1. Ce a văzut Iehova la fiecare dintre noi?

IEHOVA ne-a atras pe fiecare dintre noi la el. (Ioan 6:44) Să ne gândim ce a presupus această acțiune. Pe măsură ce a observat cu atenție inimile a miliarde de oameni din această lume, el a văzut ceva prețios la tine – o inimă sinceră, în care putea crește iubirea pentru el. (1 Cron. 28:9) Iehova te cunoaște, te înțelege și te iubește. Ce idee încurajatoare!

2. Prin ce ilustrare a subliniat Isus iubirea lui Iehova pentru fiecare oaie a sa?

² Iehova te iubește foarte mult, însă îi iubește și pe frații și pe surorile tale. Pentru a ilustra această idee, Isus l-a comparat pe Iehova cu un păstor. Dacă una dintre cele 100 de oi ale sale se rătăcește, el ‘le lasă pe cele 99 pe munți și pleacă în căutarea celei rătăcite’. Când o găsește, el nu o tratează cu asprime, ci se bucură. De aici înțelegem că fiecare oaie este importantă pentru Iehova. Isus a spus: „Tatăl meu, care este în cer, nu vrea să piară nici măcar unul dintre acești micuți”. (Mat. 18:12-14)

3. Ce vom analiza în continuare?

³ Nu am dori niciodată să ajungem să-i descurajăm pe colaboratorii în credință. Cum putem evita această situație? Și ce putem face dacă cineva ne rănește? La aceste întrebări vom răspunde în continuare. Dar, mai întâi, vom afla cine sunt „acești micuți”, despre care se vorbește în Matei, capitolul 18.

4. Cine sunt „acești micuți”?

⁴ „Acești micuți” sunt discipoli ai lui Isus de toate vârstele. Ei sunt „ca niște copilași” în sensul că se lasă învățați de Isus. (Mat. 18:3) Deși provin din diverse medii și culturi și au vederi și personalități diferite, cu toții manifestă credință în Cristos, iar el îi iubește foarte mult. (Mat. 18:6; Ioan 1:12)

5. Ce simte Iehova când cineva îl rănește sau îl poticnește pe un slujitor al său?

⁵ Fiecare dintre „acești micuți” este prețios în ochii lui Iehova. Pentru a înțelege ce simte El, să ne gândim ce sentimente avem noi față de copii. Îi prețuim și dorim să-i protejăm pentru că nu au puterea, experiența și înțelepciunea adulților. Deși nu ne face plăcere să vedem pe nimeni suferind, suntem supărați, ba chiar furioși, când asistăm la suferința unui copil. În mod asemănător, Iehova dorește să ne protejeze și este supărat, chiar furios, când cineva îl rănește sau îl poticnește pe un slujitor al său. (Is. 63:9; Mar. 9:42)

6. În armonie cu 1 Corinteni 1:26-29, cum îi privește lumea pe discipolii lui Isus?

⁶ În ce alt fel sunt discipolii lui Isus asemenea unor „micuți”? Societatea îi consideră importanți pe cei bogați, pe cei faimoși și pe cei aflați în poziții de autoritate. În comparație cu ei, discipolii lui Isus par asemenea unor „micuți”, adică neînsemnați, lipsiți de importanță. (Citește 1 Corinteni 1:26-29.) Însă Iehova nu-i privește astfel.

7. Ce sentimente vrea Iehova să avem față de colaboratorii noștri?

⁷ Iehova îi iubește pe toți slujitorii săi, indiferent de cât timp îi slujesc. Toți frații și surorile sunt importanți pentru Iehova, și așa ar trebui să fie și pentru noi. Vrem să iubim „întreaga comunitate a fraților”, nu doar pe unii dintre ei. (1 Pet. 2:17) Prin urmare, să facem tot ce putem ca să-i ocrotim pe colaboratorii noștri și să le purtăm de grijă. Dacă cumva am rănit sau am supărat pe cineva, nu ar trebui să ne comportăm ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic, gândindu-ne că persoana este hipersensibilă și că ea este cea care trebuie să depășească situația. Dar de ce ar putea avea unii colaboratori tendința de a se supăra ușor? Probabil, din cauza mediului în care au crescut, unii au un respect de sine scăzut. Alții sunt noi la adevăr și încă nu știu cum să treacă peste greșelile altora. Oricare ar fi situația, ar trebui să facem tot ce putem pentru a îndrepta lucrurile. Totuși, o persoană care se supără cu ușurință trebuie să conștientizeze că aceasta este o trăsătură de caracter nedorită, pe care trebuie să o corecteze. Este important să facă acest lucru atât pentru liniștea ei, cât și pentru binele altora.

