1. De ce a folosit apostolul Pavel expresia „cu atât mai mult” când i-a îndemnat pe creștinii evrei să se încurajeze unii pe alții?

ÎN SECOLUL I, apostolul Pavel le-a dat creștinilor evrei următorul îndemn: „Să ne interesăm unii de alții ca să ne îndemnăm la iubire și la fapte bune, fără să neglijăm întrunirea noastră, cum au unii obiceiul, ci să ne încurajăm unii pe alții, și aceasta cu atât mai mult cu cât vedeți că ziua se apropie!”. (Evr. 10:24, 25) Probabil că frații s-au întrebat de ce i-a îndemnat Pavel să fie și mai încurajatori. Însă după doar cinci ani, motivul a devenit evident. Creștinii evrei care trăiau în Ierusalim au înțeles că ziua de judecată a lui Iehova asupra Ierusalimului era aproape și că trebuiau să plece din oraș, așa cum le spusese Isus. (Fap. 2:19, 20; Luca 21:20-22) Această zi a lui Iehova a venit în 70 e.n., când romanii au distrus Ierusalimul.

2. De ce ar trebui în prezent să ne încurajăm și mai mult unii pe alții?

² Și în prezent avem motive întemeiate să credem că ‘ziua cea mare și înfricoșătoare a lui Iehova’ este aproape. (Ioel 2:11) Profetul Țefania a spus: „Ziua cea mare a lui Iehova este aproape. Este aproape și vine în graba mare”. (Țef. 1:14) Acest avertisment profetic este valabil și în zilele noastre. Având în vedere că ziua lui Iehova este aproape, Pavel ne spune „să ne interesăm unii de alții ca să ne îndemnăm la iubire și la fapte bune”. (Evr. 10:24) Prin urmare, ar trebui să manifestăm și mai mult interes față de frații noștri, astfel încât să-i putem încuraja ori de câte ori au nevoie.

3. Ce a spus apostolul Pavel despre cuvintele de încurajare? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

³ „Îngrijorarea din inima omului o face să se deprime, dar un cuvânt bun o face să se bucure.” (Prov. 12:25) Acest adevăr este valabil pentru fiecare dintre noi. Cu toții avem nevoie de cuvinte de încurajare din când în când. Pavel a arătat că până și cei care au responsabilitatea de a-i încuraja pe alții au nevoie de încurajare. El le-a scris creștinilor din Roma: „Tânjesc să vă văd, ca să vă fac parte de vreun dar spiritual pentru întărirea voastră sau, mai degrabă, ca să ne încurajăm reciproc, fiecare prin credința celuilalt, eu prin a voastră, și voi prin a mea”. (Rom. 1:11, 12) Da, chiar și Pavel avea nevoie uneori de încurajare. (Romani 15:30-32)

4, 5. Pe cine am putea să încurajăm în prezent și de ce?

⁴ Cei care duc o viață de sacrificiu merită laude. Din această categorie fac parte dragii noștri pionieri fideli. Mulți dintre ei fac sacrificii mari pentru a putea sluji ca pionieri. Același lucru îl putem spune și despre misionari, beteliști, supraveghetori de circumscripție și soțiile lor, precum și despre cei care lucrează în birourile de traducere la distanță. Toți aceștia fac sacrificii pentru a putea dedica mai mult timp serviciului sacru. De aceea, merită să-i încurajăm. Nu trebuie să-i uităm nici pe aceia care încă tânjesc după serviciul cu timp integral, dar care, din diferite motive, au fost nevoiți să-și reducă activitatea. Și ei apreciază cuvintele noastre de încurajare.

⁵ Frații și surorile care rămân singuri deoarece vor să respecte sfatul de a se căsători „numai în Domnul” sunt o altă categorie care merită încurajare. (1 Cor. 7:39) Și soțiile harnice se bucură când soții lor le adresează cuvinte de apreciere și recunoștință. (Prov. 31:28, 31) Încurajările noastre sunt apreciate și de creștinii care rămân fideli în persecuții sau care sunt bolnavi. (2 Tes. 1:3-5) Iehova și Cristos le aduc alinare tuturor acestor slujitori fideli. (Citește 2 Tesaloniceni 2:16, 17.)

