1. Ce se poate întâmpla după ce un creștin păcătuiește grav?

 ÎN ARTICOLUL precedent, am văzut cum a tratat apostolul Pavel cazul unui bărbat din Corint care a păcătuit grav. Acesta nu a manifestat căință și a trebuit să fie înlăturat din congregație. Însă, așa cum arată versetul-cheie al acestui articol, Dumnezeu îi poate duce la căință pe unii creștini care au păcătuit grav. (Rom. 2:4) Cum îi folosește Iehova pe bătrâni pentru a ajuta o persoană care a păcătuit să se căiască?

2, 3. Cum ar trebui să procedăm dacă aflăm că un colaborator a făcut un păcat grav și de ce?

² Pentru ca bătrânii să poată oferi ajutor, ei trebuie mai întâi să cunoască situația. Așadar, cum ar trebui să procedăm dacă aflăm că un colaborator în credință a făcut un păcat grav, în urma căruia ar putea fi înlăturat din congregație? Ar trebui să-l îndemnăm să le ceară ajutor bătrânilor de congregație. (Is. 1:18; Fap. 20:28; 1 Pet. 5:2)

³ Însă ce putem face dacă el refuză să ia legătura cu bătrânii? În acest caz, ar trebui să mergem noi la bătrâni pentru a ne asigura că persoana va primi ajutorul necesar. Aceasta este o dovadă de iubire deoarece nu dorim să-l pierdem pe fratele nostru. a Dacă persistă în conduita sa greșită, el își va strica și mai mult relația cu Iehova. De asemenea, ar putea păta reputația congregației. Prin urmare, plini de curaj, vom lua legătura cu bătrânii, motivați de iubire pentru Iehova și pentru cel care a păcătuit. (Ps. 27:14)

CUM ÎI AJUTĂ BĂTRÂNII PE CEI CARE PĂCĂTUIESC GRAV?

4. Ce obiectiv au bătrânii când se întâlnesc cu o persoană care a făcut un păcat grav?

⁴ Când cineva din congregație păcătuiește grav, corpul de bătrâni va alege dintre ei trei frați calificați, care vor sluji într-un comitet. Acești bărbați trebuie să fie modești și umili. În timp ce îl ajută pe cel care a păcătuit să se căiască, ei sunt conștienți că nu pot forța pe nimeni să se schimbe. (Deut. 30:19) Bătrânii știu că nu toți cei care păcătuiesc vor avea o reacție pozitivă, așa cum a avut regele David. (2 Sam. 12:13) Unii ar putea alege să ignore îndrumarea lui Iehova. (Gen. 4:6-8) Cu toate acestea, obiectivul bătrânilor este acela de a-l ajuta pe cel care a greșit, dacă este posibil. Ce principii ar trebui să-i îndrume când se întâlnesc cu cel care a păcătuit?

5. Ce îndemn vor păstra în minte bătrânii când se întâlnesc cu persoana care a greșit? (2 Timotei 2:24-26) (Vezi și imaginea.)

⁵ Bătrânii îl consideră pe cel care a greșit o oaie prețioasă care s-a pierdut. (Luca 15:4, 6) Prin urmare, când se întâlnesc cu acea persoană, ei nu sunt aspri în vorbire, în atitudine și în comportament. De asemenea, nu privesc întâlnirea ca pe o ocazie în care aplică în mod formal o procedură standard. Dimpotrivă, ei vor manifesta calitățile menționate în 2 Timotei 2:24-26. (Citește.) Bătrânii vor continua să manifeste blândețe, bunăvoință și bunătate când vor încerca să sensibilizeze inima celui care a greșit.

6. Cum își vor pregăti bătrânii inima înainte de a se întâlni cu persoana care a păcătuit? (Romani 2:4)

⁶ Bătrânii își pregătesc inima. Ei se străduiesc să-l imite pe Iehova ori de câte ori tratează cu cineva care a păcătuit. Bătrânii păstrează în minte cuvintele lui Pavel: „În bunătatea sa, Dumnezeu caută să te ducă la căință”. (Citește Romani 2:4.) Ei nu trebuie să uite că sunt în primul rând păstori sub îndrumarea lui Cristos. (Is. 11:3, 4; Mat. 18:18-20) Ce trebuie să facă comitetul de bătrâni înainte de a se întâlni cu cel care a păcătuit? Ei trebuie să se roage cu privire la obiectivul pe care îl au: acela de a-l duce la căință pe cel care a păcătuit. Vor face cercetări în Scripturi și în publicațiile noastre și îl vor ruga pe Iehova să le dea discernământ. De asemenea, vor analiza ce aspecte trebuie să știe referitor la trecutul și circumstanțele persoanei, care i-ar fi putut influența gândirea, atitudinea și conduita. (Prov. 20:5)

7, 8. Cum pot imita bătrânii răbdarea lui Iehova când se întâlnesc cu o persoană care a păcătuit?

