1. Ce presupune căința?

 ORI DE CÂTE ORI facem o greșeală, este esențial să ne căim. Potrivit Bibliei, o persoană care se căiește își schimbă modul în care privește un anumit comportament, renunță să-l mai practice și este hotărâtă să nu-l repete. (Mat. 3:8; Fap. 3:19; 2 Pet. 3:9)

2. De ce trebuie să învățăm cu toții ce este căința? (Neemia 8:9-11)

² Orice om trebuie să învețe ce este căința. De ce? Deoarece cu toții păcătuim zilnic. Fiind descendenți ai lui Adam și ai Evei, am moștenit păcatul și moartea. (Rom. 3:23; 5:12) Niciunul dintre noi nu face excepție. Chiar și oameni cu o credință remarcabilă, precum apostolul Pavel, au trebuit să lupte împotriva păcatului. (Rom. 7:21-24) Înseamnă aceasta că trebuie să fim mereu nefericiți din cauza păcatelor noastre? Nu, deoarece Iehova este îndurător și vrea să fim fericiți. Să ne gândim la evreii din timpul lui Neemia. (Citește Neemia 8:9-11.) Iehova nu a dorit ca ei să sufere la nesfârșit din cauza păcatelor comise în trecut, ci să-i slujească cu bucurie. El știe că fericirea noastră este strâns legată de căință. De aceea, el ne ajută să înțelegem ce presupune căința. Dacă ne căim de păcate, putem fi siguri că Tatăl nostru îndurător ne va ierta.

3. Ce vom examina în continuare?

³ În continuare, vom afla mai multe lucruri despre căință analizând trei idei. Mai întâi, vom vedea ce i-a învățat Iehova pe israeliți cu privire la căință. Apoi, vom vedea cum le-a venit Iehova în ajutor celor care au păcătuit pentru a-i duce la căință. Iar, în final, vom analiza ce au învățat continuatorii lui Isus despre căință.

CE I-A ÎNVĂȚAT IEHOVA PE ISRAELIȚI REFERITOR LA CĂINȚĂ?

4. Ce i-a învățat Iehova pe israeliți despre căință?

⁴ Când i-a constituit pe israeliți într-o națiune, Iehova a încheiat cu ei un legământ. În baza acestui legământ, el avea să-i ocrotească și să-i binecuvânteze dacă respectau legile sale. Cu privire la legile pe care le primiseră, Iehova le-a dat următoarea asigurare: „Această poruncă pe care ți-o dau astăzi nu este prea grea pentru tine, nici departe de tine”. (Deut. 30:11, 16) Însă, dacă evreii se răzvrăteau împotriva lui, de exemplu, alegând să se închine altor dumnezei, el avea să-și retragă binecuvântarea, iar ei ar fi avut de suferit. Însă, chiar și în aceste condiții, puteau face ceva pentru a redobândi aprobarea lui Dumnezeu. Israeliții ‘puteau să se întoarcă la Iehova, Dumnezeul lor, și să asculte de glasul lui’. (Deut. 30:1-3, 17-20) Cu alte cuvinte, se puteau căi. Dacă procedau astfel, Iehova avea să se apropie din nou de ei și să-i binecuvânteze.

5. Cum a arătat Iehova că nu și-a abandonat poporul? (2 Regi 17:13, 14)

⁵ Israeliții, poporul ales al lui Iehova, s-au răzvrătit de repetate ori împotriva lui. Ei s-au făcut vinovați de idolatrie, precum și de alte practici dezgustătoare. Drept urmare, au avut de suferit. Dar și-a abandonat Iehova poporul din cauza neascultării lui? Nu. De nenumărate ori, prin intermediul profeților, el i-a îndemnat să se căiască și să se întoarcă la el. (Citește 2 Regi 17:13, 14.)

