Îi aparținem lui Iehova

Îi aparținem lui Iehova

„Fericită este națiunea al cărei Dumnezeu este Iehova, poporul pe care și l-a ales ca moștenire [proprietate].” (PS. 33:12)

CÂNTĂRILE: 40, 50

1. De ce se poate spune că lui Iehova îi aparține totul? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

LUI IEHOVA îi aparține totul! Ale lui sunt „cerurile și cerurile cerurilor, pământul și tot ce este pe el”. (Deut. 10:14; Rev. 4:11) Și, întrucât el este și Creatorul omului, toți oamenii îi aparțin. (Ps. 100:3) Însă, pe parcursul timpului, el a ales anumiți oameni care să-i aparțină într-un mod special.

2. Potrivit Bibliei, cine sunt cei care au fost aleși de Iehova pe parcursul timpului ca să-i aparțină într-un mod special?

2 Psalmul 135 îi numește pe închinătorii fideli ai lui Iehova din Israelul antic ‘proprietatea sa specială’. (Ps. 135:4) De asemenea, în cartea Osea s-a profețit că Iehova avea să-și aleagă un popor din care să facă parte și neevrei. (Os. 2:23) Profeția s-a împlinit când Iehova a început să aleagă și din națiuni oameni care să domnească cu Cristos în cer. (Fap. 10:45; Rom. 9:23-26) Acești comoștenitori cu Cristos formează o „națiune sfântă” și sunt o „proprietate specială” a lui Iehova într-un sens aparte, întrucât sunt unși cu spirit sfânt și aleși pentru viața cerească. (1 Pet. 2:9, 10) Dar ce se poate spune despre majoritatea creștinilor fideli din prezent, care au speranță pământească? Iehova îi numește și pe ei „poporul” său și „aleșii” săi. (Is. 65:22)

3. a) Cine se bucură în prezent de o relație privilegiată cu Iehova? b) Ce vom analiza în acest articol?

3 În prezent, „turma mică”, care are speranță cerească, împreună cu „alte oi”, care au speranță pământească, formează „o singură turmă”, pe care Iehova o prețuiește mult și o consideră poporul său. (Luca 12:32; Ioan 10:16) Cu siguranță, dorim să ne arătăm recunoștința profundă față de Iehova pentru că ne-a acordat privilegiul de a fi într-o relație specială cu el. În articolul de față vom analiza câteva modalități prin care ne putem manifesta recunoștința față de Iehova pentru acest privilegiu.

NE DEDICĂM VIAȚA LUI IEHOVA

4. Cum ne putem arăta recunoștința față de Iehova pentru că ne-a permis să avem o relație de prietenie cu el, și ce lucru asemănător a făcut Isus?

4 O modalitate prin care ne arătăm recunoștința față de Iehova este aceea de a ne dedica lui din toată inima. Prin botezul în apă recunoaștem în mod oficial și public că îi aparținem lui Iehova și că dorim să ne supunem lui. (Evr. 12:9) Isus a făcut ceva asemănător când, la botezul său, s-a prezentat ca să îndeplinească voința lui Iehova, chiar dacă aparținea unei națiuni dedicate. Era ca și cum ar fi spus: „Îmi găsesc plăcerea în înfăptuirea voinței tale, o, Dumnezeul meu”. (Ps. 40:7, 8)

5, 6. a) Cum a reacționat Iehova la botezul lui Isus? b) Explicați printr-o ilustrare de ce apreciază Iehova dedicarea noastră.

5 Cum a reacționat Iehova la botezul lui Isus? Relatarea biblică spune: „După ce a fost botezat, Isus s-a ridicat imediat din apă. Și iată că cerurile s-au deschis și el a văzut spiritul lui Dumnezeu coborând ca un porumbel și venind peste el. Și iată că din ceruri s-a auzit un glas care zicea: «Acesta este Fiul meu, cel iubit, pe care l-am aprobat»”. (Mat. 3:16, 17) Deși Isus îi aparținea deja Tatălui său ceresc, Iehova a fost încântat să vadă dispoziția Fiului său de a-și folosi întreaga viață ca să-i slujească doar Lui. Iehova este încântat să accepte și dedicarea noastră! El ne va onora dându-ne multe binecuvântări. (Ps. 149:4)

6 Să ne gândim la o ilustrare: un om plantează multe flori frumoase în grădina lui. Într-o zi, fetița lui culege una dintre aceste flori și i-o dăruiește. Însă floarea îi aparține deja acelui om. Atunci cum poate fetița să-i ofere tatălui ei ceva ce îi aparține deja? Un tată iubitor nu și-ar pune problema așa. El ar fi încântat să accepte darul ca simbol al iubirii pe care i-o poartă fiica lui. Cu siguranță, pentru el acea floare ar fi mai prețioasă decât toate florile din grădină. În mod asemănător, Iehova este foarte încântat când ne dedicăm lui de bunăvoie și în exclusivitate. (Ex. 34:14)

7. Cum a evidențiat Maleahi sentimentele lui Iehova față de cei care îi slujesc de bunăvoie?

7 Citește Maleahi 3:16. În cazul în care încă nu ești dedicat și botezat, reflectează la semnificația acestui pas. Este adevărat, din momentul în care ai venit în existență, îi aparții lui Iehova, la fel ca toți ceilalți oameni. Totuși, gândește-te ce satisfacție ar simți Iehova dacă, în semn de recunoaștere a suveranității sale, te-ai dedica lui și ai îndeplini voința sa! (Prov. 23:15) La rândul său, Iehova le acordă recunoaștere celor care îi slujesc de bunăvoie și le scrie numele în ‘cartea de amintire’.

