui Diocleţian. Una se află la Roma, iar cealaltă la Londra, în British Library.

Deşi nu s-a descoperit niciun manuscris original al Bibliei, mii de copii scrise de mână (ale întregii Biblii sau ale unor fragmente din ea) s-au păstrat până în zilele noastre. Unele dintre ele sunt foarte vechi. Dar oare s-a schimbat mesajul din original pe măsură ce textul a fost copiat? Iată ce a spus eruditul William Henry Green cu privire la Scripturile ebraice: „Nu greşim când spunem că nicio altă lucrare antică nu a ajuns până la noi într-o formă atât de apropiată de original“. Referitor la Scripturile greceşti creştine, Sir Frederic Kenyon, o autoritate în materie de manuscrise biblice, a scris: „Intervalul dintre data redactării manuscrisului original şi cea a celor mai vechi documente existente este atât de mic, încât e neglijabil. Aşa se risipeşte şi ultimul motiv de îndoială că Scripturile n-ar fi ajuns la noi în forma în care au fost scrise. Autenticitatea şi integritatea cărţilor Noului Testament pot fi considerate definitiv stabilite“. El a mai adăugat: „Nu exagerăm deloc afirmând că, în esenţă, textul biblic este sigur. . . . Acest lucru nu se poate spune despre nicio altă carte antică din lume“.

Traducerea Bibliei

Biblia a ajuns cea mai cunoscută carte de pe glob datorită unui al doilea factor important, şi anume că este disponibilă în multe limbi. Acest fapt este în armonie cu scopul lui Dumnezeu, ca oamenii din toate naţiunile şi de toate limbile să ajungă să-l cunoască şi să i se închine „cu spirit şi cu adevăr“. — Ioan 4:23, 24; Mica 4:2.

Prima traducere cunoscută a Scripturilor ebraice a fost Septuaginta, o versiune în greacă. Ea a fost realizată pentru evreii vorbitori de limbă greacă ce trăiau în afara Palestinei. Această traducere a fost terminată cu circa două secole înainte ca Isus să vină pe pământ. Întreaga Biblie, inclusiv Scripturile greceşti creştine, a fost tradusă în mai multe limbi în numai câteva secole de la încheierea scrierii ei. Mai târziu însă, regi şi chiar preoţi, care ar fi trebuit să facă tot ce le stătea în putere pentru ca Biblia să ajungă în mâinile oamenilor de rând, au făcut exact contrariul. Au încercat să-şi ţină enoriaşii în întuneric spiritual opunându-se iniţiativelor multora de a traduce Cuvântul lui Dumnezeu în limbile vorbite de popor.

Sfidând Biserica şi Statul, bărbaţi curajoşi şi-au riscat viaţa traducând Biblia în limba înţeleasă de popor. De exemplu, în 1530, englezul William Tyndale, instruit la Oxford, a realizat o ediţie a Pentateuhului, primele cinci cărţi ale Scripturilor ebraice. În pofida crâncenei opoziţii cu care s-a confruntat, el a fost primul care a tradus Biblia direct din ebraică în engleză. Tyndale a fost şi primul traducător englez care a folosit numele lui Dumnezeu, Iehova. Cât timp a lucrat la una dintre primele traduceri în spaniolă ale Bibliei, eruditul spaniol Casiodoro de Reina a fost persecutat de catolici, viaţa fiindu-i mereu în primejdie de moarte. Ca să-şi finalizeze traducerea, el a fost nevoit să caute refugiu prin Anglia, Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia. a

Şi în prezent Biblia este tradusă în multe limbi, milioane de exemplare văzând lumina tiparului. Faptul că a supravieţuit şi a devenit cea mai cunoscută carte de pe glob demonstrează adevărul cuvintelor apostolului Petru, care a spus sub inspiraţie divină: „Iarba se usucă şi floarea cade, dar cuvântul lui Iehova dăinuie pentru totdeauna“. — 1 Petru 1:24, 25.

[Notă de subsol]

 [Chenarul/Fotografiile de la pagina 14]

CE TRADUCERE SĂ CITESC?

