1. Ce atitudine au mulți oameni cu privire la muncă?

CUM consideră majoritatea oamenilor din zona ta munca? În numeroase țări, oamenii lucrează mai mult și mai greu decât înainte. Ei sunt adesea prea ocupați ca să se odihnească, să stea cu familia sau să-și satisfacă necesitățile spirituale. (Ecl. 2:23) La polul opus, sunt oamenii cărora nu le place să muncească și care caută pretexte pentru a se eschiva de la muncă. (Prov. 26:13, 14)

2, 3. Ce exemplu ne-au dat Iehova și Isus în ce privește munca?

² În contrast cu concepțiile lipsite de echilibru din prezent, Iehova și Isus au o perspectivă corectă asupra muncii. Știm că lui Iehova îi place să lucreze. Isus a spus clar: „Tatăl meu lucrează până acum, de aceea și eu lucrez”. (Ioan 5:17) Să ne gândim la câtă muncă a depus Iehova pentru a crea miriadele de îngeri, precum și vastul univers. De asemenea, pe pământ vedem, pretutindeni, splendidele lucrări de creație ale lui Iehova. Psalmistul a spus: „Cât de multe sunt lucrările tale, o, Iehova! Pe toate le-ai făcut cu înțelepciune. Pământul este plin de operele tale!”. (Ps. 104:24)

³ Isus l-a imitat pe Tatăl său. Când Dumnezeu „a pregătit cerurile”, Isus, personificarea înțelepciunii, a lucrat alături de el ca „meșter iscusit”. (Prov. 8:27-31) La mult timp după aceea, când s-a aflat pe pământ, el a efectuat o lucrare excepțională. Această lucrare era ca hrana pentru Isus, acțiunile sale demonstrând că fusese trimis de Dumnezeu. (Ioan 4:34; 5:36; 14:10)

4. Ce putem învăța de la Iehova și de la Isus cu privire la odihnă?

⁴ Sugerează exemplul lui Iehova și Isus, care lucrează neobosit, că noi nu trebuie să ne odihnim? Nicidecum. Iehova nu obosește niciodată, deci nu are nevoie de odihnă fizică. Cu toate acestea, Biblia spune că, după ce a creat cerurile și pământul, Iehova „s-a odihnit și s-a înviorat”. (Ex. 31:17) Aceasta înseamnă că Iehova s-a oprit din lucru și și-a făcut timp ca să se bucure de ceea ce crease. Și Isus a procedat la fel. Cu toate că a lucrat foarte mult cât a fost pe pământ, el și-a făcut timp să se odihnească și să mănânce cu prietenii. (Mat. 14:13; Luca 7:34)

5. Ce dificultate întâmpină mulți dintre slujitorii lui Dumnezeu?

⁵ Biblia îi încurajează pe slujitorii lui Iehova să fie harnici. Ei trebuie să fie conștiincioși, nu delăsători. (Prov. 15:19) Deși prestează, probabil, un serviciu laic pentru a se îngriji de necesitățile familiei, discipolii lui Cristos au responsabilitatea de a le împărtăși altora vestea bună. Însă cu toții avem nevoie și de odihnă. Uneori ne-ar putea fi greu să găsim un echilibru între munca laică, predicare și odihnă. Cum putem ști cât timp trebuie să muncim și cât să ne odihnim?

6. Cum reiese din Marcu 6:30-34 că Isus avea un punct de vedere echilibrat cu privire la muncă și la odihnă?

⁶ Este important să avem un punct de vedere echilibrat față de muncă. Regele Solomon a scris sub inspirație divină: „Pentru orice lucru este un timp fixat”. Apoi el a menționat plantatul, construitul, plânsul, râsul, dansul etc. (Ecl. 3:1-8) Munca și odihna sunt aspecte importante ale vieții. Isus a avut un punct de vedere echilibrat cu privire la ele. Odată, apostolii s-au întors dintr-o campanie de predicare în timpul căreia au fost atât de ocupați, încât ‘nu au avut răgaz nici măcar să mănânce’. (Marcu 6:30, 32-34) Isus le-a spus: „Veniți cu mine deoparte, într-un loc retras, și odihniți-vă puțin”. (Marcu 6:31) Chiar dacă Isus și discipolii nu reușeau întotdeauna să se odihnească atât cât ar fi dorit, Isus știa că aveau nevoie cu toții de odihnă.

