1. Ce învățăm din Eclesiastul 3:7?

UNII dintre noi vorbesc mai mult, în timp ce alții sunt mai rezervați. Așa cum se arată în motoul acestui articol, există un timp pentru a vorbi și un timp pentru a tăcea. (Citește Eclesiastul 3:7.) Poate că ne-am dori ca unii frați și surori să vorbească mai mult, iar alții, mai puțin.

2. Cine are dreptul să stabilească cum și când este potrivit să vorbim?

² Iehova ne-a binecuvântat cu darul vorbirii. (Ex. 4:10, 11; Rev. 4:11) În Cuvântul său, el ne arată cum să ne folosim acest dar cu înțelepciune. În articolul de față vom analiza câteva exemple biblice care ne vor ajuta să înțelegem când este bine să vorbim și când să tăcem. De asemenea, vom afla cum consideră Iehova modul în care vorbim. În primul rând, să vedem când ar trebui să vorbim.

3. Potrivit cu Romani 10:14, când ar trebui să vorbim?

³ Ar trebui să fim mereu gata să vorbim despre Iehova și despre Regatul său. (Mat. 24:14) (Citește Romani 10:14.) Astfel, îl imităm pe Isus. Unul dintre principalele motive pentru care Isus a venit pe pământ a fost acela de a depune mărturie despre Tatăl său. (Ioan 18:37) Însă este foarte important și cum vorbim. Așadar, când vorbim cu alții despre Iehova, trebuie să facem acest lucru „cu blândețe și respect profund”, manifestând considerație față de sentimentele și convingerile acestora. (1 Pet. 3:15) Astfel, nu vom purta doar o conversație rece, ci vom preda în așa fel încât să sensibilizăm inima ascultătorilor noștri.

4. În conformitate cu Proverbele 9:9, cum putem să-i ajutăm pe alții prin vorbirea noastră?

⁴ Bătrânii nu ar trebui să ezite să-i vorbească unui colaborator care are nevoie de sfaturi. Bineînțeles, ei vor alege momentul potrivit pentru a-i vorbi, poate atunci când nu sunt și alții de față, pentru a nu-l face să se simtă stânjenit. Bătrânii se străduiesc întotdeauna să comunice în așa fel încât să respecte demnitatea celor care îi ascultă. Totuși, nu se rețin să le împărtășească altora principii biblice, care îi pot ajuta să acționeze cu înțelepciune. (Proverbele 9:9) De ce este important să avem curajul de a vorbi când e necesar? Să analizăm două situații: în prima, un bărbat ar fi trebuit să-și corecteze fiii, iar în a doua, o femeie a trebuit să-i vorbească unui bărbat care avea să devină rege despre o greșeală făcută de acesta.

5. Când ar fi trebuit marele preot Eli să vorbească?

⁵ Marele preot Eli avea doi fii, pe care îi iubea foarte mult. Însă aceștia nu manifestau respect față de Iehova. Ei aveau responsabilități importante, slujind ca preoți la tabernacol, însă abuzau de autoritatea primită, arătând o lipsă crasă de respect față de jertfele aduse lui Iehova. În plus, comiteau cu nerușinare imoralitate sexuală. (1 Sam. 2:12-17, 22) Potrivit Legii mozaice, fiii lui Eli meritau să moară, însă el a avut o atitudine permisivă, mustrându-i cu blândețe și permițându-le să slujească în continuare la tabernacol. (Deut. 21:18-21) Cum a privit Iehova modul în care a acționat Eli? Dumnezeu i-a transmis următorul mesaj: „De ce îi onorezi tu pe fiii tăi mai mult decât pe mine?”. Apoi Iehova a hotărât ca acești doi oameni răi să moară. (1 Sam. 2:29, 34)

6. Ce putem învăța din atitudinea lui Eli?

⁶ Putem învăța o lecție importantă de la Eli. Dacă aflăm că un prieten sau o rudă a încălcat legea lui Dumnezeu, trebuie să vorbim cu persoana respectivă, amintindu-i care sunt normele lui Iehova. Apoi trebuie să ne asigurăm că va lua legătura cu cei desemnați de Iehova să ofere ajutor spiritual. (Iac. 5:14) Nu ne-am dori niciodată să fim ca Eli, acordându-le mai multă onoare prietenilor sau rudelor decât lui Iehova. E nevoie de curaj pentru a vorbi cu cineva care trebuie corectat, însă merită efortul. Să observăm acum diferența dintre Eli și Abigail, o israelită.

7. De ce i-a vorbit Abigail lui David?

⁷ Abigail era soția lui Nabal, un proprietar de pământuri foarte bogat. David și bărbații care erau cu el fugeau de regele Saul. O perioadă, ei au stat împreună cu păstorii lui Nabal și au păzit turmele acestuia de jefuitori. Însă a fost recunoscător Nabal pentru ajutorul primit? Nu. Când David i-a cerut lui Nabal puțină mâncare și apă pentru oamenii care erau cu el, acesta s-a înfuriat și i-a insultat. (1 Sam. 25:5-8, 10-12, 14) Drept urmare, David a hotărât să-i omoare pe toți bărbații din casa lui Nabal. (1 Sam. 25:13, 22) Cum putea fi evitat acest dezastru? Abigail a înțeles că era momentul să vorbească, așa că a mers cu mult curaj la cei 400 de bărbați înarmați, furioși și înfometați și i-a vorbit lui David.