6. Cum și-a învățat Iehova poporul prin intermediul profeților cât de importantă este căința? (Vezi și imaginile.)

⁶ Deseori, Iehova și-a avertizat și și-a corectat poporul prin intermediul profeților săi. De exemplu, el le-a spus prin profetul Ieremia: „Întoarce-te, renegată Israel . . . Nu voi mai privi plin de mânie spre tine, fiindcă sunt loial . . . Nu voi ține supărare pentru totdeauna. Numai recunoaște-ți vinovăția, căci te-ai răzvrătit împotriva lui Iehova”. (Ier. 3:12, 13) Prin intermediul lui Ioel, Iehova le-a transmis israeliților: „Întoarceți-vă la mine cu toată inima”. (Ioel 2:12, 13) Pe Isaia l-a inspirat să spună: „Spălați-vă, curățați-vă! Îndepărtați dinaintea ochilor mei faptele voastre rele! Nu mai faceți răul!”. (Is. 1:16-19) Iar, prin intermediul lui Ezechiel, Iehova a întrebat: „Îmi găsesc eu plăcerea în moartea celui rău? . . . Oare nu doresc eu mai degrabă ca el să se întoarcă de la căile lui și să trăiască? Eu nu-mi găsesc plăcerea în moartea nimănui . . . Întoarceți-vă deci și veți trăi!”. (Ezec. 18:23, 32) Iehova se bucură când oamenii se căiesc, deoarece dorește ca ei să trăiască, să trăiască chiar veșnic. Însă Iehova nu așteaptă în mod pasiv ca oamenii păcătoși să-și schimbe conduita și doar apoi le oferă sprijinul său. Să analizăm și alte exemple care confirmă această idee.

7. Ce și-a învățat Iehova poporul pornind de la exemplul profetului Osea și al soției lui?

⁷ În continuare, vom vedea ce lecții a transmis Iehova poporului său prin intermediul exemplului lui Gomer, soția profetului Osea. După ce a comis adulter, ea l-a părăsit pe Osea pentru alți bărbați. Era Gomer o cauză pierdută? Iehova, care poate citi inimile, i-a spus lui Osea: „Du-te și iubește-o din nou pe femeia care este iubită de alt bărbat și care comite adulter, așa cum și Iehova iubește poporul lui Israel care se îndreaptă spre alți dumnezei”. (Os. 3:1; Prov. 16:2) Este demn de remarcat că soția lui Osea încă practica acel păcat grav când Iehova i-a spus profetului să o ierte, să meargă la ea și să o ia înapoi acasă. a În mod asemănător, Iehova nu renunțase la poporul său încăpățânat. Deși israeliții păcătuiau foarte grav, Iehova nu a încetat să-i iubească. El a continuat să ia inițiativa pentru a-i ajuta să se căiască și să își schimbe conduita. Sugerează acest exemplu că Iehova, „cel care cercetează inimile”, va veni în ajutorul unei persoane care este încă implicată într-un păcat grav, ca să o ducă spre căință? (Prov. 17:3) Vom vedea în continuare.

CUM ÎI DUCE IEHOVA LA CĂINȚĂ PE CEI CARE PĂCĂTUIESC?

8. Cum a luat Iehova inițiativa în cazul lui Cain pentru a-l ajuta să se căiască? (Geneza 4:3-7) (Vezi și imaginea.)

⁸ Cain a fost primul fiu al lui Adam și al Evei. La fel ca toți ceilalți urmași ai lor, el a moștenit înclinația de a păcătui. Mai mult, Biblia arată că „faptele lui erau rele”. (1 Ioan 3:12) Probabil că acesta este motivul pentru care Iehova „nu a privit deloc cu plăcere spre Cain și spre ofranda lui”. În loc să-și schimbe conduita, „Cain s-a aprins de mânie și s-a posomorât”. Cum a acționat Iehova atunci? El i-a vorbit lui Cain. (Citește Geneza 4:3-7.) Demn de remarcat este că, plin de bunătate, Iehova l-a ajutat pe Cain să raționeze. De asemenea, l-a asigurat că îl va binecuvânta dacă va face binele. Totodată, l-a avertizat că era în pericolul de a păcătui. Din nefericire, Cain a refuzat ajutorul divin. El nu s-a lăsat condus spre căință. A decis Iehova în urma acestei reacții negative să nu le mai vină în ajutor oamenilor păcătoși pentru a-i conduce spre căință? Categoric, nu!