6. Potrivit cu Isaia 32:1, 2, care este rolul bătrânilor de congregație?

⁶ Citește Isaia 32:1, 2. Trăim timpuri dificile și putem lesne deveni triști și descurajați. Isus ne încurajează prin intermediul ‘prinților’, bătrânii de congregație dintre frații unși și dintre alte oi. Acești bătrâni de congregație nu sunt „stăpâni” peste credința altora, ci „colaboratori” spre bucuria fraților lor. (2 Cor. 1:24)

7, 8. Pe lângă cuvintele de încurajare pe care le adresează, ce ar mai trebui să facă bătrânii pentru a-i zidi pe alții?

⁷ Bătrânii pot urma exemplul apostolului Pavel, care a încercat mereu să-i încurajeze pe frați. Iată ce le-a scris el creștinilor persecutați din Tesalonic: „Având o tandră afecțiune pentru voi, ne-a făcut multă plăcere să vă dăm nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre, atât de dragi ne deveniserăți”. (1 Tes. 2:8)

⁸ Dar sunt oare suficiente cuvintele de încurajare? Nu întotdeauna. Pavel le-a spus bătrânilor din Efes: „Trebuie să le veniți în ajutor celor slabi și să vă amintiți de cuvintele Domnului Isus, când a zis: «Este mai multă fericire în a da decât în a primi»”. (Fap. 20:35) Pavel a fost dispus nu numai să-și încurajeze frații, ci și ‘să cheltuiască și să se cheltuiască întru totul pentru sufletele lor’. (2 Cor. 12:15) Asemenea lui, bătrânii ar trebui să-i încurajeze și să-i aline pe frați nu numai prin vorbe, ci și prin fapte. Astfel, ei arată că sunt sincer interesați de binele lor. (1 Cor. 14:3)

9. Cum pot bătrânii să-i sfătuiască pe alții având, totodată, o atitudine încurajatoare?

⁹ Pentru a-i încuraja pe frați, bătrânii trebuie uneori să-i sfătuiască. Dar și în această privință, ei trebuie să urmeze exemplele din Biblie. După ce a înviat și a urcat la cer, Isus le-a dat sfaturi unor congregații din Asia Mică. Deși a trebuit să le dea sfaturi directe congregațiilor din Efes, Pergam și Tiatira, Isus le-a lăudat înainte cu multă căldură. (Rev. 2:1-5, 12, 13, 18, 19) Congregației din Laodiceea Isus i-a spus: „Pe toți aceia pentru care am afecțiune îi mustru și îi disciplinez. Fii deci plin de zel și căiește-te!”. (Rev. 3:19) Bătrânii din prezent încearcă să urmeze exemplul remarcabil al lui Isus când trebuie să-i sfătuiască pe alții.

10. Cum poate fiecare dintre noi să fie o sursă de încurajare?

¹⁰ Responsabilitatea de a-i încuraja pe alții nu le revine doar bătrânilor. Pavel i-a îndemnat pe toți creștinii să aibă pe buze ‘cuvinte bune pentru zidire, după cum este nevoie, ca să le dea celor care le aud ce este folositor’. (Ef. 4:29) Fiecare dintre noi ar trebui să aibă spirit de observație și să sesizeze necesitățile altora. Pavel le-a spus creștinilor evrei: „Îndreptați mâinile care atârnă și genunchii fără vlagă și continuați să faceți cărări drepte pentru picioarele voastre, astfel încât ce este șchiop să nu iasă din încheietură, ci, mai degrabă, să se vindece”. (Evr. 12:12, 13) Cu toții, tineri sau în vârstă, putem să ne întărim unii pe alții prin cuvinte de încurajare.

11. Ce a ajutat-o pe Marta când a suferit de depresie?

¹¹ Marta, * o soră care a suferit o vreme de depresie, scrie: „Într-o zi i-am spus lui Iehova că am nevoie de încurajare. Chiar atunci am întâlnit o soră în vârstă care mi-a arătat afecțiune și compasiune. De asemenea, ea mi-a povestit că trecuse printr-o experiență asemănătoare, iar asta m-a făcut să nu mă mai simt atât de singură”. Poate că sora în vârstă nici nu și-a dat seama ce efect benefic au avut cuvintele ei asupra Martei.

12, 13. Cum putem pune în practică sfatul din Filipeni 2:1-4?

