1. Ce motive de neliniște putem avea și cum ne pot afecta ele?

AI FOST vreodată foarte stresat sau îngrijorat * din cauza cuvintelor și acțiunilor altora? Sau te-ai simțit tulburat din cauza a ceea ce tu ai spus ori ai făcut? Probabil că ai făcut o greșeală și ești îngrijorat că Iehova nu te va ierta niciodată. În plus, ai putea crede că, din cauza multelor îngrijorări pe care le ai, ți-ai pierdut credința și ești o persoană rea. Dar așa stau lucrurile?

2. Ce exemple biblice arată că îngrijorarea nu este sinonimă cu lipsa de credință?

² Să analizăm câteva exemple din Biblie. Ana, mama profetului Samuel, a dat dovadă de multă credință. Dar a fost copleșită de neliniște întrucât cineva din familie se purta urât cu ea. (1 Sam. 1:7) Și apostolul Pavel a avut o credință puternică, însă a fost apăsat de „grija pentru toate congregațiile”. (2 Cor. 11:28) Regele David a manifestat multă credință, iar Iehova a avut o afecțiune deosebită față de el. (Fap. 13:22) Cu toate acestea, David a făcut greșeli care l-au aruncat în cea mai adâncă deznădejde. (Ps. 38:4) Însă Iehova i-a alinat pe fiecare dintre ei. Ce învățăm din exemplul lor?

3. De ce vorbirea altora ne poate provoca neliniște?

³ Când alții se comportă dur cu noi sau sunt lipsiți de amabilitate, am putea fi tulburați. Neliniștea poate fi și mai mare când cel care ne-a rănit este un prieten apropiat sau o rudă. Ne-am putea îngrijora că relația noastră cu acea persoană s-a destrămat. Uneori, cineva ne poate răni vorbind necugetat, folosind cuvinte tăioase ca o sabie! (Prov. 12:18) Alții chiar spun în mod intenționat cuvinte care să ne rănească. Iată ce i s-a întâmplat unei surori tinere. „În urmă cu câțiva ani, mărturisește ea, o persoană pe care o consideram prietenă a început să spună minciuni despre mine pe internet. M-am simțit rănită și mi-am pierdut liniștea. Pur și simplu nu înțelegeam de ce voia să-mi facă rău”. Dacă și tu ai fost rănit de un prieten apropiat sau de o rudă, poți învăța multe de la Ana.

4. Cu ce probleme dificile s-a confruntat Ana?

⁴ Ana a trecut prin multe situații dificile. Ani la rând, ea nu a putut avea copii. (1 Sam. 1:2) Întrucât, în cultura evreiască, o femeie care nu putea avea copii era considerată blestemată, Ana se simțea fără valoare. (Gen. 30:1, 2) Ca și cum acest lucru nu era suficient, ea suferea deoarece cealaltă soție a soțului ei avea copii. La rândul ei, Penina era geloasă pe Ana și „o necăjea mult, ca s-o mâhnească”. (1 Sam. 1:6) La început, această situație a întristat-o atât de tare pe Ana încât „plângea și nu mânca”. Sufletul ei era „plin de amărăciune”. (1 Sam. 1:7, 10) Cum a găsit Ana mângâiere?

5. Cum a ajutat-o rugăciunea pe Ana?

⁵ Ana și-a vărsat inima înaintea lui Iehova în rugăciune. După ce s-a rugat, Ana i-a explicat marelui preot, Eli, situația prin care trecea. El i-a spus: „Du-te în pace, și Dumnezeul lui Israel să îndeplinească cererea pe care i-ai făcut-o”. Care a fost rezultatul? Ea „s-a dus pe drumul ei, a mâncat, iar fața ei n-a mai fost îngrijorată”. (1 Sam. 1:17, 18) Rugăciunea a ajutat-o să-și redobândească pacea.