9. Cum l-a condus Iehova pe David la căință?

⁹ Iehova l-a iubit foarte mult pe regele David. El chiar l-a numit „un om după inima [lui]”. (Fap. 13:22) Însă David a ajuns să comită păcate grave, precum adulterul și crima. Potrivit Legii mozaice, el merita să moară. (Lev. 20:10; Num. 35:31) Totuși, Iehova, plin de bunătate, a intervenit. b El i-a cerut profetului Natan să-l viziteze pe rege, chiar dacă David nu dăduse încă niciun semn de căință. Natan a folosit o ilustrare cu scopul de a-i atinge inima regelui. Profund mișcat, David s-a căit. (2 Sam. 12:1-14) El și-a dezvăluit cele mai sincere sentimente într-un psalm care arată cât de mult a regretat ceea ce făcuse. (Ps. 51, antet) Acest psalm a fost o sursă de mângâiere pentru nenumărați oameni care au păcătuit, motivându-i să se căiască. Nu îi suntem recunoscători lui Iehova deoarece l-a condus la căință pe David, slujitorul său mult iubit?

10. Ce sentimente ai când meditezi la răbdarea și dispoziția lui Iehova de a-i ierta pe oamenii păcătoși?

¹⁰ Iehova nu tolerează păcatul; el îl urăște sub toate formele lui. (Ps. 5:4, 5) Totuși, știe că toți suntem păcătoși și, deoarece ne iubește, vrea să ne ajute să luptăm împotriva păcatului. El încearcă să îi ajute să se căiască și să se apropie de el chiar și pe cei care comit păcate extrem de grave. Atitudinea lui Iehova ne impresionează profund! Pe măsură ce medităm la răbdarea și dispoziția sa de a ierta, suntem și mai hotărâți să-i rămânem loiali, iar, în cazul în care păcătuim, să ne căim cât mai repede. În continuare, vom analiza unele aspecte pe care creștinii din primul secol le-au învățat despre căință.

CE AU ÎNVĂȚAT CONTINUATORII LUI ISUS REFERITOR LA CĂINȚĂ?

11, 12. Ce i-a învățat Isus pe oameni despre caracterul iertător al Tatălui său? (Vezi și imaginea.)

¹¹ În secolul I e.n., sosise timpul ca Mesia să vină pe pământ. Așa cum am văzut în articolul anterior, Iehova i-a folosit pe Ioan Botezătorul și pe Isus Cristos pentru a-i ajuta pe oameni să înțeleagă importanța căinței. (Mat. 3:1, 2; 4:17)

¹² Pe parcursul serviciului său pământesc, Isus i-a învățat pe oameni despre caracterul iertător al Tatălui său. De exemplu, el a făcut aceasta prin intermediul unei ilustrări deosebit de sugestive, cea despre fiul pierdut. Acel tânăr a adoptat, pentru un timp, un mod de viață păcătos. Totuși, „și-a venit în fire” și a decis să se întoarcă acasă. Cum a reacționat tatăl? În timp ce fiul „era încă departe, tatăl lui l-a zărit și a fost cuprins de milă. A alergat spre el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat cu tandrețe”. Fiul intenționa să-i ceară tatălui să-l primească doar ca slujitor în casa lui, însă tatăl l-a numit „acest fiu al meu” și i-a redat locul pe care îl avusese în familie. Tatăl a spus: „Era pierdut și a fost găsit”. (Luca 15:11-32) În existența sa preumană, Isus îl văzuse, cu siguranță, de nenumărate ori pe Tatăl său manifestând o astfel de compasiune față de oamenii care se căiseră de păcate. Ce imagine emoționantă și încurajatoare a zugrăvit Isus despre Tatăl său îndurător, Iehova!