¹² Creștinilor din Filipi Pavel le-a dat următorul sfat: „Dacă este deci vreo încurajare în Cristos, dacă este vreo mângâiere în iubire, dacă este vreo părtășie în spirit, dacă este vreo afecțiune tandră și compasiune, faceți-mi bucuria deplină și aveți aceeași gândire și aceeași iubire, fiind uniți în suflet, având un singur gând, nefăcând nimic din spirit de ceartă sau din înfumurare, ci, cu umilință, considerând că ceilalți vă sunt superiori, arătând interes nu doar față de lucrurile personale, ci și față de ale celorlalți”. (Filip. 2:1-4)

¹³ Da, cu toții ar trebui să ne străduim să fim sensibili la nevoile altora oferindu-le fraților și surorilor noastre „încurajare”, „mângâiere în iubire”, „afecțiune tandră și compasiune”.

14. Menționați o modalitate prin care putem fi surse de încurajare.

¹⁴ Când auzim că persoanele cu care am studiat în trecut Biblia continuă să-i slujească cu fidelitate lui Iehova, ne simțim foarte încurajați. Așa s-a simțit și apostolul Ioan, care a scris: „N-am niciun motiv de recunoștință mai mare decât acesta: să aud despre copiii mei că umblă în continuare în adevăr”. (3 Ioan 4) Mulți pionieri sunt încântați când aud că cei cu care au studiat Biblia continuă să-i slujească cu fidelitate lui Iehova sau chiar fac pionierat. Așadar, când discutați cu un pionier descurajat, amintiți-i de persoanele pe care le-a ajutat în trecut să accepte adevărul. Acest lucru îi va aduce multă alinare!

15. Care este o altă modalitate prin care îi putem încuraja pe frații noștri fideli?

¹⁵ Mulți supraveghetori de circumscripție au spus că ei și soțiile lor s-au simțit foarte încurajați de scrisorile de mulțumire pe care le-au primit de la frații și surorile din congregațiile vizitate. Și bătrânii, misionarii, pionierii și membrii familiilor Betel se bucură atunci când primesc cuvinte de apreciere pentru serviciul lor fidel.

16. Prin ce lucruri simple am putea să-i încurajăm pe alții?

¹⁶ Unii nu sunt din fire comunicativi și consideră că nu pot fi încurajatori. Totuși, nu este greu să-i încurajăm pe alții. De exemplu, atunci când salutăm pe cineva, e suficient să-i zâmbim cu căldură. Dacă persoana nu reacționează la fel, am putea să ne gândim că, probabil, se confruntă cu o problemă. În acest caz, simplul fapt de a o asculta ar putea să-i aducă alinare. (Iac. 1:19)

17. Ce încurajare a primit un frate care trecea printr-o perioadă dificilă?

¹⁷ Un frate tânăr pe nume Henri s-a descurajat foarte mult când unele dintre rudele sale apropiate, inclusiv tatăl lui, care fusese și bătrân, au părăsit adevărul. Un supraveghetor de circumscripție a observat tristețea lui Henri și l-a invitat la o cafea. Henri i-a vorbit despre sentimentele sale, iar fratele l-a ascultat cu atenție. În urma acestei discuții, el a înțeles că putea să-și ajute familia să se întoarcă la Iehova doar dacă rămânea fidel. El a găsit multă alinare citind Psalmul 46, Țefania 3:17 și Marcu 10:29, 30.

18. a) Ce remarcă a făcut regele Solomon? b) Ce îndemn ne-a dat apostolul Pavel?

¹⁸ Experiența Martei și a lui Henri arată că putem fi surse de încurajare pentru un frate sau o soră care are nevoie de alinare. Regele Solomon a scris: „Cât de bun este un cuvânt spus la momentul potrivit! . . . Lumina ochilor bucură inima și o veste bună îngrașă oasele”. (Prov. 15:23, 30) De asemenea, putem citi împreună cu o persoană descurajată sau tristă un articol din Turnul de veghe sau un material de pe site-ul nostru. Sau, așa cum ne spune apostolul Pavel, putem cânta împreună cu ea cântări ale Regatului. El a scris: „Continuați să vă învățați și să vă îndemnați unii pe alții cu psalmi, cu laude la adresa lui Dumnezeu, cu cântări spirituale plăcute, cântându-i lui Iehova în inima voastră!”. (Col. 3:16; Fap. 16:25)

19. De ce în viitorul apropiat va trebui să ne încurajăm și mai mult unii pe alții și ce ar trebui să facem?

¹⁹ Pe măsură ce ziua lui Iehova se apropie, fiecare avem nevoie de încurajarea celuilalt. (Evr. 10:25) Așa cum le-a spus Pavel creștinilor din timpul său, trebuie ‘să continuăm să ne mângâiem unii pe alții și să ne zidim unii pe alții, așa cum de fapt și facem.’ (1 Tes. 5:11)