6. Ce învățăm din exemplul Anei, precum și din Filipeni 4:6, 7 cu privire la rugăciune?

⁶ Ne putem recâștiga pacea dacă perseverăm în rugăciune. Ana s-a rugat mult Tatălui ei ceresc. (1 Sam. 1:12) Și noi putem petrece mult timp în rugăciune vorbind cu Iehova despre îngrijorările, temerile sau slăbiciunile noastre. Nu e necesar ca rugăciunile să ia o formă poetică sau să fie perfect structurate. Uneori, cuvintele noastre pline de amărăciune sunt spuse printre suspine. Cu toate acestea, Iehova nu obosește niciodată să ne asculte. Totuși, dorim să ținem cont de sfatul din Filipeni 4:6, 7. Pavel arată cu claritate că trebuie să-i adresăm lui Iehova și cuvinte de mulțumire și de recunoștință. Avem multe motive să-i mulțumim lui Dumnezeu! Putem să ne exprimăm recunoștința pentru darul vieții, pentru lucrările sale de creație, pentru iubirea sa loială și pentru speranța minunată pe care ne-a dat-o. Ce mai putem învăța de la Ana?

7. Ce călătorie făceau Ana și soțul ei cu regularitate?

⁷ În pofida problemelor, Ana mergea cu regularitate împreună cu soțul ei la Șilo ca să i se închine lui Iehova. (1 Sam. 1:1-5) În timp ce era la tabernacol, marele preot Eli a încurajat-o spunându-i că spera ca Iehova să-i răspundă la rugăciune. (1 Sam. 1:9, 17)

8. Cum ne ajută întrunirile? Explicați.

⁸ Ne putem redobândi pacea dacă mergem cu regularitate la întrunirile congregației. În rugăciunile de deschidere a întrunirilor noastre, frații îi cer lui Iehova ca spiritul sfânt să fie cu noi. Pacea face parte din rodul acestui spirit. (Gal. 5:22) Dacă participăm la întruniri, chiar și atunci când suntem îngrijorați, le dăm lui Iehova, precum și fraților și surorilor noastre posibilitatea să ne încurajeze și să ne ajute să ne redobândim pacea minții și a inimii. Rugăciunea și întrunirile sunt modalități importante prin care Iehova ne alină. (Evr. 10:24, 25) Să analizăm o altă lecție pe care o învățăm de la Ana.

9. Ce nu s-a schimbat în situația Anei și ce a ajutat-o să persevereze?

⁹ Problemele ce i-au cauzat Anei neliniște nu au dispărut în mod automat. Când s-a întors de la tabernacol, ea a trebuit să locuiască în continuare în aceeași casă cu Penina, iar Biblia nu menționează că atitudinea Peninei s-ar fi schimbat. Prin urmare, probabil că Ana a continuat să îndure cuvintele răutăcioase ale rivalei ei. Însă ea a putut să-și recâștige și să-și păstreze pacea interioară. După ce i-a încredințat lui Iehova problema ei, nu a mai fost împovărată de griji. Ana l-a lăsat pe Iehova să o consoleze și să-i aline suferința. După o vreme, el a binecuvântat-o, iar ea a avut copii! (1 Sam. 1:19, 20; 2:21)

10. Ce învățăm din exemplul Anei?

¹⁰ Putem să ne recâștigăm pacea, chiar dacă motivul neliniștii noastre persistă. Chiar dacă ne rugăm cu ardoare și participăm cu regularitate la întruniri, unele dintre problemele noastre ar putea să nu dispară. Dar, din exemplul Anei, învățăm că nimic nu-l poate opri pe Iehova să ne aline sufletul. El nu ne va uita și, mai devreme sau mai târziu, ne va răsplăti fidelitatea. (Evr. 11:6)

11. Ce motive de neliniște a avut Pavel?

¹¹ Apostolul Pavel a avut multe motive de neliniște. De exemplu, era preocupat de problemele colaboratorilor săi, pe care îi iubea foarte mult. (2 Cor. 2:4; 11:28) În timp ce și-a îndeplinit misiunea de apostol, Pavel a întâlnit deseori împotrivitori care l-au bătut și l-au aruncat în închisoare. De asemenea, a trecut prin probleme care i-au cauzat îngrijorare, precum lipsurile de alimente. (Filip. 4:12) Și, întrucât suferise cel puțin trei naufragii, ne putem imagina cât de îngrijorat era când călătorea pe mare. (2 Cor. 11:23-27) Cum a făcut față Pavel acestor îngrijorări?

