1. La ce ne referim prin cuvântul „adevăr”?

„CUM ai aflat adevărul?” „Ai crescut în adevăr?” „De când ești la adevăr?” Aceste întrebări ne-au fost, poate, adresate nouă sau probabil că noi li le-am adresat altora. Dar la ce ne referim prin cuvântul „adevăr”? În general, ne referim la convingerile noastre, la modul nostru de închinare și la felul în care ne trăim viața. Cei ce sunt „la adevăr” cunosc învățăturile Bibliei și trăiesc la înălțimea principiilor ei. Drept urmare, s-au eliberat de sub povara învățăturilor religioase false și duc cea mai bună viață pe care o poate duce un om imperfect.

2. Potrivit cu Ioan 13:34, 35, ce anume ar putea atrage o persoană la adevăr?

² Ce te-a atras mai întâi la adevăr? Probabil, conduita exemplară a membrilor poporului lui Iehova. (1 Pet. 2:12) Sau poate iubirea pe care o manifestă ei. Mulți dintre cei care asistă pentru prima dată la o întrunire sunt atât de impresionați de iubirea care domnește în rândul slujitorilor lui Iehova, încât își amintesc de această iubire mai mult decât de ceea ce s-a spus la întrunirea respectivă. Este firesc să se întâmple așa, întrucât Isus a arătat că semnul de identificare a discipolilor săi va fi iubirea dintre ei. (Citește Ioan 13:34, 35.) Totuși, pentru a cultiva o credință puternică este nevoie de mai mult.

3. Ce se poate întâmpla dacă credința noastră în Dumnezeu se bazează numai pe iubirea creștină din mijlocul poporului lui Iehova?

³ Credința noastră nu trebuie să fie clădită doar pe iubirea creștină din mijlocul poporului lui Dumnezeu. De ce? Să presupunem că un colaborator creștin, poate chiar un bătrân de congregație sau un pionier, comite un păcat grav. Ori poate că un frate sau o soră te rănește. Sau poate că cineva devine apostat, susținând că nu deținem adevărul. Cum vom reacționa într-o astfel de situație? Ne vom poticni și nu-i vom mai sluji lui Iehova? Credința noastră nu ar fi puternică dacă s-ar baza doar pe modul în care se comportă alții și nu pe o relație personală cu Iehova. Pentru a ne clădi credința, trebuie să folosim nu numai materiale fragile, cum ar fi sentimentele și emoțiile, ci și materiale rezistente, precum dovezile concrete și argumentele logice. Trebuie să ne convingem personal că Biblia conține adevărul despre Iehova. (Rom. 12:2)

4. Potrivit cu Luca 8:4-6, 13, ce se întâmplă cu unii când credința le este pusă la încercare?

⁴ Isus a spus că unii vor accepta adevărul „cu bucurie”, dar că, atunci când vor fi puși la încercare, credința le va slăbi. (Citește Luca 8:4-6, 13.) Poate că aceștia nu au înțeles că un continuator al lui Isus va trece prin încercări și necazuri. (Mat. 16:24) Sau probabil că au crezut că a fi creștin înseamnă a duce o viață plină de binecuvântări, fără niciun fel de probleme. Totuși, trăim într-o lume imperfectă și, prin urmare, ne vom confrunta cu greutăți. În viață pot apărea schimbări care ne vor răpi bucuria pentru un timp. (Ps. 6:6; Ecl. 9:11)

5. Cum dovedesc majoritatea fraților și a surorilor de credință că sunt ferm convinși că dețin adevărul?

⁵ Majoritatea fraților și a surorilor de credință dovedesc că sunt ferm convinși că dețin adevărul. Această convingere nu le este zdruncinată nici chiar atunci când un colaborator de credință îi rănește sau adoptă o conduită necreștină. (Ps. 119:165) Cu fiecare test, credința lor se întărește, nu slăbește. (Iac. 1:2-4) Cum putem clădi o astfel de credință puternică?