7. Ce beneficii ne va aduce analizarea legii sabatului?

⁷ Toți trebuie, uneori, să ne odihnim sau să ieșim din rutina zilnică. Putem înțelege foarte bine această necesitate analizând o măsură luată de Dumnezeu în favoarea poporului său din vechime: sabatul săptămânal. Deși noi nu suntem sub Legea mozaică, ea ne ajută să ne evaluăm atitudinea față de muncă și de odihnă.

8. Potrivit cu Exodul 31:12-15, ce fel de zi trebuia să fie sabatul?

⁸ În Cuvântul lui Dumnezeu se spune că, după șase „zile” de creare, Dumnezeu s-a odihnit cu privire la lucrările de creație de pe pământ. (Gen. 2:2) Iehova muncește cu plăcere și, în anumite privințe, lucrează și în prezent. (Ioan 5:17) Sabatul săptămânal urmează modelul zilei de odihnă a lui Iehova, menționate în Geneza. (Exodul 31:12-14) Dumnezeu a spus că sabatul era un semn între el și poporul Israel, o zi de ‘odihnă completă, un lucru sfânt pentru Iehova’. (Exodul 31:15) Restricția privitoare la muncă li se aplica tuturor, inclusiv copiilor, sclavilor și animalelor domestice. (Ex. 20:10) Sabatul le permitea israeliților să acorde mai multă atenție activităților spirituale.

9. Ce punct de vedere eronat exista în zilele lui Isus cu privire la sabat?

⁹ Sabatul era o măsură binevenită pentru poporul lui Dumnezeu. Însă mulți conducători religioși din timpul lui Isus impuseseră reguli foarte stricte privitoare la respectarea sabatului. Ei pretindeau că, în sabat, era greșit chiar și să aduni câteva spice de grâu sau să vindeci o persoană bolnavă. (Mar. 2:23-27; 3:2-5) Asemenea păreri nu reflectau gândirea lui Iehova, iar Isus a menționat clar acest lucru în discuțiile cu oamenii.

10. Ce învățăm din Matei 12:9-12 despre modul în care privea Isus sabatul?

¹⁰ Isus și discipolii săi evrei respectau sabatul deoarece se aflau sub Legea mozaică. * Totuși, el a arătat prin cuvânt și faptă că nu era greșit să fii bun și să-i ajuți pe alții în sabat. Isus a spus foarte clar: „Este permis să faci bine în sabat”. (Citește Matei 12:9-12.) El nu considera că aceste acțiuni constituiau o încălcare a sabatului. Faptele sale chiar arătau că el înțelegea o caracteristică esențială a acestei zile: întrucât nu munceau, evreii puteau să se concentreze la lucrurile spirituale. Isus a crescut într-o familie care, în sabat, se apropia mai mult de Iehova. Acest lucru reiese din modul în care a acționat Isus când s-a aflat în Nazaret: „După obiceiul său din ziua sabatului, [Isus] a intrat în sinagogă și s-a ridicat să citească”. (Luca 4:15-19)

11. Cine a fost un model pentru Isus în ce privește munca?

¹¹ Cu siguranță că Iosif i-a transmis lui Isus, fiul său adoptiv, nu numai meseria de tâmplar, ci și punctul de vedere al lui Dumnezeu cu privire la muncă. (Mat. 13:55, 56) Probabil că Isus l-a văzut pe Iosif trudind zi de zi pentru a se îngriji de familia sa numeroasă. Mai târziu, el le-a spus discipolilor: „Vrednic este lucrătorul de plata lui”. (Luca 10:7) În mod cert, Isus știa ce înseamnă să muncești din greu.

12. Menționați câteva versete care prezintă punctul de vedere biblic cu privire la munca asiduă.

¹² Și apostolul Pavel a știut ce înseamnă munca asiduă. Deși principala sa activitate a fost aceea de a depune mărturie despre Isus și despre învățăturile lui, Pavel a muncit pentru a se întreține. Fraților din Tesalonic chiar le-a spus că ‘muncea cu trudă și osteneală noapte și zi ca să nu împovăreze cu cheltuieli mari pe nimeni’. (2 Tes. 3:8; Fap. 20:34, 35) Probabil că Pavel se referea în aceste versete la confecționarea corturilor. În timp ce se afla în Corint, i-a cunoscut pe Aquila și pe Priscilla „și, fiindcă aveau aceeași meserie, a rămas în casa lor și lucrau, pentru că meseria lor era facerea corturilor”. Când a spus că muncea „noapte și zi”, Pavel nu a vrut să spună că muncea fără încetare. El își întrerupea munca laică în ocazii precum sabatul pentru a le depune mărturie evreilor, care nu lucrau în acea zi. (Fap. 13:14-16, 42-44; 16:13; 18:1-4)