8. Ce mentalitate larg răspândită i-a influențat pe discipolii lui Isus?

⁸ Dar de ce a vorbit Isus despre „acești micuți”? Discipolii săi îl întrebaseră: „Cine este cel mai mare în Regatul cerurilor?”. (Mat. 18:1) În acea vreme, mulți evrei acordau o mare importanță poziției sociale. Un erudit a spus: „Oamenii trăiau și mureau pentru onoare, reputație, faimă, aprobare și respect”.

9. Ce trebuiau să facă discipolii lui Isus?

⁹ Isus știa că discipolii săi trebuiau să ducă o luptă continuă împotriva spiritului de competiție adânc înrădăcinat în cultura iudaică. El le-a spus: „Cel mai mare dintre voi să fie precum cel mai tânăr și cel aflat în frunte, precum cel ce slujește”. (Luca 22:26) Când ‘considerăm că ceilalți ne sunt superiori’, ne purtăm precum „cel mai tânăr”. (Filip. 2:3) Dacă ne însușim această atitudine, este puțin probabil că îi vom poticni sau îi vom răni pe alții.

10. La ce cuvinte ale lui Pavel ar trebui să medităm?

¹⁰ Toți frații și surorile ne sunt superiori în anumite privințe. Nu este greu să observăm acest lucru dacă ne concentrăm asupra calităților lor. Ar trebui să medităm la cuvintele adresate de apostolul Pavel creștinilor din Corint: „Ce te face să te deosebești de altul? Într-adevăr, ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Deci, dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca și cum nu l-ai fi primit?”. (1 Cor. 4:7) Prin urmare, să ne împotrivim tentației de a atrage atenția asupra noastră sau de a ne considera superiori. De exemplu, un frate care ține cuvântări încurajatoare sau o soră care inițiază cu ușurință studii biblice trebuie să-i acorde lui Iehova meritul pentru aceste daruri.

11. Ce lecție se desprinde din ilustrarea lui Isus despre un rege și sclavul lui?

¹¹ După ce și-a avertizat continuatorii să nu-i poticnească pe alții, Isus a făcut o ilustrare despre un rege și sclavul său. Regele i-a anulat sclavului o datorie mare, pe care nu ar fi putut să o achite niciodată. Mai târziu, acesta nu a fost dispus să anuleze datoria mult mai mică a altui sclav. În cele din urmă, regele l-a aruncat în închisoare pe sclavul neîndurător. În concluzie, Isus a spus: „La fel vă va face și Tatăl meu ceresc dacă fiecare dintre voi nu-l va ierta din inimă pe fratele său”. (Mat. 18:21-35)

12. Cum îi rănim pe alții dacă refuzăm să-i iertăm?

¹² Modul în care a acționat sclavul s-a răsfrânt în mod negativ nu doar asupra lui, ci și asupra altora. Mai întâi, fără să-i arate milă celuilalt sclav, „a pus să fie aruncat în închisoare până avea să-i plătească ce-i datora”. Apoi, el le-a provocat suferință și celor care au observat ce a făcut. „Când au văzut cele întâmplate, ceilalți sclavi s-au întristat foarte mult.” În mod asemănător, acțiunile noastre îi pot afecta pe alții. Ce se întâmplă când un frate greșește față de noi, iar noi nu vrem să-l iertăm? În primul rând, îl rănim refuzând să-i acordăm iertarea, atenția și afecțiunea noastră. În al doilea rând, îi tulburăm pe cei din congregație, care observă că suntem în relații tensionate cu acea persoană.

13. Ce învățăm din experiența unei pioniere?

¹³ Când îi iertăm pe frații și pe surorile noastre, ne facem bine nouă înșine, dar și altora. Acest adevăr reiese din experiența unei pioniere, căreia îi vom spune Cristina. Ea a fost rănită de o soră din congregație. Cristina relatează: „Cuvintele tăioase pe care mi le adresa uneori mă răneau profund. Nu doream nici măcar să merg cu ea în aceeași mașină în predicare. Am început să-mi pierd zelul și bucuria”. Cristina considera că are toate motivele să fie supărată. Însă nu s-a lăsat stăpânită de resentimente și nici nu și-a plâns de milă. Dimpotrivă, a manifestat umilință și a urmat sfaturile biblice pe care le-a găsit în articolul „Să iertăm din inimă”, apărut în Turnul de veghe din 15 octombrie 1999. Ea a iertat-o pe sora ei. Cristina spune: „Îmi dau seama acum că toți ne străduim să ne îmbrăcăm cu noua personalitate și că Iehova ne iartă zilnic cu larghețe. Mi s-a luat o piatră de pe inimă și mi-am redobândit bucuria”.