6. Pe ce și-au clădit credința creștinii din secolul I?

⁶ Creștinii din secolul I și-au clădit credința pe cunoașterea Scripturilor și a învățăturilor lui Isus Cristos, adică pe „adevărul veștii bune”. (Gal. 2:5) Acest adevăr constă în totalitatea învățăturilor creștine, inclusiv cele referitoare la jertfa de răscumpărare a lui Isus și la învierea sa. Apostolul Pavel a fost convins că aceste învățături sunt adevărate. De ce putem afirma lucrul acesta? Deoarece el a folosit Scripturile pentru a dovedi „cu citate că Cristosul trebuia să sufere și să fie sculat din morți”. (Fap. 17:2, 3) Creștinii din secolul I au acceptat aceste învățături și s-au bizuit pe îndrumarea spiritului sfânt pentru a înțelege Cuvântul lui Dumnezeu. Ei au făcut cercetări pentru a fi siguri că ele se bazează pe Scripturi. (Fap. 17:11, 12; Evr. 5:14) Acești creștini nu și-au clădit credința doar pe sentimente și emoții și nici nu i-au slujit lui Iehova doar pentru că se simțeau bine în compania colaboratorilor de credință. Ei și-au clădit credința pe „cunoștința exactă despre Dumnezeu”. (Col. 1:9, 10)

7. Cum ne va ajuta credința în adevărurile Bibliei?

⁷ Adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu nu se schimbă. (Ps. 119:160) De pildă, ele nu se schimbă când un colaborator de credință ne jignește sau comite un păcat grav. De asemenea, nu se schimbă nici când ne confruntăm cu probleme. Prin urmare, este important să ne însușim temeinic învățăturile Bibliei și să fim convinși că sunt adevărate. Credința noastră fermă, clădită pe adevărurile din Biblie, ne va da stabilitate în încercări, asemenea unei ancore care dă stabilitate unei ambarcațiuni pe timp de furtună. Dar cum ne putem întări convingerea că deținem adevărul?

8. Conform cu 2 Timotei 3:14, 15, cum s-a convins Timotei că deținea adevărul?

⁸ Timotei era convins că deținea adevărul. Pe ce se baza convingerea lui? (Citește 2 Timotei 3:14, 15.) Primele învățături din „scrierile sfinte” le-a aflat de la mama și de la bunica sa. Însă putem fi siguri că și el a dedicat timp și energie studierii acestor scrieri, convingându-se, astfel, că ele erau adevărul. Ulterior, Timotei, mama și bunica lui au cunoscut învățăturile creștine. Timotei a fost, cu siguranță, impresionat de iubirea manifestată de continuatorii lui Isus și a dorit mult să stea în compania fraților și a surorilor de credință și să le ofere ajutor. (Filip. 2:19, 20) Totuși, el nu și-a clădit credința pe sentimentele sale față de colaboratorii creștini, ci pe învățăturile din Cuvântul lui Dumnezeu, pe care le considera adevărate și care l-au atras la Iehova. Așadar, și noi trebuie să trecem prin filtrul rațiunii ceea ce studiem din Biblie despre Iehova.

9. Menționați trei adevăruri fundamentale cu privire la care trebuie să ne convingem.

⁹ Mai întâi de toate, trebuie să ne convingem cu privire la cel puțin trei adevăruri fundamentale. Primul adevăr: Iehova Dumnezeu este Creatorul tuturor lucrurilor. (Ex. 3:14, 15; Evr. 3:4; Rev. 4:11) Al doilea adevăr: Biblia este mesajul inspirat al lui Dumnezeu pentru omenire. (2 Tim. 3:16, 17) Și al treilea adevăr: Iehova are un grup organizat de oameni care îi slujesc sub îndrumarea lui Cristos, Martorii lui Iehova. (Is. 43:10-12; Ioan 14:6; Fap. 15:14) Pentru a ne convinge cu privire la aceste adevăruri fundamentale, nu trebuie să devenim o enciclopedie biblică ambulantă. Obiectivul nostru trebuie să fie acela de a ne folosi „puterea rațiunii” pentru a ne întări convingerea că deținem adevărul. (Rom. 12:1)

