1, 2. a) Ce au afirmat Elifaz și Bildad cu privire la eforturile omului de a-i sluji lui Dumnezeu? b) Care a fost punctul de vedere al lui Iehova în această privință?

„POATE un bărbat viguros să-i fie de folos lui Dumnezeu? Poate cel cu pricepere să-i fie de folos? Găsește Cel Atotputernic vreo plăcere că ești drept sau are el vreun câștig că îți faci calea ireproșabilă?” (Iov 22:1-3) Aceste întrebări i-au fost puse lui Iov de către Elifaz. Fără îndoială, Elifaz era convins că răspunsul la ele este negativ. Tovarășul său Bildad a susținut chiar că este imposibil ca un om să fie considerat drept de Dumnezeu. (Citește Iov 25:4.)

² Acești așa-ziși consolatori ai lui Iov au afirmat că, pentru Dumnezeu, eforturile omului de a-i rămâne loial și de a-i sluji nu au nicio valoare și că omul nu prețuiește mai mult decât o molie, o larvă sau un vierme. (Iov 4:19; 25:6) La prima vedere am putea crede că, prin astfel de afirmații, Elifaz și Bildad au vădit umilință. (Iov 22:29) În fond, când privim de la fereastra unui avion ne dăm seama cât de mici și neînsemnați suntem. Dar oare așa consideră Iehova eforturile noastre în lucrarea Regatului când privește spre pământ din cerurile preaînalte? Iehova și-a exprimat clar punctul de vedere când i-a mustrat pe Elifaz, pe Bildad și pe Țofar pentru că nu au spus adevărul despre el și a arătat că își găsea plăcerea în Iov, numindu-l „slujitorul meu”. (Iov 42:7, 8) Așadar, un om îi poate fi „de folos lui Dumnezeu”.

3. Ce a spus Elihu despre eforturile omului de a-i sluji lui Iehova și care este sensul cuvintelor sale?

³ În schimb, Iehova nu l-a corectat pe Elihu pentru că a pus întrebarea: „Dacă ai într-adevăr dreptate, îi dai tu ceva lui [Dumnezeu] sau primește el ceva din mâna ta?”. (Iov 35:7) A vrut Elihu să spună că eforturile pe care le facem în serviciul lui Dumnezeu sunt fără rost? Nicidecum. El a vrut să sublinieze că Iehova nu depinde de închinarea noastră. Dumnezeu este complet în sine, desăvârșit. Nimic din ce-i oferim noi nu-l poate face mai bogat sau mai puternic. Dimpotrivă, calitățile, talentele sau punctele noastre forte ne-au fost dăruite de Dumnezeu, care observă cum le folosim.

4. Cum consideră Dumnezeu gesturile de bunătate pe care le facem față de alții?

⁴ Iehova consideră actele de iubire loială făcute în favoarea slujitorilor săi drept manifestări ale iubirii loiale față de el. În Proverbele 19:17 se spune: „Cine se îndură de omul de condiție umilă îl împrumută pe Iehova, și El îl va răsplăti pentru faptele lui”. Să înțelegem de aici că Iehova ține seama de fiecare gest de bunătate pe care îl facem față de cei de condiție umilă? Se simte oare Dumnezeu, Creatorul universului, îndatorat față de niște oameni care se îndură de semenii lor? Consideră el aceste fapte de îndurare împrumuturi pe care le răsplătește cu binecuvântări? Da, iar această idee este confirmată de însuși Fiul lui Dumnezeu. (Citește Luca 14:13, 14.)

5. La ce întrebări vom găsi răspuns în continuare?

⁵ Iehova dorește ca oamenii fideli să ia parte la împlinirea scopului Său. De exemplu, el l-a invitat pe profetul Isaia să vorbească în calitate de reprezentant al său. Isaia a acceptat cu bucurie această invitație, spunând: „Iată-mă! Trimite-mă!”. (Is. 6:8-10) În prezent, mii de slujitori ai lui Iehova manifestă același spirit de voluntariat, acceptând responsabilități grele în lucrarea sa. Însă cineva s-ar putea întreba: Dar chiar contează contribuția mea? Știu că este un privilegiu să iau parte la lucrarea lui Iehova, dar nu se îngrijește el ca lucrarea lui să se realizeze, indiferent cât de mult mă implic eu? Vom găsi răspunsul la aceste întrebări analizând relatarea despre evenimentele din timpul lui Barac și al profetesei Debora.

