1, 2. a) Cu ce încercări se confruntă unii frați ai noștri? b) Ce întrebări vom analiza?

„CÂND a început războiul civil în Burundi, familia noastră participa la un congres”, povestește un frate pe nume Lije. „Vedeam oameni fugind și trăgând cu arma. Împreună cu părinții și cei zece frați ai mei am fugit ca să ne scăpăm viața. Aveam cu noi doar câteva lucruri. Unii membri ai familiei mele au ajuns în cele din urmă într-o tabără de refugiați din Malawi, parcurgând peste 1 600 de kilometri. Restul am ajuns în alte locuri.”

² La nivel mondial, numărul refugiaților care și-au părăsit locuințele din cauza războiului sau a persecuției depășește 65 000 000, cel mai mare număr înregistrat vreodată. * Printre aceștia sunt și mii de Martori ai lui Iehova. Mulți au pierdut persoane dragi și aproape toate bunurile. Dar cu ce alte greutăți se confruntă ei? Cum îi putem ajuta pe acești frați ‘să-i slujească lui Iehova cu bucurie’ în pofida încercărilor prin care trec? (Ps. 100:2) Și cum putem să le predicăm vestea bună refugiaților care nu-l cunosc pe Iehova?

3. În ce împrejurări au ajuns refugiați Isus și, mai târziu, discipolii săi?

³ După ce îngerul lui Iehova l-a avertizat pe Iosif că regele Irod intenționa să-l omoare pe Isus, Iosif, Maria și copilașul Isus s-au refugiat în Egipt. Ei au locuit acolo până la moartea lui Irod. (Mat. 2:13, 14, 19-21) Decenii mai târziu, din cauza persecuției, primii discipoli ai lui Isus „s-au împrăștiat în regiunile Iudeii și ale Samariei”. (Fap. 8:1) Isus a știut că mulți continuatori ai săi aveau să fie obligați să-și părăsească locuințele. El a spus: „Când vă vor persecuta într-un oraș, să fugiți în altul”. (Mat. 10:23) Indiferent de motiv, nu este niciodată ușor să lași totul în urmă și să pleci.

4, 5. Cu ce pericole se confruntă refugiații: a) pe drum?, b) în taberele de refugiați?

⁴ Refugiații se pot confrunta cu multe pericole atât pe drum, cât și în taberele de refugiați. „Am mers pe jos săptămâni în șir, printre sute de cadavre”, își amintește Gad, fratele mai mic al lui Lije. „Aveam 12 ani. Picioarele mi se umflaseră atât de rău, încât le-am spus celorlalți din familie să-și continue drumul fără mine. Tata n-a vrut să mă lase în urmă, într-o zonă controlată de forțele rebele, așa că m-a cărat în spate. Am supraviețuit fiecărei zile rugându-ne și lăsându-ne în grija lui Iehova. Uneori nu mâncam decât mango din pomii pe care-i găseam în drumul nostru.” (Filip. 4:12, 13)

⁵ Aproape toți membrii familiei lui Lije au reușit să ajungă în tabere de refugiați ale Națiunilor Unite și au rămas acolo câțiva ani. Dar nici în aceste tabere nu au fost în siguranță. Lije, în prezent supraveghetor de circumscripție, povestește: „Majoritatea refugiaților nu aveau loc de muncă. Erau bârfitori și imorali, furau, beau și jucau jocuri de noroc”. Pentru a-și păstra o bună spiritualitate într-un asemenea mediu nociv, Martorii din tabere trebuiau să se implice din plin în activitățile congregației. (Evr. 6:11, 12; 10:24, 25) Ei își ocupau timpul cu lucruri utile, mulți făcând pionierat. Frații și-au păstrat optimismul gândindu-se că, asemenea călătoriei israeliților prin pustiu, șederea lor în tabăra de refugiați avea să fie temporară. (2 Cor. 4:18)

6. Ce ne îndeamnă „iubirea de Dumnezeu” să facem pentru frații aflați în situații dificile?

⁶ „Iubirea de Dumnezeu” ne îndeamnă să-i tratăm cu iubire pe alții, mai ales când trec prin situații dificile. (Citește 1 Ioan 3:17, 18.) În secolul I, când creștinii din Iudeea au fost afectați de o foamete, congregația s-a organizat ca să le ofere ajutor. (Fap. 11:28, 29) Apostolii Pavel și Petru i-au îndemnat pe creștini să fie ospitalieri. (Rom. 12:13; 1 Pet. 4:9) Dacă slujitorii lui Iehova trebuie să manifeste ospitalitate față de frații de credință care sunt doar în vizită, cu atât mai mult trebuie să manifeste bunătate față de frații persecutați pentru credință sau a căror viață este în pericol! * (Proverbele 3:27)

7. Dați un exemplu de iubire faţă de frații aflați în situații dificile.

⁷ Recent, mii de Martori ai lui Iehova – bărbați, femei și copii – au trebuit să-și părăsească locuințele din cauza conflictelor armate și a persecuției din estul Ucrainei. Din nefericire, unii și-au pierdut viața. Însă majoritatea au găsit refugiu în casele fraților lor de credință din alte părți ale Ucrainei sau din Rusia. În ambele țări, ei și-au păstrat neutralitatea politică, dovedind că ‘nu fac parte din lume’, și au continuat plini de zel ‘să anunțe vestea bună despre cuvânt’. (Ioan 15:19; Fap. 8:4)

