1, 2. Ce suntem îndemnați să facem în Evrei 13:4?

CU TOȚII ne dorim să-l onorăm pe Iehova. El merită să fie onorat și promite că ne va onora și el. (1 Sam. 2:30; Prov. 3:9; Rev. 4:11) Însă Iehova vrea să le acordăm onoare și oamenilor, de exemplu autorităților guvernamentale. (Rom. 12:10; 13:7) Există însă o instituție căreia trebuie să-i arătăm în mod deosebit onoare: căsătoria.

² Apostolul Pavel a scris: „Căsătoria să fie onorabilă la toți și patul conjugal să fie nepângărit”. (Evr. 13:4) Pavel nu a dat aici doar o sugestie, ci i-a îndemnat în mod clar pe creștini să-și onoreze căsnicia și s-o prețuiască. Privești și tu la fel legătura conjugală în general și căsnicia ta în special, dacă ești căsătorit?

3. Ce sfat important cu privire la căsătorie ne-a dat Isus? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

³ Isus a acordat o mare onoare instituției căsătoriei, lăsându-ne cel mai bun exemplu. Când fariseii i-au pus o întrebare cu privire la divorț, el le-a reamintit ce a spus Dumnezeu referitor la prima căsătorie: „De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și cei doi vor fi o singură carne”. Apoi, Isus a adăugat: „Deci ce a pus Dumnezeu în același jug omul să nu despartă”. (Marcu 10:7-9) (Gen. 2:24)

4. Ce model a stabilit Dumnezeu în privința căsătoriei?

⁴ Isus a subliniat astfel originea divină a căsătoriei și caracterul ei permanent. Dumnezeu nu i-a spus primei perechi umane că putea pune capăt căsătoriei printr-un divorț. Modelul stabilit în grădina Edenului cu privire la căsătorie era monogamia, „cei doi” fiind uniți într-o legătură permanentă.

5. Ce se întâmplă cu o căsnicie în urma morții unuia dintre parteneri?

⁵ Știm însă că păcatul adamic a adus cu sine schimbări. Una dintre acestea este moartea, care afectează și astăzi căsătoria. Iată de ce, apostolul Pavel le-a explicat creștinilor că moartea pune capăt unei căsnicii și că partenerul rămas în viață este liber să se recăsătorească. (Rom. 7:1-3)

6. Cum ne ajută Legea mozaică să înțelegem punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la căsătorie?

⁶ Legea pe care Dumnezeu a dat-o națiunii Israel conținea directive privitoare la căsătorie. Ea permitea poligamia, o practică ce exista cu mult timp înainte ca Dumnezeu să dea Legea. Totuși, Legea reglementa poligamia, conținând prevederi care îi protejau pe copii și pe femei de abuzuri. De exemplu, dacă un israelit se căsătorea cu o sclavă, iar apoi își mai lua o soție, el trebuia să-i asigure în continuare primei soții hrană și îmbrăcăminte și să-și îndeplinească față de ea datoria conjugală. Dumnezeu îi pretindea să o îngrijească și să o protejeze. (Ex. 21:9, 10) Noi nu suntem sub Legea mozaică, dar ea ne ajută să acordăm onoare căsătoriei și să înțelegem că Iehova consideră prețioasă legătura conjugală.

7. Potrivit cu Deuteronomul 24:1, ce prevedea Legea cu privire la divorț?

⁷ Însă ce spunea Legea despre divorț? Dumnezeu prețuia mult căsătoria. El a făcut o concesie când a permis divorțul. (Deuteronomul 24:1) Un israelit putea divorța de soția sa dacă găsea „ceva necuviincios la ea”. Legea nu specifica ce anume putea fi considerat „necuviincios”. Însă, cu siguranță, trebuie să fi fost vorba de ceva foarte grav sau rușinos, nicidecum de o problemă minoră. (Deut. 23:14) Din păcate, pe timpul lui Isus, mulți evrei divorțau din „orice motiv”. (Mat. 19:3) Cu siguranță, nu dorim să le imităm exemplul!

8. Cum consideră Dumnezeu divorțul?

⁸ Pe timpul profetului Maleahi, bărbații aveau obiceiul să divorțeze de „soția tinereții” lor, pentru a se căsători, probabil, cu o femeie mai tânără care nu-i slujea lui Iehova. Însă Maleahi a exprimat punctul de vedere al lui Dumnezeu spunând că El „urăște divorțul”. (Mal. 2:14-16) Această idee este în armonie cu ce a spus Dumnezeu referitor la prima căsătorie: „Bărbatul . . . se va alipi de soția sa și vor deveni o singură carne”. (Gen. 2:24) Isus a susținut punctul de vedere al Tatălui său spunând: „Ce a pus Dumnezeu în același jug omul să nu despartă”. (Mat. 19:6)

