1, 2. Ce a învățat un frate cu privire la modul în care trebuie să ofere sfaturi?

 CU MAI mulți ani în urmă, doi bătrâni de congregație au vizitat-o pe o soră care lipsise un timp de la întruniri. Bătrânul care a condus discuția i-a citit câteva versete referitoare la importanța asistării la întruniri. Fratele a considerat că vizita decursese bine, dar, în timp ce el și celălalt frate erau pe punctul să plece, sora le-a spus: „Voi nici măcar nu știți prin ce trec!”. Frații îi oferiseră sfaturi fără ca mai înainte să o întrebe cu ce probleme se confrunta. De aceea, sora nu a considerat că sfaturile îi erau de folos.

² Privind în urmă, bătrânul care a condus discuția spune: „Pe moment, mi-am zis că sora este lipsită de respect. Dar, ulterior, mi-am dat seama că mă gândisem doar la versetele pe care să i le citesc, nu și la întrebările pe care era potrivit să i le pun, cum ar fi: «Prin ce situații ai trecut în ultima vreme? Cum te-aș putea ajuta?»”. Fratele a învățat o lecție valoroasă din această experiență. În prezent, el este un păstor înțelegător, gata să-i ajute pe alții.

3. Cine poate să ofere sfaturi?

 ³ Întrucât sunt păstori, bătrânii de congregație au responsabilitatea de a da sfaturi atunci când este nevoie. Totuși, în unele situații, ar putea fi necesar ca și alții să dea sfaturi. De exemplu, un frate sau o soră i-ar putea da un sfat bazat pe Biblie unui prieten. (Ps. 141:5; Prov. 25:12) Surorile mai în vârstă ‘le-ar putea sfătui pe cele mai tinere’ cu privire la diverse aspecte, cum ar fi cele menționate în Tit 2:3-5. Și, bineînțeles, părinții trebuie să le ofere deseori sfaturi copiilor lor. Prin urmare, deși acest articol le este adresat îndeosebi bătrânilor de congregație, sugestiile oferite ne sunt utile tuturor. În continuare, vom vedea cum putem da sfaturi practice, care să îndemne la acțiune și ‘să bucure inima’. (Prov. 27:9)

4. La ce întrebări vom răspunde în acest articol?

⁴ Pe parcursul acestui articol, vom găsi răspuns la următoarele patru întrebări: 1) Care este motivația corectă când dăm sfaturi?, 2) Este sfatul cu adevărat necesar?, 3) Cine ar trebui să dea sfatul? și 4) Cum putem da sfaturi eficiente?

5. De ce este important ca un bătrân de congregație să aibă o motivație corectă când dă un sfat? (1 Corinteni 13:4, 7)

⁵ Bătrânii de congregație își iubesc frații și surorile. Uneori, ei își manifestă iubirea sfătuindu-l pe un colaborator în credință care este pe punctul de a face o greșeală. (Gal. 6:1) Totuși, înainte de a-l aborda, un bătrân trebuie să analizeze câteva dintre caracteristicile iubirii menționate de apostolul Pavel. „Iubirea este răbdătoare și bună. . . . Îndură totul, crede totul, speră totul, suportă totul.” (1 Corinteni 13:4, 7) Meditarea la aceste versete îl va ajuta pe bătrânul de congregație să-și examineze motivația cu care dă sfatul și să-l abordeze cu o atitudine plină de iubire pe fratele său. Dacă cel ce primește sfatul simte că bătrânul de congregație îi vrea numai binele, foarte probabil că va accepta sfatul. (Rom. 12:10)

6. Ce exemplu remarcabil ne-a lăsat apostolul Pavel?

⁶ Pavel și-a îndeplinit în mod remarcabil responsabilitatea de bătrân. De exemplu, nu s-a reținut să le dea sfaturi fraților din Tesalonic când s-a impus acest lucru. Totuși, în scrisorile adresate tesalonicenilor, Pavel i-a lăudat mai întâi pentru lucrarea lor fidelă, pentru eforturile și zelul lor, precum și pentru perseverența de care dădeau dovadă. De asemenea, s-a gândit la situația în care se aflau, admițând că nu duceau o viață ușoară și că perseverau în încercări. (1 Tes. 1:3; 2 Tes. 1:4) El chiar le-a spus că erau un exemplu pentru ceilalți creștini. (1 Tes. 1:8, 9) Cât de bucuroși trebuie să fi fost ei auzind laudele pline de căldură ale lui Pavel! Era mai mult decât evident că Pavel își iubea foarte mult frații. De aceea, în ambele scrisori adresate creștinilor din Tesalonic, el a putut să le dea sfaturi eficiente. (1 Tes. 4:1, 3-5, 11; 2 Tes. 3:11, 12)

7. De ce unii frați ar putea reacționa negativ la sfaturi?

⁷ Ce s-ar putea întâmpla dacă nu dăm un sfat în mod potrivit? Un bătrân cu experiență a spus: „Unii frați reacționează negativ la sfatul primit nu atât din cauza sfatului în sine, cât a manierei lipsite de iubire în care este dat”. Ce înțelegem de aici? Sfaturile sunt mult mai ușor de acceptat când la baza lor este iubirea, nu o stare de iritare.