⁷ Bătrânii imită răbdarea lui Iehova. Ei păstrează în minte modul în care Iehova a tratat în trecut cu cei care au păcătuit. De exemplu, Iehova l-a ajutat cu răbdare pe Cain să raționeze, l-a avertizat cu privire la consecințele păcatului și i-a oferit speranța restabilirii. (Gen. 4:6, 7) Iehova l-a mustrat pe David prin intermediul profetului Natan, care a folosit o ilustrare pentru a-i sensibiliza inima. (2 Sam. 12:1-7) Iar israeliților răzvrătiți, Iehova ‘a continuat să le trimită’ profeți. El i-a trimis „de repetate ori”. (Ier. 7:24, 25) Iehova nu a așteptat ca poporul să se căiască pentru a le oferi ajutor. Mai degrabă, a luat inițiativa îndemnându-i să se căiască.

⁸ Bătrânii urmează exemplul lui Iehova când încearcă să-i ajute pe cei care s-au făcut vinovați de un păcat grav. Potrivit cu 2 Timotei 4:2, ei trebuie să manifeste „toată răbdarea” când tratează cu un colaborator aflat într-o situație dificilă. Așadar, un bătrân trebuie să dea dovadă întotdeauna de calm și răbdare pentru a-l ajuta pe cel care a păcătuit să-și dorească să facă ce este drept. Dacă un bătrân nu s-ar stăpâni și ar da glas mâniei sau iritării, el l-ar putea îndepărta, chiar poticni pe cel care a păcătuit.

9, 10. Cum îl pot ajuta bătrânii pe cel care a păcătuit să reflecteze la propria conduită?

⁹ Bătrânii încearcă să stabilească circumstanțele care au dus la păcat. De exemplu, a slăbit acel creștin pe plan spiritual în mod treptat deoarece a neglijat studiul personal sau lucrarea de predicare? Nu s-a mai rugat cu regularitate lui Iehova sau au devenit rugăciunile lui superficiale? A permis dorințelor greșite să-l domine? A făcut alegeri greșite în privința prieteniilor sau a destinderii? Cum i-au influențat inima aceste alegeri? Înțelege cum l-au afectat pe Tatăl său ceresc, Iehova, acțiunile lui și deciziile pe care le-a luat în ultimul timp?

¹⁰ Bătrânii îl ajută cu bunătate pe cel care a greșit să se exprime și să mediteze la conduita lui punându-i întrebări bine gândite, fără a cere detalii personale inutile. (Prov. 20:5) În plus, ei pot folosi ilustrări pentru a-l ajuta să gândească și să conștientizeze gravitatea acțiunilor sale, așa cum a făcut Natan cu David. Probabil, pe parcursul primei întâlniri, persoana va începe să regrete sincer faptele sale greșite. Ea chiar s-ar putea căi.

11. Cum i-a tratat Isus pe păcătoși?

¹¹ Bătrânii se străduiesc să imite exemplul lui Isus. Când i s-a adresat lui Saul din Tars, Isus i-a pus o întrebare pătrunzătoare: „Saul, Saul, de ce mă persecuți?”. Astfel, Isus l-a ajutat să realizeze că era pe o cale greșită. (Fap. 9:3-6) Iar în cazul ‘femeii aceleia, Izabela’, Isus a spus: „I-am dat timp să se căiască”. (Rev. 2:20, 21)

12, 13. Cum pot bătrânii să-i acorde celui care a păcătuit timp să se căiască? (Vezi și imaginile.)

¹² Urmând exemplul lui Isus, bătrânii nu se vor pripi să tragă concluzia că cel care a păcătuit nu se va căi. Este adevărat că unii s-ar putea căi încă de la prima întâlnire cu comitetul. Însă alții au nevoie de mai mult timp. Prin urmare, bătrânii ar putea stabili să nu se rezume la o singură întâlnire cu cel care a păcătuit. Probabil că, după prima întâlnire, acel creștin va începe să se gândească serios la ceea ce i s-a spus. Poate chiar se va ruga cu umilință lui Iehova. (Ps. 32:5; 38:18) Astfel, la o întâlnire ulterioară, el ar putea avea o atitudine diferită de cea manifestată la prima întâlnire.

¹³ Pentru a-l ajuta pe cel care a păcătuit să se căiască, e important ca bătrânii să dea dovadă de empatie și de bunătate. Ei speră și se roagă ca Iehova să le binecuvânteze eforturile și ca persoana care a păcătuit să-și vină în fire și să se căiască. (2 Tim. 2:25, 26)

14. Cui îi revine meritul când cineva care a păcătuit se căiește și de ce?

¹⁴ Căința manifestată de cineva care a păcătuit este un motiv de mare bucurie! (Luca 15:7, 10) Cui îi revine meritul? Bătrânilor? Să ne amintim ce a spus Pavel despre cei care au păcătuit: „S-ar putea ca Dumnezeu să le dea [căință]”. (2 Tim. 2:25) Așadar, meritul pentru o astfel de schimbare în gândire și în atitudine nu îi revine unui om, ci lui Iehova, care îl ajută pe acel creștin să facă o schimbare vitală. Pavel menționează în continuare câteva rezultate pozitive pe care le aduce cu sine căința: îl duce pe cel care a păcătuit la o cunoaștere mai exactă a adevărului, îl ajută să-și vină în fire și îl scapă din cursa lui Satan. (2 Tim. 2:26)