9. Cum trebuie înțelese cuvintele lui Isus din Marcu 10:11, 12?

⁹ Există însă vreo situație care îi dă dreptul unui creștin să divorțeze și să se recăsătorească? Isus a spus: „Cine divorțează de soția lui și se căsătorește cu alta comite adulter față de ea, iar dacă o femeie, după ce a divorțat de soțul ei, se căsătorește cu altul comite adulter”. (Mar. 10:11, 12; Luca 16:18) Evident, Isus a respectat instituția căsătoriei și a dorit ca și alții să o respecte. Un bărbat care găsește pretexte pentru a divorța de soția sa fidelă și se căsătorește cu altă femeie comite adulter. Acest principiu este valabil și în cazul unei femei. Un astfel de divorț nu pune capăt căsniciei. În ochii lui Dumnezeu cei doi rămân „o singură carne”. În plus, Isus a spus că un bărbat care divorța de soția sa nevinovată o expunea riscului de a comite adulter. În acea perioadă, o femeie divorțată putea fi nevoită să se recăsătorească din motive financiare. În acest caz, ea comitea adulter.

10. Care este singurul motiv care permite divorțul și recăsătorirea?

¹⁰ Isus a menționat singurul motiv biblic de divorț: „Eu vă spun că cine divorțează de soția lui din alt motiv decât fornicația [gr. porneía] și se căsătorește cu alta comite adulter”. (Mat. 19:9) El a exprimat aceeași idee și în Predica de pe munte. (Mat. 5:31, 32) În ambele ocazii, Isus a vorbit despre „fornicație”, sau imoralitate sexuală. Aceasta cuprinde o gamă largă de păcate de natură sexuală săvârșite între două persoane care nu sunt soț și soție. Ele sunt: adulterul, prostituția, relațiile sexuale între persoane necăsătorite, homosexualitatea și bestialitatea, sau zoofilia. Dacă un bărbat căsătorit comite imoralitate sexuală, soția lui poate decide să divorțeze. În acest caz, căsătoria lor este anulată în ochii lui Dumnezeu.

11. De ce ar putea decide un creștin să nu divorțeze chiar dacă are motive biblice de divorț?

¹¹ Totuși, Isus nu a spus că, atunci când o persoană căsătorită comite imoralitate (porneía), partenerul nevinovat trebuie neapărat să divorțeze. De exemplu, o soție ar putea alege să rămână căsătorită. Probabil că ea își iubește soțul și este dispusă să-l ierte și să colaboreze cu el pentru a-și consolida căsnicia. Realist vorbind, dacă ar divorța, dar nu s-ar recăsători, s-ar putea confrunta cu încercări precum: satisfacerea necesităților materiale și sexuale, singurătatea, creșterea copiilor și educarea lor în adevăr. (1 Cor. 7:14) Este clar că, după un divorț, partea nevinovată va întâmpina dificultăți.

12. Ce încercări au apărut în căsnicia lui Osea?

¹² Din experiența profetului Osea avem multe de învățat. Dumnezeu i-a spus să o ia de soție pe Gomer, ‘care avea să comită fornicație și să aibă copii din fornicație’. „Ea a rămas însărcinată și, după un timp, i-a născut [lui Osea] un fiu.” (Os. 1:2, 3) Mai târziu, a născut un băiat și o fată, probabil în urma unui adulter. În pofida infidelității repetate a soției sale, Osea a ales să rămână căsătorit. În cele din urmă, Gomer l-a părăsit și a ajuns sclavă. Dar el a răscumpărat-o din sclavie. (Os. 3:1, 2) Prin experiența profetului, Iehova a ilustrat că era dispus să ierte în repetate rânduri actele de infidelitate ale națiunii Israel. Ce putem învăța din această relatare?

13. De ce a primit-o Osea din nou pe Gomer și ce lecții practice desprindem de aici?

¹³ Dacă partenerul unui creștin comite imoralitate, cel nevinovat are de făcut o alegere. Isus a spus că partenerul nevinovat este liber să divorțeze și să se recăsătorească. O altă opțiune este să-l ierte pe cel vinovat, lucru care nu este greșit. Osea a primit-o înapoi pe Gomer. După ce s-a întors la el, ea nu mai trebuia să aibă relații sexuale cu alt bărbat. Un timp, Osea ‘nu a avut relații’ cu Gomer. (Os. 3:3) Mai târziu însă, probabil că a avut din nou relații intime cu ea. Astfel, el a reflectat dispoziția lui Dumnezeu de a-și primi înapoi poporul și de a-și relua relația specială cu acesta. (Os. 1:11; 3:3-5) Ce învățăm în prezent din experiența lui Osea? Dacă partenerul nevinovat decide să rămână căsătorit, reluarea relațiilor intime echivalează cu iertarea. (1 Cor. 7:3, 5) Acest lucru anulează motivul biblic de divorț. Cei doi parteneri trebuie apoi să se străduiască să-și clădească o relație care să reflecte punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la căsătorie.