8. Cu ce dificultăți se confruntă refugiații într-o țară străină?

⁸ Așa cum am văzut, unii oameni sunt strămutați în alte zone ale țării lor. Însă mulți sunt strămutați într-o altă țară, într-un mediu cu totul nou. Guvernele le-ar putea asigura, într-o anumită măsură, hrană, îmbrăcăminte și adăpost. Totuși, hrana care li se oferă este uneori foarte diferită de cea cu care sunt ei obișnuiți. Unii refugiați din zonele calde nu sunt obișnuiți cu temperaturile scăzute și poate că nu știu cum să se îmbrace. Alții, care provin din zone rurale, s-ar putea să nu știe să folosească aparatele moderne de uz casnic.

9. De ce trebuie să-i ajutăm cu răbdare pe refugiați?

⁹ Unele guverne au programe prin care refugiații sunt ajutați să se adapteze la noile condiții de viață. Totuși, de multe ori, refugiaților li se cere ca, după câteva luni, să se întrețină singuri. Pentru unii, schimbarea este copleșitoare. Acest lucru este de înțeles dacă ne gândim că ei trebuie să învețe o limbă nouă și să se adapteze la legi noi – de exemplu, privitoare la școlarizare, la plata taxelor și impozitelor sau a facturilor. De asemenea, trebuie să-și însușească noi norme de comportament cu privire la punctualitate, maniere, disciplinarea copiilor etc., iar toate acestea în același timp! Suntem noi dispuși să-i ajutăm cu răbdare și respect? (Filip. 2:3, 4)

10. Cum le putem întări credința fraților refugiați? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

¹⁰ Uneori, refugiații Martori nu reușesc să ia legătura cu congregația locală din cauza unor piedici puse de autorități. Au existat cazuri când frații au fost amenințați că nu li se va mai acorda asistență sau azil dacă nu acceptă locurile de muncă propuse, al căror program însă nu le permite să participe la întruniri. Fiind speriați și simțindu-se neajutorați, câțiva frați au cedat presiunilor. De aceea, trebuie să luăm legătura cu frații refugiați cât mai repede posibil după sosirea lor. Este important ca ei să știe că ne pasă de ei. Compasiunea și ajutorul nostru practic le vor întări credința. (Prov. 12:25; 17:17)

11. a) De ce ajutor au nevoie refugiații când sosesc într-o țară? b) Cum își pot arăta recunoștința refugiații?

¹¹ Poate că la început este nevoie să oferim hrană, îmbrăcăminte și alte lucruri de strictă necesitate. * Chiar și gesturile mici, cum ar fi faptul de a-i da unui frate o cravată, pot însemna mult. La rândul lor, frații refugiați trebuie să fie recunoscători și să nu ridice pretenții, astfel încât cei care oferă ajutor să dăruiască cu bucurie. În plus, trebuie să facă tot ce depinde de ei pentru a se întreține. Acest lucru îi va ajuta să-și păstreze respectul de sine și să rămână în relații bune cu frații. (2 Tes. 3:7-10) Totuși, frații refugiați au nevoie de ajutor practic.

12, 13. a) Cum îi putem ajuta pe refugiați în mod practic? b) Dați un exemplu.

¹² A-i ajuta pe refugiați în mod practic nu înseamnă a cheltui mulți bani, ci, în primul rând, a le acorda timp și a le arăta iubire. Am putea, de pildă, să le arătăm cum să folosească mijloacele de transport în comun, cum să cumpere alimente ieftine și sănătoase sau cum să procure unelte și echipamente, de exemplu o mașină de cusut sau o motocositoare, pentru a-și putea câștiga existența. Dar, lucrul cel mai important, îi putem ajuta să se integreze în noua congregație. Dacă avem posibilitatea, îi putem duce cu mașina la întruniri. De asemenea, am putea să-i învățăm cum să-i abordeze pe oamenii din teritoriul nostru și apoi să-i invităm cu noi în predicare.

¹³ Când într-o congregație au venit patru refugiați tineri, câțiva bătrâni i-au învățat diferite lucruri practice: să șofeze, să scrie la calculator, să-și facă un CV și să-și organizeze timpul pentru a da întâietate activităților spirituale. (Gal. 6:10) În scurt timp, toți cei patru tineri au început pionieratul. Datorită îndrumării primite și eforturilor lor de a-și atinge obiectivele teocratice, ei au progresat pe plan spiritual și nu s-au lăsat acaparați de lumea lui Satan.

14. a) Cărei tentații trebuie să se împotrivească refugiații? b) Dați un exemplu.