15. Cum ar putea bătrânii să-i ofere în continuare ajutor unei persoane care s-a căit?

¹⁵ Când o persoană care a păcătuit se căiește, comitetul va stabili ca acesteia să i se facă vizite de păstorire. Astfel, persoana va primi în continuare ajutorul de care are nevoie pentru a lupta împotriva curselor lui Satan și pentru ‘a face cărări drepte pentru picioarele ei’. (Evr. 12:12, 13) Bineînțeles, bătrânii nu vor dezvălui nimănui detalii legate de acțiunile celui care a păcătuit. Însă cu privire la ce ar putea fi necesar să fie informată congregația?

„MUSTRĂ-I ÎN VĂZUL TUTUROR”

16. Potrivit cu 1 Timotei 5:20, ce semnificație au cuvintele lui Pavel „în văzul tuturor”?

¹⁶ Citește 1 Timotei 5:20. Pavel i-a scris aceste cuvinte lui Timotei, un bătrân ca și el, pentru a-i spune cum să procedeze în cazul ‘celor care practică păcatul’. Ce semnificație au cuvintele lui Pavel? Prin expresia „în văzul tuturor”, Pavel nu se referă neapărat la întreaga congregație. Mai degrabă, el îi are în vedere pe acei frați, puțini la număr, care ar putea cunoaște deja conduita celui care a păcătuit. Ei ar putea fi martori oculari sau persoane cărora li s-a destăinuit acel creștin. Bătrânii îi vor informa în mod discret pe aceștia că situația a fost tratată de bătrâni și că cel care a păcătuit a fost corectat.

17. Dacă un păcat grav este cunoscut de întreaga congregație sau sunt șanse mari să devină cunoscut, ce anunț va fi făcut și de ce?

¹⁷ În unele cazuri, păcatul este cunoscut sau, foarte probabil, va deveni cunoscut de întreaga congregație. Într-o astfel de situație, expresia „în văzul tuturor” se referă la toată congregația. Așadar, un bătrân va face un anunț pentru a informa congregația că persoana care a păcătuit a fost mustrată. De ce? Pavel explică în continuare: „Ca avertisment pentru ceilalți”, astfel încât să nu păcătuiască și ei.

18. Cum vor proceda bătrânii atunci când cel care comite un păcat este minor? (Vezi și imaginea.)

¹⁸ Dar ce se poate spune despre minorii botezați – creștini cu vârsta mai mică de 18 ani – care comit un păcat grav? Corpul de bătrâni va stabili ca doi bătrâni să se întâlnească cu minorul și cu părinții lui Martori. b Bătrânii vor dori să afle ce măsuri au luat deja părinții pentru a-l ajuta pe copilul lor să se căiască. Dacă minorul are o atitudine bună, iar părinții îl ajută să ajungă la căință, cei doi bătrâni ar putea decide că eforturile părinților sunt suficiente și că nu este necesar să se formeze un comitet de bătrâni. În definitiv, Dumnezeu le-a încredințat părinților responsabilitatea de a-și corecta cu iubire copiii. (Deut. 6:6, 7; Prov. 6:20; 22:6; Ef. 6:2-4) Însă bătrânii îi vor aborda din când în când pe părinți pentru a se asigura că minorul primește ajutorul de care are nevoie. Dar dacă minorul botezat persistă în conduita lui greșită și nu se căiește? În acest caz, un comitet de bătrâni se va întâlni cu el împreună cu părinții lui Martori.

„IEHOVA ESTE PLIN DE TANDRĂ AFECȚIUNE ȘI ÎNDURĂTOR”

19. Cum se străduiesc bătrânii să imite exemplul lui Iehova când tratează cu cineva care a păcătuit?

¹⁹ Bătrânii care slujesc în comitete au înaintea lui Iehova responsabilitatea de a păstra congregația curată. (1 Cor. 5:7) Ei doresc, de asemenea, ca persoanele care au păcătuit să primească ajutorul necesar pentru a ajunge, dacă se poate, la căință. În acest sens, ei păstrează o optică pozitivă, plină de speranță, cu privire la cel care a păcătuit. De ce? Deoarece doresc să-l imite pe Iehova, care „este plin de tandră afecțiune și îndurător”. (Iac. 5:11) Să remarcăm cum a manifestat apostolul Ioan, aflat la o vârstă înaintată, o astfel de atitudine. El a scris: „Copilașii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu comiteți vreun păcat. Și totuși, dacă cineva comite un păcat, avem un ajutor la Tatăl: pe Isus Cristos, cel drept”. (1 Ioan 2:1)

20. Ce vom analiza în ultimul articol din această serie?

²⁰ Din nefericire, există și situații când un creștin refuză să se căiască. Prin urmare, el trebuie înlăturat din congregație. Cum procedează bătrânii în astfel de cazuri? Vom afla răspunsul analizând ultimul articol din această serie.