6. De ce păreau israeliții o pradă ușoară pentru armata lui Iabin?

⁶ Douăzeci de ani, regele canaanit Iabin îi „asuprise foarte tare” pe israeliți. Armata lui Iabin era atât de nemiloasă, încât locuitorilor de la țară le era frică și să plece de acasă. Israeliții nu erau echipați din punct de vedere militar: nu aveau nici arme de atac, nici mijloace de apărare. În schimb, armata dușmană dispunea de 900 de care de război cu coase de fier. (Jud. 4:1-3, 13; 5:6-8) *

7, 8. a) Care au fost primele instrucțiuni date de Iehova lui Barac? b) Cum a fost înfrântă armata lui Iabin? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁷ În acest context, Iehova i-a poruncit lui Barac prin profetesa Debora: „Du-te și împrăștie-te pe muntele Tabor; ia cu tine zece mii de bărbați dintre fiii lui Neftali și dintre fiii lui Zabulon! Și îl voi scoate la tine, în valea Chison, pe Sisera, comandantul armatei lui Iabin, carele lui de război și mulțimea lui și îl voi da în mâinile tale”. (Jud. 4:4-7)

⁸ În scurt timp s-au adunat 10 000 de voluntari la muntele Tabor. La porunca lui Iehova, Barac și oamenii lui au pornit fără întârziere la luptă. (Judecătorii 4:14-16) În timpul bătăliei principale, de la Taanac, o rupere de nori a transformat câmpul de luptă într-o imensă mlaștină. Barac a urmărit armata lui Sisera 24 de kilometri, până la Haroșet. La un moment dat, Sisera și-a abandonat carul de război și a fugit la Țaananim, aflat, probabil, în apropiere de Chedeș. El a căutat refugiu în cortul lui Iael, soția lui Heber, chenitul. Epuizat din cauza bătăliei, Sisera a adormit. Atunci Iael, plină de curaj, l-a ucis. (Jud. 4:17-21) Astfel, dușmanii Israelului au fost înfrânți! *

9. Ce detalii cu privire la bătălia împotriva lui Sisera găsim în Judecătorii 5:20, 21?

⁹ Capitolele 4 și 5 din cartea Judecătorii trebuie studiate împreună întrucât fiecare capitol conține detalii care nu se găsesc în celălalt. De exemplu, în Judecătorii 5:20, 21 se spune: „Din cer au luptat stelele, de pe orbitele lor au luptat împotriva lui Sisera. Torentul Chison i-a dus cu el”. Se referă aceste cuvinte la un ajutor îngeresc sau la un fel de ploaie de meteoriți? Biblia nu dă alte amănunte. Însă o ploaie torențială care cade exact la momentul potrivit și în locul potrivit, făcând să se împotmolească 900 de care de război nu s-ar putea explica decât ca o intervenție divină. În Judecătorii 4:14, 15, victoria îi este atribuită lui Iehova de trei ori. Niciunul dintre cei 10 000 de israeliți nu și-ar fi putut atribui meritul pentru o astfel de eliberare!

10, 11. Ce era Merozul și de ce a fost el blestemat?

¹⁰ E interesant însă că, la mijlocul cântării în care Debora și Barac îl laudă pe Iehova pentru victoria miraculoasă, se spune: „Blestemați Merozul, a zis îngerul lui Iehova, blestemați-i fără încetare pe locuitorii lui, căci n-au venit în ajutorul lui Iehova, în ajutorul lui Iehova cu cei puternici”. (Jud. 5:23)

¹¹ Se pare că blestemul rostit împotriva Merozului s-a împlinit atât de bine, încât, în prezent, nu se cunoaște nimic despre acest loc. E posibil ca Merozul să fi fost un oraș ai cărui locuitori nu i s-au alăturat lui Barac când acesta i-a chemat pe israeliți la luptă. E puțin probabil ca ei să nu fi auzit această chemare, întrucât atunci s-au adunat 10 000 de voluntari! Sau, în cazul în care Sisera a trecut prin Meroz când fugea ca să-și scape viața, e posibil ca locuitorii orașului să nu fi făcut nimic pentru a-l reține pe acest războinic crud. Să ni-l imaginăm pe Sisera, singur și disperat, fugind pe străzile Merozului, chiar sub privirile lor! Ce ocazie excelentă ar fi fost pentru locuitorii Merozului să contribuie la împlinirea scopului lui Iehova și să se bucure apoi de binecuvântarea sa! Dacă, într-un astfel de moment crucial, când aveau ocazia să facă ceva pentru Iehova, ei au ales să rămână pasivi, atitudinea lor contrastează izbitor cu fapta curajoasă a lui Iael, despre care se vorbește în versetele următoare! (Jud. 5:24-27)

12. Ce atitudini sunt puse în antiteză în Judecătorii 5:9, 10 și ce lecție desprindem noi astăzi?

¹² În Judecătorii 5:9, 10 se observă un alt contrast, între cei ce i s-au alăturat lui Barac și cei ce n-au răspuns chemării lui la luptă. Debora și Barac îi laudă pe „comandanții lui Israel, care s-au oferit de bunăvoie din popor”. Ce mult se deosebeau ei de ‘cei ce călăreau pe măgărițe roșcate’, care erau prea mândri pentru a se înrola în serviciul voluntar, și de cei care ‘stăteau pe covoare scumpe’, simbol al luxului și al confortului! Spre deosebire de aceia care ‘umblau pe drum’, alegând calea ușoară, voluntarii care i s-au alăturat lui Barac au fost dispuși să lupte pe pantele stâncoase ale Taborului și în valea mlăștinoasă Chison. Tuturor celor ce căutau o viață tihnită, axată pe plăceri, li s-a spus ‘să ia aminte’! Într-adevăr, ei trebuiau să mediteze la atitudinea lor, din cauza căreia rataseră ocazia de a susține cauza lui Iehova. La fel trebuie să mediteze și cei din prezent care se rețin să-i slujească lui Iehova în mod deplin.