14. a) În armonie cu Matei 18:21, 22, ce dificultate a avut, probabil, Petru? b) Ce ne poate ajuta să iertăm?

¹⁴ Cu toții știm că trebuie să iertăm. Însă, uneori, ne poate fi greu să facem acest lucru. Se pare că nici apostolului Petru nu i-a fost întotdeauna ușor să ierte. (Mat. 18:21, 22) Ce ne poate ajuta să trecem peste imperfecțiunile altora? În primul rând, să medităm la cât de mult ne iartă Iehova. (Mat. 18:32, 33) Noi nu merităm iertarea sa, dar el ne-o acordă cu mărinimie. (Ps. 103:8-10) În plus, „avem obligația să ne iubim unii pe alții”. Așadar, iertarea nu este opțională, le-o datorăm colaboratorilor noștri. (1 Ioan 4:11) În al doilea rând, să medităm la ceea ce se întâmplă când iertăm. Ajutăm persoana care a greșit față de noi, păstrăm unitatea congregației, ne ocrotim prietenia cu Iehova și ne eliberăm de o povară grea. (2 Cor. 2:7; Col. 3:14) În al treilea rând, să ne rugăm Celui care ne cere să iertăm. Să nu-i permitem lui Satan să tulbure pacea dintre noi. (Ef. 4:26, 27) Cu siguranță, avem nevoie de ajutorul lui Iehova ca să nu cădem în această capcană a lui Satan.

15. Potrivit cu Coloseni 3:13, ce poți face dacă ești tulburat de acțiunile unui colaborator în credință?

¹⁵ Dar cum trebuie să procedezi dacă un colaborator în credință te-a tulburat mult prin acțiunile sale? Fă tot ce poți pentru a păstra pacea. Roagă-te fierbinte lui Iehova și cere-i să-l binecuvânteze pe cel care te-a rănit și să te ajute să te concentrezi asupra calităților pe care le are – calități pentru care Iehova îl iubește. (Luca 6:28) Dacă nu poți trece peste situația creată, gândește-te care este cea mai bună modalitate de a discuta cu el. Este înțelept să pleci de la ideea că fratele tău nu ar vrea niciodată să te rănească în mod intenționat. (Mat. 5:23, 24; 1 Cor. 13:7) Când îi vorbești, acordă-i prezumția de nevinovăție. Dar dacă nu dorește să restabiliți pacea? Manifestă răbdare, întrucât Biblia ne îndeamnă ‘să continuăm să ne suportăm unii pe alții’. (Citește Coloseni 3:13.) Și, nu în ultimul rând, nu păstra resentimente, deoarece prietenia ta cu Iehova ar putea avea de suferit. Nu permite niciunui lucru să te poticnească. În felul acesta, demonstrezi că îl iubești pe Iehova mai presus de orice. (Ps. 119:165)

16. Ce responsabilitate are fiecare dintre noi?

¹⁶ Avem privilegiul de a-i sluji lui Iehova în unitate, fiind „o singură turmă cu un singur păstor”. (Ioan 10:16) În cartea Organizați pentru a face voința lui Iehova, la pagina 165, se afirmă: „Întrucât această unitate îți aduce foloase, ai responsabilitatea de a contribui la păstrarea ei”. Prin urmare, să învățăm „să-i privim pe frații noștri așa cum îi privește Iehova”. În ochii lui Iehova, toți sunt prețioși, asemenea unor „micuți”. La fel ar trebui să-i considerăm și noi pe frații de credință. Iehova observă și apreciază tot ceea ce facem pentru a-i ajuta și a le purta de grijă. (Mat. 10:42)

17. Ce dorim să facem?

¹⁷ Îi iubim pe colaboratorii noștri, de aceea suntem ‘hotărâți să nu punem o piatră de poticnire sau un obstacol înaintea lor’. (Rom. 14:13) Considerăm că frații și surorile ne sunt superiori și vrem să-i iertăm din inimă. De asemenea, dorim să facem tot ce putem pentru a nu ne poticni din cauza altora. Așadar, „să urmărim lucrurile care duc la pace și lucrurile care duc la zidire reciprocă”. (Rom. 14:19)