13, 14. Ce a învățat apostolul Petru despre căință și cum le-a transmis și altora aceste lecții? (Vezi și imaginile.)

¹³ Apostolul Petru a învățat multe lucruri de la Isus despre căință și iertare. Petru a avut nevoie deseori de iertare, iar Isus i-a acordat-o cu generozitate. De exemplu, după ce a negat de trei ori că îl cunoștea pe Stăpânul său, Petru a fost copleșit de sentimente de vinovăție. (Mat. 26:34, 35, 69-75) Însă, după învierea sa, Isus i s-a arătat lui Petru, din câte se pare, când acesta era singur. (Luca 24:33, 34; 1 Cor. 15:3-5) Fără îndoială, cu acea ocazie, Isus, plin de iubire, a dorit să îl asigure de iertarea sa pe apostolul care se căise.

¹⁴ Având această experiență, Petru a putut să-i învețe și pe alții despre ce înseamnă să te căiești și să fii iertat. După Sărbătoarea Penticostei, Petru a ținut un discurs în fața unei mulțimi formate din evrei, în care le-a explicat că se făcuseră vinovați de moartea lui Mesia. Cu toate acestea, i-a îndemnat plin de iubire: „Căiți-vă și întoarceți-vă ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină timpuri de înviorare de la însuși Iehova”. (Fap. 3:14, 15, 17, 19) Astfel, Petru a arătat că o atitudine plină de căință determină o persoană ‘să se întoarcă’, adică să-și schimbe gândirea și acțiunile greșite, și să meargă pe o altă cale, plăcută lui Dumnezeu. De asemenea, apostolul a arătat că Iehova avea să le șteargă păcatele, sau să le elimine complet. După câteva decenii, Petru le-a spus creștinilor: „Iehova . . . este răbdător cu voi, fiindcă nu dorește ca vreunul să fie distrus, ci dorește ca toți să ajungă la căință”. (2 Pet. 3:9) Ce speranță extraordinară au creștinii atunci când păcătuiesc, chiar și atunci când păcătuiesc grav!

15, 16. a) Ce a învățat apostolul Pavel despre iertare? (1 Timotei 1:12-15) b) Ce vom analiza în articolul următor?

¹⁵ De-a lungul timpului, puțini oameni au avut nevoie de căință și iertare mai mult decât Saul din Tars. El a fost un persecutor înverșunat al creștinilor. Foarte probabil, majoritatea dintre ei îl considerau o cauză pierdută și nu credeau că s-ar putea căi vreodată. Însă privirea pătrunzătoare a lui Isus a văzut dincolo de raționamentele limitate ale oamenilor imperfecți. El și Tatăl său au observat calitățile lui Saul. Isus a spus: „Omul acesta este un vas pe care l-am ales”. (Fap. 9:15) Isus chiar a făcut un miracol pentru a-l conduce pe Saul la căință. (Fap. 7:58–8:3; 9:1-9, 17-20) După ce a devenit creștin, Saul – cunoscut mai târziu ca apostolul Pavel – și-a exprimat deseori aprecierea pentru bunătatea și îndurarea care i s-au arătat. (Citește 1 Timotei 1:12-15.) Motivat de recunoștință, el a scris: „În bunătatea sa, Dumnezeu caută să te ducă la căință”. (Rom. 2:4)

¹⁶ La un moment dat, apostolul Pavel a auzit despre un caz șocant de imoralitate în congregația creștină din Corint. Cum a acționat Pavel în această situație? Din cuvintele sale, învățăm multe lucruri despre modul iubitor în care Iehova disciplinează și despre importanța îndurării. În articolul următor, vom analiza în detaliu această relatare.