14. Potrivit cu 1 Corinteni 7:10, 11, ce situație poate apărea într-o căsnicie?

¹⁴ Toți creștinii trebuie să se străduiască să privească cu respect căsătoria, la fel ca Isus și Iehova. Totuși, din cauza imperfecțiunii, unii nu reușesc. (Rom. 7:18-23) De aceea, nu e de mirare că și în secolul I existau creștini care aveau probleme în căsnicie. Deși Pavel a scris ca „soția să nu se separe de soțul ei”, acest lucru s-a întâmplat uneori. (Citește 1 Corinteni 7:10, 11.)

15. Care trebuie să fie obiectivul partenerilor care au probleme în căsnicie și de ce?

¹⁵ Pavel nu a explicat ce anume poate duce la separare. El nu a scris că un partener ar fi fost infidel și i-ar fi dat celuilalt motive să divorțeze și să se recăsătorească. Pavel a scris doar că o soție separată de soțul ei trebuie „să rămână necăsătorită sau să se împace cu soțul ei”. Așadar, cei doi erau în continuare uniți în fața lui Dumnezeu. Apostolul a arătat că, indiferent de probleme, atât timp cât nu era vorba despre imoralitate, obiectivul celor doi trebuia să fie împăcarea. Ei puteau să ceară sfaturi bazate pe Biblie de la bătrânii de congregație. Cu toate că bătrânii nu trebuie să ia partea nimănui, ei pot oferi sfaturi în lumina Scripturilor.

16. Ce trebuie să facă un creștin al cărui partener nu este Martor?

¹⁶ Într-o căsnicie în care doar un partener trăiește la înălțimea normelor lui Dumnezeu, lucrurile sunt, de regulă, mai complicate. În eventualitatea în care apar probleme, este separarea o soluție justificată? Așa cum am văzut, Scripturile menționează un singur motiv de divorț, imoralitatea sexuală, dar, în ce privește separarea, ele nu menționează niciun motiv. Pavel a scris: „Femeia care are soț necredincios și el consimte să locuiască cu ea, să nu-și părăsească soțul”. (1 Cor. 7:12, 13) Acest sfat este valabil și astăzi.

17, 18. De ce au decis unii creștini să nu renunțe la căsnicie când au avut probleme?

¹⁷ Există însă și situații în care ‘soțul necredincios’ demonstrează că nu ‘consimte să locuiască cu soția lui’. Poate că este foarte violent, până acolo încât îi amenință soției sale sănătatea și viața. Sau poate că refuză să se îngrijească de soție și de familie ori îi pune în pericol spiritualitatea. În astfel de cazuri, unele surori au considerat că, în pofida a ceea ce soții lor pretind, în realitate ei nu „consimt să locuiască” împreună cu ele și au decis să se separe. Însă alte surori aflate într-o situație asemănătoare au decis să rămână cu soții lor. Ele au suportat situația și s-au străduit să-și salveze căsnicia.

¹⁸ Chiar dacă se separă, cei doi soți sunt în continuare parteneri de căsătorie. Fiecare se va confrunta cu probleme, așa cum s-a arătat mai înainte. Apostolul Pavel a mai menționat un motiv pentru care soțul și soția ar trebui să rămână împreună: „Soțul necredincios este sfințit datorită legăturii cu soția lui, și soția necredincioasă este sfințită datorită legăturii cu fratele, altminteri copiii voștri ar fi necurați, dar acum sunt sfinți”. (1 Cor. 7:14) Mulți creștini au rămas cu partenerul lor, care nu era Martor, chiar dacă au avut de suportat încercări foarte grele. Dar, când acesta a îmbrățișat închinarea adevărată, ei au recunoscut că eforturile le-au fost răsplătite. (Citește 1 Corinteni 7:16.) (1 Petru 3:1, 2)

19. De ce există în congregația creștină nenumărate căsnicii fericite?

¹⁹ Isus a vorbit despre divorț, iar apostolul Pavel a dat sfaturi cu privire la separare. Amândoi au dorit ca slujitorii lui Dumnezeu să acorde onoare căsătoriei. În prezent, există nenumărate căsnicii fericite în congregațiile creștine din întreaga lume. Cu siguranță, și în congregația ta există multe cupluri fericite. Acestea sunt formate din soți loiali care își iubesc soțiile și din soții devotate care își iubesc soții. Ei demonstrează că o căsnicie poate fi onorabilă. Suntem fericiți că milioane de familii dovedesc adevărul cuvintelor inspirate: „De aceea va lăsa bărbatul pe tatăl său și pe mama sa și se va alipi de soția sa și cei doi vor deveni o singură carne”. (Ef. 5:31, 33)