8. Ce învățăm din exemplul lui Abigail?

⁸ Când s-a întâlnit cu David, Abigail i-a vorbit în mod curajos, respectuos și convingător. Chiar dacă nu era vinovată de situația creată, ea l-a rugat pe David să o ierte. De asemenea, și-a exprimat aprecierea pentru calitățile lui și convingerea că el va lua decizii corecte. În plus, a avut încredere că Iehova o va ajuta. (1 Sam. 25:24, 26, 28, 33, 34) Asemenea lui Abigail, trebuie să avem curajul de a vorbi când vedem că cineva este pe cale să facă o greșeală. (Ps. 141:5) Trebuie să fim respectuoși, dar și plini de curaj. Când îi oferim cu iubire unui colaborator creștin sfaturile de care are nevoie, ne dovedim a fi prieteni adevărați. (Prov. 27:17)

9, 10. Ce nu ar trebui să uite bătrânii când dau sfaturi?

⁹ În special bătrânii trebuie să aibă curajul de a vorbi cu cei din congregație care fac un pas greșit. (Gal. 6:1) Bătrânii recunosc cu umilință că sunt imperfecți și că, la un moment dat, s-ar putea ca și ei să fie sfătuiți. Însă acest lucru nu îi împiedică să îi corecteze pe cei care au nevoie de disciplinare. (2 Tim. 4:2; Tit 1:9) Când dau sfaturi, ei se străduiesc să-și folosească darul vorbirii predând cu eficiență și cu răbdare. Iubirea față de colaboratorii lor îi îndeamnă să le ofere ajutor. (Prov. 13:24) Însă principala lor preocupare este să îi aducă onoare lui Iehova susținând normele sale și ocrotind congregația de influențele negative. (Fap. 20:28)

¹⁰ Am înțeles, așadar, când este bine să vorbim. Totuși, există situații când cel mai bine ar fi să nu spunem nimic. Cu ce dificultăți ne-am putea confrunta în astfel de ocazii?

11. Ce ilustrare a folosit Iacov și de ce este aceasta potrivită?

¹¹ Uneori este greu să ne controlăm vorbirea. Scriitorul cărții biblice Iacov a folosit o ilustrare potrivită pentru a descrie această dificultate. El a spus: „Dacă cineva nu se poticnește în cuvânt, este un om perfect, capabil și să-și țină în frâu tot corpul”. (Iac. 3:2, 3) Pe capul unui cal se pune de obicei un frâu, iar în gura acestuia, o zăbală. Când călărețul trage de hățuri, poate mâna calul sau îl poate opri. În cazul în care călărețul pierde controlul hățului, calul va alerga la întâmplare și amândoi s-ar putea răni. În mod asemănător, dacă nu reușim să ne controlăm vorbirea, am putea face mult rău. Să analizăm în continuare câteva situații în care trebuie să ne ținem limba în frâu.

12. Când ar trebui să ne ținem limba în frâu?

¹² Cum ar trebui să ne comportăm față de un frate sau de o soră care cunoaște lucruri confidențiale? De exemplu, dacă întâlnim persoane care locuiesc în țări unde activitatea noastră este interzisă, suntem, poate, tentați să le cerem informații despre modul în care se desfășoară lucrarea în acea zonă. Fără îndoială că avem o motivație corectă. Îi iubim pe colaboratorii noștri și ne pasă de ceea ce li se întâmplă. De asemenea, vrem ca rugăciunile noastre în folosul lor să fie cât mai concrete. Totuși, acesta este un moment în care trebuie să ne ținem limba în frâu. Dacă facem presiuni asupra cuiva ca să ne dezvăluie informații confidențiale, demonstrăm lipsă de iubire atât față de acea persoană, cât și față de frații și surorile care au încredere că ea nu va divulga activitatea lor. În mod cert, niciunul dintre noi nu am dori să le îngreunăm activitatea colaboratorilor noștri creștini din țările unde lucrarea este interzisă. De asemenea, nici frații și surorile din țările unde lucrarea este interzisă nu ar trebui să divulge informații despre activitățile teocratice care se desfășoară în zonele respective.