8, 9. Ce pretinde Iehova de la cei ale căror nume sunt scrise în ‘cartea de amintire’?

8 Dacă vrem ca numele noastre să rămână scrise în ‘cartea de amintire’ a lui Iehova, trebuie să ne asumăm anumite responsabilități. Maleahi a spus că în această carte sunt scriși cei „ce se tem de Iehova și . . . cei ce se gândesc la numele său”. Dacă am ajunge să ne închinăm la altcineva sau la altceva, numele noastre ar fi șterse din cartea simbolică a lui Iehova. (Ex. 32:33; Ps. 69:28)

9 Prin urmare, nu este suficient să-i promitem în mod solemn lui Iehova că vom face voința sa și să ne botezăm. Acestea sunt acțiuni pe care le facem o singură dată, pe când închinarea pe care i-o aducem lui Iehova este un mod de viață. Atât timp cât trăim, trebuie să demonstrăm în fiecare zi că ascultăm de Iehova. (1 Pet. 4:1, 2)

RESPINGEM DORINȚELE LUMEȘTI

10. Ce deosebire clară trebuie să existe între cei care îi slujesc lui Iehova și cei care nu îi slujesc?

10 În articolul precedent am analizat relatările biblice despre Cain, Solomon și israeliții adunați la muntele Sinai. Toți pretindeau că i se închină lui Iehova, dar devoțiunea lor față de el era departe de a fi exclusivă. Aceste exemple arată cu claritate că cei care îi aparțin cu adevărat lui Iehova trebuie să ia poziție fermă de partea dreptății și împotriva răutății. (Rom. 12:9) După ce menționează ‘cartea de amintire’, Maleahi consemnează cuvintele lui Iehova referitoare la „deosebirea dintre cel drept și cel rău, dintre cel ce-i slujește lui Dumnezeu și cel ce nu-i slujește”. (Mal. 3:18)

11. De ce trebuie să fie evident pentru toți că îi suntem devotați în exclusivitate lui Iehova?

11 O altă modalitate prin care ne putem exprima recunoștința pentru că Iehova ne-a ales ca popor al său este aceea de a progresa pe plan spiritual. Progresul nostru trebuie să fie „clar pentru toți”. (1 Tim. 4:15; Mat. 5:16) Să ne întrebăm: Este evident pentru toți că îi sunt pe deplin loial lui Iehova? Îmi este rușine să mă identific drept Martor al lui Iehova? Tatăl nostru s-ar întrista profund dacă, după ce ne-a acceptat în poporul său, ar vedea că ezităm să le spunem altora că îi aparținem lui. (Ps. 119:46) (Citește Marcu 8:38.)

Demonstrezi prin modul tău de viață că ești Martor al lui Iehova? (Vezi paragrafele 12, 13)

12, 13. De ce sunt unii greu de identificat drept Martori ai lui Iehova?

12 Din nefericire, unii creștini sunt influențați de „spiritul lumii”, astfel că ajung să nu se deosebească foarte mult de cei ce nu-i slujesc lui Iehova. (1 Cor. 2:12) „Spiritul lumii” alimentează „dorințele cărnii”. (Ef. 2:3) De exemplu, unii frați aleg în continuare un stil de îmbrăcăminte nepotrivit, în pofida numeroaselor sfaturi primite pe această temă. Ei poartă haine strâmte și provocatoare chiar și la întrunirile creștine sau adoptă tunsori extravagante. (1 Tim. 2:9, 10) Drept urmare, când se află într-o mulțime, ei nu se deosebesc de ceilalți. Cu alte cuvinte, nu se poate spune cine îi aparține lui Iehova și cine este „prieten cu lumea”. (Iac. 4:4)

13 Alți Martori nu resping cu fermitate conduita lumească. Felul în care dansează și se manifestă la petreceri este inacceptabil pentru un creștin. Pozele cu ei înșiși, precum și comentariile pe care le postează pe rețelele sociale trădează o gândire carnală. Deși nu au fost disciplinați pentru un păcat grav, ei sunt o influență negativă pentru frații și surorile din congregație care se străduiesc să aibă o conduită ireproșabilă. (Citește 1 Petru 2:11, 12.)

Nu te lăsa influențat de cei care nu iau poziție fermă de partea lui Iehova!