¹⁴ La fel ca toți creștinii, frații refugiați trebuie să se împotrivească tentațiilor și presiunilor de a pune lucrurile materiale mai presus de relația cu Iehova. * Lije și frații săi își amintesc ce lecție de credință i-a învățat tatăl lor. „Tata a aruncat rând pe rând lucrurile pe care le căram cu noi, dar care nu erau de strictă necesitate. În cele din urmă, a ridicat geanta goală și a spus zâmbind: «Vedeți? Doar de atât avem nevoie!».” (Citește 1 Timotei 6:8.)

15. Cum le putem oferi refugiaților sprijin spiritual?

¹⁵ Refugiații au nevoie nu numai de ajutor material, ci și de sprijin afectiv și spiritual. (Mat. 4:4) Bătrânii pot solicita publicații biblice în limba refugiaților și îi pot pune pe aceștia în legătură cu frați care vorbesc limba lor. Mulți refugiați au fost separați de rude, cu care erau în relații strânse, precum și de membrii congregației sau ai comunității lor. Aflați într-un mediu complet străin, ei au nevoie să simtă iubirea lui Iehova și compasiunea fraților de credință. Altminteri, ar putea căuta sprijin la rude necredincioase sau la conaționali care nu-i slujesc lui Iehova. (1 Cor. 15:33) Făcându-i să se simtă bine-veniți în congregație, avem privilegiul de a colabora cu Iehova la ‘păzirea locuitorilor străini’. (Ps. 146:9)

16. Cum le putem oferi refugiaților sprijin afectiv?

¹⁶ La fel ca în cazul lui Isus și al familiei sale, s-ar putea ca refugiații să nu se poată întoarce în țara natală atât timp cât persecutorii lor sunt la putere. În plus, după cum explică Lije, „mulți părinți care și-au văzut unele rude violate sau ucise n-ar suporta să-și ducă copiii în locurile unde s-au întâmplat asemenea tragedii”. Ca să-i ajute pe cei care au trecut prin astfel de traume, frații din țările ce primesc refugiați trebuie să dea dovadă de empatie „arătând afecțiune frățească, fiind plini de o tandră compasiune și umili”. (1 Pet. 3:8) Din cauza persecuției, unii refugiați s-au închis în ei și evită, poate, să vorbească despre lucrurile suferite, mai ales în prezența copiilor lor. Să ne gândim: Dacă am fi în locul lor, cum am vrea să fim tratați? (Mat. 7:12)

17. Ce efect are asupra refugiaților predicarea mesajului despre Regat?

¹⁷ Mulți refugiați vin din țări în care lucrarea noastră de predicare este restricționată. Grație Martorilor zeloși din țările gazdă, mii de refugiați aud „cuvântul despre regat” pentru prima dată. (Mat. 13:19, 23) Mulți oameni „împovărați” găsesc înviorare spirituală la întrunirile noastre și își dau seama repede că ‘Dumnezeu este cu adevărat în mijlocul nostru’. (Mat. 11:28-30; 1 Cor. 14:25)

18, 19. Cum putem da dovadă de înțelepciune când le predicăm refugiaților?

¹⁸ Totuși, când le predicăm refugiaților trebuie să fim „prudenți” și „prevăzători”. (Mat. 10:16; Prov. 22:3) Să-i ascultăm cu răbdare când ne vorbesc despre problemele lor, dar să nu discutăm chestiuni politice. Să urmăm instrucțiunile filialei, precum și ale autorităților locale, evitând astfel să ne expunem pe noi sau să-i expunem pe alții vreunui pericol. Să aflăm care sunt sensibilitățile lor culturale și religioase și să le respectăm. De exemplu, oamenii din anumite țări au păreri ferme cu privire la îmbrăcămintea femeii. De aceea, când le predicăm refugiaților trebuie să avem grijă să nu-i ofensăm prin ținuta noastră.

¹⁹ La fel ca bunul samaritean din parabola lui Isus, dorim să-i ajutăm pe cei aflați în suferință, inclusiv pe cei care nu sunt Martori. (Luca 10:33-37) Cel mai bun mod de a face acest lucru este să le împărtășim vestea bună. Un bătrân care a ajutat mulți refugiați spune: „Este foarte important să ne identificăm imediat ca Martori ai lui Iehova și să subliniem că oferim în primul rând ajutor spiritual, nu material. Altminteri, unii s-ar putea asocia cu noi doar pentru avantaje personale”.

20, 21. a) Ce rezultate frumoase se obțin când arătăm iubire creștină? b) Ce vom analiza în articolul următor?

²⁰ Iubirea creștină față de „locuitorii străini” nu rămâne fără rezultate. O soră a povestit că familia ei a trebuit să fugă din Eritreea din cauza persecuțiilor. După o călătorie obositoare de opt zile prin deșert, patru dintre copiii ei au ajuns în Sudan. Sora a spus: „Frații de acolo i-au tratat ca pe membrii familiei lor, dându-le hrană, adăpost, haine și bani de transport. Cine ar primi în casa lui niște străini doar pentru că se închină aceluiași Dumnezeu? Numai Martorii lui Iehova!”. (Citește Ioan 13:35.)

²¹ Dar ce se poate spune despre copiii fraților refugiați sau imigranți? În articolul următor vom vedea cum pot fi ei ajutați să-i slujească lui Iehova cu bucurie.