12. Ce anume l-a ajutat pe Pavel să se îngrijoreze mai puțin?

¹² Pavel era îngrijorat și din cauza problemelor prin care treceau frații și surorile de credință, dar nu a încercat să le rezolve singur pe toate. El a dat dovadă de modestie și le-a cerut unor frați să-l ajute să se îngrijească de necesitățile congregației. De exemplu, le-a delegat multe responsabilități unor bărbați de încredere precum Timotei și Tit. Fără îndoială că, prin munca lor, acești frați i-au adus lui Pavel o măsură de liniște. (Filip. 2:19, 20; Tit 1:1, 4, 5)

13. Cum pot bătrânii să imite exemplul apostolului Pavel?

¹³ Roagă-i pe alții să te ajute. Asemenea lui Pavel, mulți bătrâni de congregație plini de empatie sunt îngrijorați pentru frații și surorile care au probleme. Dar un bătrân nu poate să-i ajute pe toți membrii congregației. Modestia îl va ajuta să împartă sarcinile cu alți frați calificați și să instruiască bărbați tineri care să poarte de grijă turmei lui Dumnezeu. (2 Tim. 2:2)

14. Cu privire la ce anume nu s-a îngrijorat Pavel și ce învățăm de la el?

¹⁴ Acceptă că ai nevoie de mângâiere. Pavel a fost umil. El a căutat și a primit încurajare din partea prietenilor săi. Pavel nu s-a îngrijorat că ceilalți l-ar fi putut considera slab deoarece fusese încurajat de frați. În scrisoarea către Filimon, el a mărturisit: „Am avut multă bucurie și mângâiere datorită iubirii tale”. (Filim. 7) Pavel a menționat și alți colaboratori creștini care l-au încurajat foarte mult când a trecut prin necazuri. (Col. 4:7-11) Dacă recunoaștem cu umilință că avem nevoie de încurajare, frații și surorile noastre ne dau cu bucurie ajutorul necesar.

15. Ce anume i-a adus alinare lui Pavel în situații grele?

¹⁵ Încrede-te în Cuvântul lui Dumnezeu. Pavel știa că Scripturile aveau să-i aducă alinare și să-i dea înțelepciunea de a înfrunta încercările, indiferent de natura lor. (Rom. 15:4; 2 Tim. 3:15, 16) Când a fost închis pentru a doua oară la Roma, Pavel a simțit că moartea îi era iminentă. Ce a făcut în această situație critică? L-a rugat pe Timotei să vină fără întârziere și să-i aducă „sulurile”. (2 Tim. 4:6, 7, 9, 13) De ce? Se pare că sulurile erau fragmente din Scripturile ebraice, pe care Pavel le putea folosi la studiul personal. Dacă îl imităm pe Pavel studiind cu regularitate Cuvântul lui Dumnezeu, Iehova se va folosi de Scripturi pentru a ne alina, indiferent de încercările prin care trecem.

16. Ce a simțit David când a greșit grav?

¹⁶ David avea motive să fie tulburat din cauza unei conștiințe încărcate. Comisese adulter cu Bat-Șeba, pusese la cale uciderea soțului ei și, o vreme, încercase să-și acopere păcatele. (2 Sam. 12:9) La început, David și-a ignorat conștiința, motiv pentru care a suferit nu numai din punct de vedere spiritual, ci și mintal și fizic. (Ps. 32:3, 4) Ce l-a ajutat să depășească neliniștea cauzată de păcatul său grav? Și ce ne poate ajuta și pe noi când facem o greșeală gravă?