13. Potrivit cu Proverbele 11:13, ce trebuie să facă bătrânii și de ce?

¹³ În special bătrânii trebuie să aplice principiul biblic consemnat în Proverbele 11:13 și să păstreze confidențialitatea. Acest lucru nu este întotdeauna ușor, în special când un bătrân de congregație este căsătorit. Într-adevăr, un soț și o soție își păstrează relația puternică vorbind des și împărtășindu-și cele mai profunde gânduri, sentimente și îngrijorări. Totuși, un bătrân de congregație știe că nu trebuie să dezvăluie ‘discuțiile confidențiale’ purtate cu cei din congregație. Dacă ar face acest lucru, credibilitatea și reputația sa ar fi afectate. Cei care primesc responsabilități în congregație nu trebuie să fie „duplicitari în limbaj” sau înșelători. (1 Tim. 3:8) Ei nu îi înșală pe alții, nici nu răspândesc bârfe. Un bătrân care își iubește soția nu o va împovăra cu informații pe care nu trebuie să le cunoască.

14. Cum poate soția unui bătrân de congregație să-și ajute soțul să-și păstreze o bună reputație?

¹⁴ Soțiile își pot ajuta soții să-și păstreze o bună reputație dacă nu fac presiuni asupra lor pentru a le dezvălui informații confidențiale. Când o soție procedează astfel, ea își susține soțul și le arată onoare celor care i-au încredințat soțului ei informații personale. Și, cel mai important, ea îl bucură pe Iehova întrucât contribuie la pacea și la unitatea congregației. (Rom. 14:19)

15. Cum i-a considerat Iehova pe trei dintre tovarășii lui Iov și de ce?

¹⁵ Din cartea biblică Iov, învățăm multe lucruri despre modul și momentul în care ar trebui să vorbim. După ce Iov a trecut printr-o serie de necazuri îngrozitoare, patru bărbați au venit să-l consoleze și să-l sfătuiască. Multă vreme, aceștia n-au scos niciun cuvânt. Însă cuvintele rostite mai târziu de trei dintre ei, Elifaz, Bildad și Țofar, au arătat că aceștia nu au tăcut fiindcă se gândeau cum să-l ajute pe Iov. Dimpotrivă, ei se gândeau cum să-i demonstreze lui Iov că greșise. Unele dintre afirmațiile lor erau adevărate, însă majoritatea lucrurilor pe care le-au spus despre Iov și despre Iehova nu vădeau nici bunătate, nici adevăr. Cei trei bărbați l-au judecat aspru pe Iov. (Iov 32:1-3) Cum a răspuns Iehova? El s-a aprins de mânie împotriva lor, le-a spus că se purtaseră nebunește și le-a poruncit să-i ceară lui Iov să se roage pentru ei. (Iov 42:7-9)

16. Ce putem învăța din exemplul negativ dat de Elifaz, Bildad și Țofar?

¹⁶ Putem desprinde multe lecții din exemplul negativ dat de Elifaz, Bildad și Țofar. În primul rând, nu ar trebui să-i judecăm pe frații noștri. (Mat. 7:1-5) Dimpotrivă, ar trebui să-i ascultăm cu atenție înainte de a vorbi. Doar în felul acesta vom putea să înțelegem situația prin care trec. (1 Pet. 3:8) În al doilea rând, când vorbim, trebuie să ne asigurăm că ceea ce spunem este adevărat și vădește bunătate. (Ef. 4:25) Și, în al treilea rând, să nu uităm că Iehova este foarte atent la cuvintele pe care le rostim.

17. Ce învățăm din exemplul lui Elihu?

¹⁷ A patra persoană care l-a vizitat pe Iov a fost Elihu, o rudă a lui Avraam. El a ascultat în timp ce Iov și cei trei bărbați au vorbit. Cu siguranță, a fost foarte atent la tot ce s-a spus, deoarece i-a putut da lui Iov sfaturi directe, dar pline de compasiune. Astfel, Iov a putut să-și corecteze modul de gândire. (Iov 33:1, 6, 17) Principala preocupare a lui Elihu a fost să-l onoreze pe Iehova, nu pe sine însuși sau pe vreun alt om. (Iov 32:21, 22; 37:23, 24) Din exemplul lui Elihu înțelegem că există un timp pentru a tăcea și a asculta. (Iac. 1:19) De asemenea, învățăm că, atunci când oferim sfaturi, dorim în primul rând să-i aducem onoare lui Iehova, nu nouă înșine.

18. Cum arătăm că prețuim darul vorbirii?

¹⁸ Arătăm că prețuim darul vorbirii dacă respectăm îndrumarea Bibliei cu privire la modul și momentul în care să vorbim. Înțeleptul rege Solomon a scris sub inspirație divină: „Ca niște mere de aur în vase de argint sculptate, așa este un cuvânt spus la momentul potrivit”. (Prov. 25:11) Dacă ascultăm cu atenție ce spun alții și gândim înainte de a vorbi, cuvintele noastre vor fi ca merele de aur – frumoase, dar și valoroase. Indiferent că vom vorbi puțin sau mult, cuvintele noastre vor fi ziditoare și îl vor face pe Iehova să fie mândru de noi. (Prov. 23:15; Ef. 4:29) Nu există un mod mai bun de a ne exprima recunoștința pentru acest dar de la Dumnezeu!