10. Pe lângă faptul că ne însușim adevărul, ce trebuie să facem?

¹⁰ Odată ce ne-am convins de cele trei adevăruri fundamentale cu privire la Dumnezeu, la Biblie și la poporul lui Dumnezeu, trebuie să învățăm să folosim Scripturile pentru a-i convinge și pe alții de aceste adevăruri. De ce? Deoarece, ca discipoli ai lui Cristos, avem responsabilitatea de a le preda celor interesați adevărurile pe care le cunoaștem. * (1 Tim. 4:16) În timp ce îi ajutăm pe alții să se convingă că învățăturile Bibliei sunt adevărate, credința noastră în ele se întărește.

11. Cum a predat Pavel și cum putem să-i urmăm exemplul?

¹¹ Când le preda oamenilor, Pavel ‘le explica lucrurile cu ajutorul Legii lui Moise și al Profeților ca să-i convingă să creadă în Isus’. (Fap. 28:23) Cum putem urma exemplul lui Pavel când le predăm altora adevărul? Să nu ne rezumăm la a le prezenta învățăturile Bibliei, ci, pe măsură ce se apropie de Iehova, să-i ajutăm să treacă prin filtrul rațiunii ceea ce învață din Biblie. Vrem ca ei să accepte adevărul nu dintr-un sentiment de admirație față de noi, ci pentru că s-au convins singuri că ceea ce învață este adevărul despre Dumnezeul nostru iubitor.

12, 13. Cum pot părinții să-și ajute copiii să rămână în adevăr?

¹² Dragi părinți, doriți, cu siguranță, ca și copiii voștri să rămână în adevăr. Probabil, vă gândiți că, de vreme ce au prieteni buni în congregație, ei vor progresa pe plan spiritual. Totuși, pentru ca ei să fie convinși că dețin adevărul, nu este suficient să aibă prietenii sănătoase. Trebuie să aibă o relație personală cu Dumnezeu și să fie ferm convinși de veridicitatea învățăturilor biblice.

¹³ Părinții care le predau copiilor lor adevărul despre Dumnezeu trebuie să fie ei înșiși cercetători sârguincioși ai Bibliei. Ei trebuie să-și rezerve timp pentru a medita la ceea ce învață. În felul acesta, îi vor putea învăța și pe copiii lor să facă la fel. Trebuie să-i învețe să folosească instrumentele noastre de studiere a Bibliei așa cum îl învață pe orice elev cu care studiază. Astfel, ei își ajută copiii să-l iubească pe Iehova și să aprecieze canalul folosit de el pentru a ne furniza hrană spirituală: „sclavul fidel și prevăzător”. (Mat. 24:45-47) Părinți, nu este suficient să le predați copiilor voștri învățăturile de bază ale Bibliei! Ajutați-i să cultive o credință puternică învățându-i despre „lucrurile profunde ale lui Dumnezeu” în funcție de vârsta și de capacitățile lor. (1 Cor. 2:10)

14. De ce trebuie să studiem profețiile biblice? (Vezi chenarul „ Poți explica aceste profeții?”.)

¹⁴ Profețiile reprezintă o parte importantă a Cuvântului lui Dumnezeu, întrucât ne ajută să cultivăm o credință puternică în Iehova. Ce profeții ți-au întărit credința? Probabil cele referitoare la „zilele din urmă”. (2 Tim. 3:1-5; Mat. 24:3, 7) Dar ce alte profeții care s-au împlinit ți-ar putea întări credința? De exemplu, ai putea să explici cum s-au împlinit și continuă să se împlinească profețiile din Daniel, capitolul 2, sau din Daniel, capitolul 11? * O credință adânc înrădăcinată în Biblie este de neclintit. Să ne gândim, de pildă, la frații noștri din Germania care au îndurat persecuții crunte în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Deși nu înțelegeau în totalitate profețiile biblice referitoare la zilele din urmă, ei credeau cu tărie în Cuvântul lui Dumnezeu.