17. Cum reiese din Psalmul 51:1-4 că David a regretat din inimă faptele sale?

¹⁷ Roagă-te pentru iertare. În cele din urmă, David a apelat la Iehova în rugăciune. (Ps. 51:1) Plin de căință, și-a mărturisit păcatele. (Ps. 51:2-4) Cât de calm și de fericit s-a simțit el după aceea! (Ps. 32:1, 2, 4, 5) Dacă faci un păcat grav, nu încerca să-l acoperi, ci mărturisește-l deschis înaintea lui Iehova. Astfel, te vei simți mai bine și vei scăpa de neliniștea provocată de o conștiință încărcată. Însă, dacă vrei să redobândești prietenia lui Iehova, trebuie să faci mai mult decât să te rogi.

18. Cum a reacționat David la disciplinare?

¹⁸ Acceptă disciplinarea. Când Iehova l-a trimis pe profetul Natan să dezvăluie păcatul lui David, acesta nu a încercat să se justifice sau să-și minimalizeze fapta. El a recunoscut imediat că a păcătuit nu numai împotriva soțului Bat-Șebei, ci, în primul rând, împotriva lui Iehova. David a acceptat disciplinarea din partea lui Iehova și a fost iertat. (2 Sam. 12:10-14) Dacă păcătuim grav, trebuie să vorbim cu cei pe care Iehova i-a numit să ne păstorească și să evităm tendința de a ne justifica. (Iac. 5:14, 15) Cu cât acceptăm mai repede disciplinarea pe care o primim și ne conformăm ei, cu atât mai repede ne vom recâștiga pacea și bucuria.

19. Care ar trebui să fie hotărârea noastră?

¹⁹ Fii hotărât să nu repeți greșelile făcute. Regele David știa că, pentru a nu repeta greșelile din trecut, avea nevoie de ajutorul lui Iehova. (Ps. 51:7, 10, 12) După ce Iehova l-a iertat, David a fost hotărât să nu mai cultive gânduri greșite. Astfel, el și-a redobândit pacea interioară.

20. Cum putem arăta că apreciem iertarea lui Iehova?

²⁰ Arătăm că apreciem iertarea lui Iehova când îl rugăm să ne-o acorde, când acceptăm disciplinarea și când ne străduim să nu repetăm greșelile făcute. Dacă vom urma acești pași, ne vom redobândi pacea interioară. Așa s-a întâmplat cu James, un frate care a făcut un păcat grav. El spune: „Când mi-am mărturisit păcatul înaintea bătrânilor, am simțit că mi se ia o piatră de pe inimă. Am început să-mi redobândesc pacea minții”. Cât de mult ne încurajează să știm că „Iehova este lângă cei cu inima frântă și îi salvează pe cei cu spiritul zdrobit”! (Ps. 34:18)

21. Cum îl putem lăsa pe Iehova să ne aducă alinare?

²¹ Pe măsură ce zilele din urmă se apropie de final, vom avea, probabil, tot mai multe motive de îngrijorare. Când suntem cuprinși de neliniște, să căutăm neîntârziat ajutorul lui Iehova. Să studiem Biblia cu sârguință. Să învățăm din exemplul Anei, al lui Pavel și al lui David. Să-l rugăm pe Tatăl nostru ceresc să ne ajute să înțelegem cauza neliniștii noastre. (Ps. 139:23) Să-i permitem să ne poarte poverile, mai ales pe acelea asupra cărora avem puțin control sau chiar deloc. Dacă vom proceda astfel, vom fi asemenea psalmistului care i-a cântat lui Iehova: „Când gândurile tulburătoare s-au înmulțit înăuntrul meu, mângâierile tale au început să-mi aline sufletul”. (Ps. 94:19)