8. Ce trebuie să se întrebe un bătrân pentru a stabili dacă este necesar să dea un sfat?

⁸ Bătrânii de congregație nu ar trebui să se pripească să dea sfaturi. Înainte de a sfătui, un bătrân ar trebui să se întrebe: „Este într-adevăr necesar să spun ceva? Sunt sigur că persoana respectivă face un lucru greșit? S-a încălcat o poruncă biblică? Sau este doar o chestiune de alegere personală?”. Dând dovadă de înțelepciune, bătrânii evită să vorbească în mod pripit. (Prov. 29:20) Dacă bătrânul nu este sigur că trebuie să dea un sfat, s-ar putea consulta cu un alt bătrân ca să se asigure că există o bază biblică pentru a oferi sfatul. (2 Tim. 3:16, 17)

9. Ce învățăm de la Pavel cu privire la sfaturile legate de aspectul exterior? (1 Timotei 2:9, 10)

⁹ Să luăm un exemplu. Un bătrân de congregație ar putea fi îngrijorat din cauza modului în care un colaborator în credință se îmbracă sau se aranjează. Însă el s-ar putea întreba: „Există o bază biblică pentru a-l aborda?”. Fiind conștient că este important să fie obiectiv, s-ar putea consulta cu un alt bătrân sau cu un vestitor matur. Ei ar putea analiza împreună sfaturile lui Pavel referitoare la aspectul exterior. (Citește 1 Timotei 2:9, 10.) Pavel a trasat câteva principii generale, menționând că îmbrăcămintea unui creștin trebuie să fie potrivită, modestă și să reflecte judecată sănătoasă. Pavel nu a făcut o listă cu ceea ce este acceptabil și inacceptabil. El a recunoscut că fiecare creștin are dreptul să-și exprime stilul personal, în limitele stabilite de Scripturi. Așadar, pentru a stabili dacă este necesar ca o persoană să fie sfătuită, bătrânii trebuie să analizeze dacă alegerile acesteia reflectă modestie și judecată sănătoasă.

10. Ce trebuie să avem în vedere cu privire la alegerile personale?

¹⁰ Este important să înțelegem că doi creștini maturi pot lua decizii diferite, însă aceasta nu înseamnă că una dintre ele este greșită. Nu trebuie să le impunem fraților noștri propriile standarde referitoare la ce este corect și greșit. (Rom. 14:10)

11, 12. Dacă trebuie să se dea un sfat, la ce întrebări este necesar să răspundă un bătrân și de ce?

¹¹ Dacă este evident că trebuie să se dea un sfat, pasul următor este acela de a se stabili cine trebuie să-l dea. Înainte de a sfătui o soră căsătorită sau un minor, un bătrân de congregație se va consulta cu capul familiei, care ar putea decide să se ocupe personal de situație. * Sau capul familiei ar putea dori să fie și el prezent când bătrânul oferă sfatul. Și, așa cum am văzut în  paragraful 3, ar putea fi situații când este de preferat ca o soră mai în vârstă să o sfătuiască pe o soră mai tânără.

¹² Există un alt factor de care trebuie să se țină cont. Un bătrân de congregație s-ar putea întreba: „Sunt eu persoana cea mai potrivită să dea sfatul sau acesta ar fi mai ușor acceptat dacă ar fi dat de altcineva?”. De exemplu, o persoană care se luptă cu sentimente de inferioritate ar putea reacționa mai bine la sfatul unui bătrân care a trecut prin aceeași situație. Probabil că acesta o înțelege mai bine și cuvintele sale au o greutate mai mare. Însă toți bătrânii au responsabilitatea de a-i ajuta pe frații și surorile lor de credință să facă schimbările necesare, conform Scripturilor. Așadar, indiferent că bătrânii au trecut sau nu prin aceeași situație, important este ca persoana respectivă să primească sfatul de care are nevoie.

13, 14. De ce este important ca un bătrân de congregație să fie gata să asculte?

¹³ Fii gata să asculți. Un bătrân care intenționează să sfătuiască pe cineva ar trebui să se întrebe: „Ce știu despre situația fratelui meu? Prin ce a trecut în ultimul timp? Se confruntă cu unele probleme pe care nu le cunosc? De ce are nevoie cel mai mult acum?”.