13. Ce învățăm din exemplul lui Pavel?

¹³ Apostolul Pavel ne-a dat un exemplu bun. Deși a trebuit să muncească, el a îndeplinit cu regularitate „lucrarea sfântă a veștii bune a lui Dumnezeu”. (Rom. 15:16; 2 Cor. 11:23) Pavel i-a îndemnat și pe alții să-i urmeze exemplul. El i-a numit pe Aquila și Priscilla ‘colaboratorii săi în Cristos Isus’. (Rom. 12:11; 16:3) Pavel i-a sfătuit pe corinteni să aibă „întotdeauna multe de făcut în lucrarea Domnului”. (1 Cor. 15:58; 2 Cor. 9:8) Iehova chiar l-a inspirat să scrie: „Dacă cineva nu vrea să lucreze, nici să nu mănânce”. (2 Tes. 3:10)

14. Ce a vrut să spună Isus prin cuvintele din Ioan 14:12?

¹⁴ Cea mai importantă lucrare în aceste zile din urmă este predicarea și facerea de discipoli. De fapt, Isus a prezis că discipolii săi vor face lucrări chiar mai mari decât el! (Ioan 14:12) Prin aceste cuvinte, el nu a vrut să spună că noi vom face miracole, asemenea lui. Isus s-a referit la faptul că vom predica și vom preda într-un teritoriu mult mai vast și pentru o perioadă mult mai lungă.

15. Ce întrebări ar trebui să ne punem și de ce?

¹⁵ Dacă avem un serviciu laic, să ne punem următoarele întrebări: Sunt cunoscut drept un muncitor harnic? Îmi termin munca la timp și cât mai bine posibil? Dacă răspunsul la aceste întrebări este afirmativ, înseamnă că vom câștiga, probabil, încrederea angajatorului nostru. De asemenea, colegii de muncă ar putea fi mai dispuși să asculte vestea bună. Cu privire la lucrarea de predicare și de predare, ar trebui să ne punem următoarele întrebări: Sunt cunoscut drept un vestitor harnic? Mă pregătesc bine pentru vizitele inițiale? Fac cu promptitudine vizite ulterioare persoanelor interesate? Particip cu regularitate la forme diferite ale lucrării de predicare? Dacă răspundem afirmativ, înseamnă că putem găsi bucurie în activitatea noastră.

16. Ce diferență există între atitudinea lui Isus și a apostolilor față de odihnă și atitudinea multor oameni din zilele noastre?

¹⁶ Isus știa că, uneori, el și apostolii aveau nevoie de odihnă. Însă mulți oameni din vremea sa, dar și din prezent se aseamănă cu bărbatul bogat din ilustrarea lui Isus, care își spunea: „Odihnește-te, mănâncă, bea și distrează-te!”. (Luca 12:19; 2 Tim. 3:4) El considera că cele mai importante lucruri din viață sunt odihna și plăcerile. Spre deosebire de acest om, Isus și apostolii nu își axau viața pe plăceri.

17. Cum ne folosim timpul liber?

¹⁷ Astăzi, încercăm să-l imităm pe Isus folosindu-ne timpul liber nu numai pentru a ne odihni, ci și pentru a predica vestea bună și a participa la întrunirile creștine. De fapt, pentru noi, facerea de discipoli și participarea la întruniri sunt atât de importante, încât ne străduim din răsputeri să luăm parte cu regularitate la aceste activități sacre. (Evr. 10:24, 25) Chiar și atunci când suntem în vacanță, ne păstrăm programul de activități spirituale participând la întruniri acolo unde ne aflăm și căutând ocazii de a vorbi despre Iehova cu oamenii cu care ne intersectăm. (2 Tim. 4:2)

18. Ce vrea Regele nostru, Cristos Isus, să facem?

¹⁸ Îi suntem deosebit de recunoscători Regelui nostru, Cristos Isus, care este rezonabil și ne învață să avem un punct de vedere echilibrat cu privire la muncă și la odihnă. (Evr. 4:15) El vrea să ne odihnim suficient. De asemenea, vrea să lucrăm din greu pentru a ne îngriji de necesitățile noastre fizice, dar și pentru a face discipoli, o activitate care ne aduce multe satisfacții. În articolul următor, vom vorbi despre rolul pe care îl are Isus în eliberarea noastră dintr-o formă nemiloasă de sclavie.