13. Ce contrast se observă între atitudinea triburilor Ruben, Dan și Așer și atitudinea triburilor Zabulon și Neftali?

¹³ Cei 10 000 de voluntari au văzut cu propriii ochi cum își preamărește Iehova suveranitatea. Ei au putut „să istorisească faptele drepte ale lui Iehova” vorbind despre lucruri concrete, la care fuseseră martori oculari. (Jud. 5:11) În schimb, despre cei din triburile Ruben, Dan și Așer, în Judecătorii 5:15-17 se arată că au fost mai preocupați de interesele lor materiale – de turme, corăbii și porturi – decât de înfăptuirea voinței lui Iehova. Ce atitudine diferită au manifestat însă cei din triburile Zabulon și Neftali, care ‘și-au riscat sufletul, punându-l în primejdie de moarte’ pentru a-i sprijini pe Debora și pe Barac! (Jud. 5:18) Ce învățăm noi meditând la aceste atitudini față de serviciul voluntar?

14. Cum putem arăta că susținem suveranitatea lui Iehova?

¹⁴ În prezent nu suntem chemați să luptăm într-un război fizic, însă ni se oferă privilegiul de a susține suveranitatea lui Iehova predicând vestea bună cu zel și curaj. În organizația lui Iehova este nevoie de voluntari mai mult ca oricând. Milioane de frați și surori, unii chiar foarte tineri, se oferă de bunăvoie să slujească în diferite forme ale serviciului cu timp integral – ca pionieri, beteliști sau slujitori la construirea de săli ale Regatului – sau să lucreze ca voluntari cu ocazia congreselor. Să ne gândim și la bătrânii care fac parte din comitetele de asistență sanitară sau care se ocupă de organizarea congreselor. Suntem convinși că Iehova apreciază spiritul de voluntariat pe care îl manifestăm și că nu va uita dispoziția noastră de a sluji. (Evr. 6:10)

15. Cum ne putem da seama dacă am devenit nepăsători față de lucrarea lui Iehova?

¹⁵ Fiecare dintre noi trebuie să se întrebe: Consider că alții trebuie să ducă greul responsabilităților? Îmi este înăbușit spiritul de voluntariat de preocuparea excesivă pentru lucrurile materiale? Sau, la fel ca Barac, Debora, Iael și cei 10 000 de voluntari, manifest credință și curaj slujindu-i lui Iehova cu tot ce pot? Dacă mă gândesc să mă mut în alt oraș sau în altă țară pentru presupuse avantaje economice, analizez eu sub rugăciune efectele pe care această decizie le-ar putea avea asupra familiei mele și asupra congregației? *

16. Ce îi putem dărui lui Iehova, deși el are totul?

¹⁶ Iehova ne acordă o mare onoare permițându-ne să susținem suveranitatea sa. Încă din grădina Edenului, Diavolul caută să-i înșele pe oameni ca să treacă de partea guvernării sale rivale. Dar noi, susținând suveranitatea lui Iehova, arătăm clar de partea cui suntem. Iehova se bucură când vede că îi slujim de bunăvoie, motivați de credință și loialitate. (Prov. 23:15, 16) Eforturile noastre de a susține suveranitatea sa sunt un răspuns la batjocurile lui Satan. (Prov. 27:11) Astfel îi dăruim lui Iehova ceva ce el prețuiește foarte mult: ascultarea noastră loială, care îi bucură inima.

17. Potrivit cu Judecătorii 5:31, ce așteptăm să se întâmple în viitor?

¹⁷ În curând, pământul va fi plin cu oameni care consideră că guvernarea lui Iehova este mai bună decât oricare alta. Cuvintele cântării Deborei și a lui Barac exprimă și sentimentele noastre: „Așa să piară toți dușmanii tăi, o, Iehova, iar cei ce te iubesc să fie ca soarele când se ridică în puterea lui!”. (Jud. 5:31) Aceste lucruri se vor împlini când Iehova va pune capăt lumii rele guvernate de Satan. La Armaghedon nu va fi nevoie de voluntari dintre oameni pentru a-i înfrânge pe dușmani. Atunci ‘vom sta liniștiți și vom vedea cum ne salvează Iehova’. (2 Cron. 20:17) Între timp însă avem nenumărate ocazii de a susține cu zel și curaj scopul lui Iehova.

18. Ce efect are serviciul nostru voluntar asupra altora?

¹⁸ Debora și Barac au cântat: „Fiindcă poporul se oferă de bunăvoie, binecuvântați pe Iehova!”. (Jud. 5:1, 2) Prin aceste cuvinte, ei i-au adus laude lui Iehova, nu oamenilor. Fie ca și noi să-l lăudăm pe Iehova manifestând spirit de voluntariat! Astfel, și alții se vor simți îndemnați ‘să-l binecuvânteze pe Iehova’, adică să-i aducă laude!