15-17. Cum i-a întărit studierea Bibliei pe frații noștri persecutați de naziști?

¹⁵ În timpul regimului nazist, mii de frați și de surori au fost trimiși în lagăre de concentrare. Hitler și Heinrich Himmler, șeful SS-ului, îi urau pe Martorii lui Iehova. Potrivit mărturiei unei surori, Himmler a spus unui grup de surori dintr-un lagăr de concentrare: „Poate că Iehova al vostru domnește în ceruri, dar aici, pe pământ, noi suntem stăpâni! O să vedem cine o să reziste mai mult, voi sau noi!”. Ce anume a ajutat poporul lui Iehova să rămână fidel?

¹⁶ Acei Studenți în Biblie știau că Regatul lui Dumnezeu fusese instaurat în 1914. Ei nu erau surprinși că se confruntau cu persecuții aprige. Poporul lui Iehova era sigur că niciun guvern omenesc nu-l putea opri pe Dumnezeu să-și ducă la îndeplinire scopul. Hitler nu putea să înlăture închinarea adevărată și nici să instaureze un guvern mai puternic decât Regatul lui Dumnezeu. Frații noștri erau convinși că, în cele din urmă, conducerea lui Hitler va lua sfârșit.

¹⁷ Convingerea lor nu era lipsită de fundament. După puțin timp, regimul nazist a căzut, iar Heinrich Himmler, cel care spusese „aici, pe pământ, noi suntem stăpâni”, a trebuit să fugă ca să-și scape viața. În acest timp, el l-a întâlnit pe fratele Lübke, un fost deținut pe care l-a recunoscut. Profund dezamăgit, Himmler l-a întrebat pe fratele Lübke: „Ia spune, Studentule în Biblie, ce se va întâmpla acum?”. Fratele i-a explicat lui Himmler că Martorii lui Iehova au știut tot timpul că regimul nazist va cădea și că vor fi eliberați. Himmler, cel care înainte vorbise atât de vehement împotriva Martorilor lui Iehova, a rămas, în final, fără cuvinte. La puțin timp după aceea, s-a sinucis. Ce lecție desprindem de aici? Studierea Bibliei, inclusiv a profețiilor ei, ne ajută să avem o credință de nezdruncinat și să rămânem integri în timp de persecuții. (2 Pet. 1:19-21)

18. Conform cu Ioan 6:67, 68, de ce avem nevoie de ‘cunoștința exactă și discernământul deplin’ despre care a scris Pavel?

¹⁸ Fiecare dintre noi trebuie să manifeste iubire, semnul de identificare a adevăraților creștini. Totodată însă, trebuie să avem „cunoștință exactă și discernământ deplin”. (Filip. 1:9) În caz contrar, am putea fi influențați „de orice vânt de învățătură prin șiretenia oamenilor”, inclusiv a apostaților. (Ef. 4:14) În secolul I, când mulți discipoli au renunțat să-l urmeze pe Isus, apostolul Petru și-a exprimat convingerea fermă că Isus avea „cuvintele vieții veșnice”. (Citește Ioan 6:67, 68.) Chiar dacă, pe atunci, nu a înțeles în totalitate acele cuvinte, Petru și-a păstrat integritatea deoarece era convins că Isus este Cristosul. Și tu poți să-ți întărești convingerea că ceea ce învață Biblia este adevărul. În felul acesta, credința ta va trece proba timpului și îi vei ajuta și pe alții să-și clădească o credință puternică. (2 Ioan 1, 2)