14. Ce trebuie să facem pentru a ne ocroti relația specială pe care o avem cu Iehova?

14 Lumea promovează în mod agresiv „dorința cărnii, dorința ochilor și etalarea ostentativă a mijloacelor de existență”. (1 Ioan 2:16) Întrucât îi aparținem lui Iehova, suntem avertizați „să respingem tot ce este lipsit de pietate și dorințele lumești și să trăim cu judecată sănătoasă, cu dreptate și cu devoțiune sfântă în actualul sistem”. (Tit 2:12) Pentru cei care ne privesc, trebuie să fie evident că îi suntem devotați în exclusivitate lui Iehova în toate aspectele vieții: vorbire, obiceiuri legate de mâncare și băutură, felul în care ne îmbrăcăm și ne aranjăm, corectitudinea la locul de muncă etc. (Citește 1 Corinteni 10:31, 32.)

SĂ AVEM „O IUBIRE PROFUNDĂ UNII FAȚĂ DE ALȚII”

15. De ce trebuie să îi tratăm pe frații noștri cu iubire și bunătate?

15 Arătăm că prețuim prietenia cu Iehova și prin felul în care ne purtăm cu frații noștri de credință. Și ei îi aparțin lui Iehova. Dacă nu pierdem din vedere acest lucru, îi vom trata mereu cu iubire și bunătate. (1 Tes. 5:15) Isus le-a spus continuatorilor săi: „Prin aceasta vor ști toți că sunteți discipolii mei: dacă aveți iubire între voi”. (Ioan 13:35)

16. Ce prevedere din Legea mozaică ne ajută să înțelegem sentimentele lui Iehova față de poporul său?

16 Putem înțelege mai bine cum ar trebui să ne purtăm cu frații noștri analizând o prevedere din Legea mozaică. Ustensilele din templul lui Iehova erau puse deoparte exclusiv pentru închinarea curată. Legea preciza în detaliu cum trebuiau întreținute acele ustensile, iar cei care nu respectau instrucțiunile erau pedepsiți cu moartea. (Num. 1:50, 51) Dacă Iehova a acordat atât de multă atenție modului în care erau îngrijite obiectele folosite în închinare, nu acordă el oare și mai multă atenție modului în care sunt tratați închinătorii săi loiali? Adresându-se poporului său, Iehova a spus: „Cine se atinge de voi se atinge de lumina ochilor mei”. (Zah. 2:8)

17. La ce anume ‘ia aminte și ascultă’ Iehova?

17 Un alt lucru remarcabil menționat de Maleahi este că Iehova „a luat aminte și a ascultat” ce vorbeau slujitorii săi unul cu altul. (Mal. 3:16) Într-adevăr, „Iehova îi cunoaște pe cei care sunt ai lui”. (2 Tim. 2:19) El este foarte atent la fiecare lucru pe care îl spunem și îl facem. (Evr. 4:13) Când nu le arătăm bunătate fraților noștri, Iehova ‘ia aminte și ascultă’. Dar putem fi siguri că el vede și când suntem ospitalieri, generoși, iertători și buni unii cu alții! (Evr. 13:16; 1 Pet. 4:8, 9)

„IEHOVA NU-ȘI VA PĂRĂSI POPORUL”

18. Cum putem arăta recunoștință pentru onoarea de a face parte din poporul lui Iehova?

18 Fără îndoială că suntem dornici să ne exprimăm recunoștința față de Iehova pentru onoarea de a face parte din poporul său. Faptul că ne-am dedicat viața lui Iehova a fost cea mai înțeleaptă decizie pe care am luat-o. Deși trăim ‘în mijlocul acestei generații strâmbe și denaturate’, dorim ca oamenii să vadă că suntem „ireproșabili și inocenți” și că ‘strălucim ca surse de lumină în lume’. (Filip. 2:15) Noi ne împotrivim cu fermitate răutății. (Iac. 4:7) De asemenea, îi iubim și îi respectăm pe frații noștri de credință, fiind conștienți că și ei îi aparțin lui Iehova. (Rom. 12:10)

19. Cum îi răsplătește Iehova pe cei care îi aparțin lui?

19 Biblia promite: „Iehova nu-și va părăsi poporul”. (Ps. 94:14) Aceasta este o garanție că Iehova va fi cu noi, indiferent ce ni se va întâmpla. Nici măcar moartea nu poate sta în calea iubirii lui Iehova pentru noi. (Rom. 8:38, 39) „Dacă trăim, pentru Iehova trăim și, dacă murim, pentru Iehova murim. Deci fie că trăim, fie că murim suntem ai lui Iehova.” (Rom. 14:8) Așteptăm cu nerăbdare ziua când Iehova îi va readuce la viață pe toți prietenii săi loiali care au murit. (Mat. 22:32) Însă chiar și în prezent ne bucurăm de multe binecuvântări. Așa cum spune Biblia, „fericită este națiunea al cărei Dumnezeu este Iehova, poporul pe care și l-a ales ca moștenire [proprietate]”! (Ps. 33:12)