¹⁴ Principiul din Iacov 1:19 le este deosebit de util celor ce dau sfaturi. Iacov a scris: „Orice om trebuie să fie prompt la ascultare, încet la vorbire, încet la mânie”. Un bătrân ar putea considera că înțelege pe deplin o anumită situație, dar este într-adevăr așa? În Proverbele 18:13 ni se amintește: „Dacă cineva răspunde înainte de a asculta, este o nebunie și o umilire pentru el”. Cel mai bine este să aflăm chiar de la persoana respectivă cum stau lucrurile, iar aceasta presupune să ascultăm înainte de a vorbi. Să ne amintim de bătrânul de congregație menționat la începutul articolului. El a înțeles că, în loc să-și înceapă vizita cu prezentarea materialului pe care îl pregătise, trebuia să-i pună surorii întrebări de felul: „Prin ce situații ai trecut în ultima vreme? Cum te-aș putea ajuta?”. Dacă bătrânii de congregație își fac timp să cunoască situația fraților și a surorilor lor, vor fi mai pregătiți să-i ajute și să-i încurajeze.

15. Cum pot aplica bătrânii principiul din Proverbele 27:23?

¹⁵ Cunoaște bine turma. Așa cum am văzut la început, a da un sfat eficient înseamnă mai mult decât a citi câteva versete sau a oferi unele sugestii. Frații și surorile noastre trebuie să simtă că ne pasă de ei, că îi înțelegem și că vrem să-i ajutăm. (Citește Proverbele 27:23.) Bătrânii de congregație trebuie să facă tot ce pot pentru a lega relații strânse de prietenie cu colaboratorii lor.

16. Ce îi va ajuta pe bătrâni să dea sfaturi eficiente?

¹⁶ Bătrânii de congregație nu trebuie să lase impresia că își îndeplinesc responsabilitățile în mod mecanic, abordându-i pe frați doar atunci când trebuie să rezolve o problemă. Ei țin legătura cu regularitate cu ei și le arată interes sincer când trec prin încercări. Un bătrân de congregație cu experiență a făcut următoarea remarcă: „Dacă procedezi astfel, vei deveni prietenul lor, iar atunci când va trebui să le dai un sfat, îți va fi mult mai ușor”. De asemenea, cel căruia i se dă sfatul va fi mult mai dispus să-l accepte.

17. În special când trebuie să fie răbdător și bun un bătrân de congregație?

¹⁷ Fii răbdător și bun. Un bătrân de congregație trebuie să fie răbdător și bun în special când persoana sfătuită este reticentă. El trebuie să se împotrivească tendinței de a se irita atunci când sfatul nu este acceptat sau aplicat imediat. Biblia a profețit despre Isus: „El nu va zdrobi trestia frântă și nu va stinge fitilul care fumegă”. (Mat. 12:20) Prin urmare, în rugăciunile personale, bătrânul ar putea să-l roage pe Iehova să-l binecuvânteze pe cel care a primit un sfat și să-l ajute să înțeleagă motivul pentru care acesta a fost necesar, dar și cum îl poate aplica. Iar fratele care a fost sfătuit ar putea avea nevoie de timp pentru a se gândi la îndemnul primit. Dacă bătrânul este răbdător și bun, cel căruia i se va da sfatul nu se va concentra asupra manierei în care acesta este dat, ci asupra conținutului. Bineînțeles, sfatul trebuie să se bazeze întotdeauna pe Cuvântul lui Dumnezeu.

18. a) Ce nu trebuie să uităm cu privire la sfaturi? b) După cum se arată în imaginea din chenar, ce discută părinții?

¹⁸ Învață din greșeli. Întrucât suntem imperfecți, nu vom reuși să aplicăm în mod perfect sugestiile din acest articol. (Iac. 3:2) Când vom face greșeli, să ne străduim să învățăm din ele. Dacă frații și surorile noastre vor simți că-i iubim, probabil că ne vor ierta cu mai multă ușurință când vom face sau vom spune ceva ce-i supără. (Vezi și chenarul „ Mesaj pentru părinți”.)

19. Cum putem bucura inima fraților și surorilor noastre?

¹⁹ După cum am văzut, nu este ușor să dăm sfaturi eficiente. Atât noi, cât și cei cărora le dăm sfaturi suntem imperfecți. Să nu uităm ce am învățat în acest articol. Să ne asigurăm că sfatul este dat cu motivația corectă. Să ne întrebăm dacă sfatul este într-adevăr necesar și dacă noi suntem persoana potrivită pentru a-l da. Înainte de a oferi un sfat, să punem întrebări și să ascultăm cu atenție pentru a afla cu ce situație se confruntă persoana respectivă. Să încercăm să privim lucrurile din punctul ei de vedere. Să fim blânzi și să legăm relații calde de prietenie cu colaboratorii în credință. Să nu uităm obiectivul pe care îl avem: Sfaturile oferite nu trebuie să fie doar eficiente, ci și ‘să bucure inima’. (Prov. 27:9)