În multe limbi există diverse traduceri ale Bibliei. Unele dintre ele au un limbaj arhaic, greu de înţeles. Altele sunt traduceri libere, care conţin parafrazări, având ca obiectiv o lectură uşoară, nu redarea cu exactitate a sensului. Există însă şi traduceri literale, textul fiind tradus aproape cuvânt cu cuvânt.

Versiunea în engleză a Sfintelor Scripturi — Traducerea lumii noi, publicată de Martorii lui Iehova, a fost tradusă direct din limbile originale de un comitet, ai cărui membri au dorit să rămână anonimi. Ea a devenit apoi textul de bază pentru alte traduceri în aproximativ 60 de limbi. Cei care au realizat aceste traduceri au făcut însă comparaţii cu textul din limbile originale. Traducerea lumii noi urmăreşte redarea literală a textului original, ori de câte ori o astfel de redare nu afectează sensul. Traducătorii caută să realizeze o versiune a Bibliei la fel de uşor de înţeles pentru cititorii de azi, cum a fost şi textul original pentru cititorii din timpurile biblice.

Unii lingvişti au studiat mai multe traduceri moderne ale Bibliei, între care şi Traducerea lumii noi, pentru a descoperi inexactităţi şi redări subiective. Unul dintre ei a fost Jason David BeDuhn, conferenţiar la catedra de studii religioase de la Universitatea Northern Arizona (SUA). În 2003, el a publicat un studiu de 200 de pagini asupra a nouă b dintre „cele mai folosite Biblii din ţările anglofone“. Au fost analizate mai multe fragmente controversate, întrucât în aceste cazuri „se pare că subiectivismul afectează traducerea“. El a comparat toate aceste versete din textul grecesc original cu redările din traducerile în engleză vrând să descopere orice încercare, marcată de subiectivism, de a schimba sensul. Care a fost concluzia evaluării sale?

BeDuhn a adus în atenţie opinia majorităţii oamenilor şi a multor biblişti care pretind că diferenţele de redare ce se găsesc în Traducerea lumii noi (NW) se datorează prejudecăţilor religioase ale traducătorilor ei. Însă el a afirmat: „Majoritatea diferenţelor se datorează unei mai mari exactităţi a versiunii NW, aceasta fiind o traducere literală, atentă“. Deşi nu este de acord cu anumite redări din Traducerea lumii noi, lingvistul a mai spus că această versiune „se distinge între traducerile comparate prin exactitatea ei“. El a considerat-o o traducere „deosebit de bună“.

Dr. Benjamin Kedar, un ebraist din Israel, a făcut în 1989 un comentariu similar referitor la Traducerea lumii noi. Iată ce a spus el: „Această lucrare reflectă strădania sinceră de a ajunge la înţelegerea cât mai exactă a textului. . . . Nu am găsit în Traducerea lumii noi nicio intenţie, marcată de subiectivism, de a schimba sensul textului original“.

Aşadar, întrebaţi-vă: Cu ce scop vreau să citesc Biblia? Vreau o lectură uşoară, care însă nu e foarte exactă? Sau doresc să regăsesc în citirea mea idei care să reflecte cât mai fidel textul original inspirat (2 Petru 1:20, 21)? Veţi alege traducerea în funcţie de obiectivul vostru.

[Notă de subsol]

[Legenda fotografiei]

Versiunea „Sfintele Scripturi — Traducerea lumii noi“ este disponibilă în multe limbi

[Legenda fotografiei de la paginile 12, 13]

Manuscrise masoretice

[Legenda fotografiei de la pagina 13]

Fragment conţinând textul din Luca 12:7, „. . . nu vă temeţi! Voi sunteţi mai de preţ decât multe vrăbii“

[Provenienţa fotografiilor de la pagina 13]

Pagina din prim-plan: National Library of Russia, St. Petersburg; paginile din planul al doilea şi al treilea: Bibelmuseum, Münster; în fundal: © The Trustees of the Chester Beatty Library, Dublin