1, 2. Cum putem urma sfatul din Proverbele 4:25? Exemplificați.

SĂ NE imaginăm următoarele situații. O soră în vârstă se gândește la viața frumoasă pe care o avea în trecut. Chiar dacă, în prezent, viața ei este mai grea, ea continuă să facă tot ce poate pentru a-i sluji lui Iehova. (1 Cor. 15:58) În fiecare zi, își imaginează viața frumoasă pe care o va avea în lumea nouă, alături de cei dragi. O altă soră își aduce aminte că a fost jignită de o colaboratoare în credință, dar alege să nu mai nutrească resentimente. (Col. 3:13) Un frate este pe deplin conștient de greșelile comise în trecut, dar își propune să facă tot ce poate pentru a rămâne fidel de acum înainte. (Ps. 51:10)

² Ce au în comun acești colaboratori creștini? Toți își aduc aminte de trecut, dar aleg să nu trăiască în trecut. Ei au ‘privirea îndreptată înainte’, spre viitor. (Prov. 4:25)

3. De ce este important să avem ‘privirea îndreptată înainte’, spre viitor?

³ De ce este important să avem ‘privirea îndreptată înainte’, spre viitor? Așa cum nu putem merge în linie dreaptă dacă ne uităm mereu în urmă, tot așa nu putem face progrese în serviciul pentru Iehova dacă ne raportăm în permanență la trecut. (Luca 9:62)

4. Despre ce vom vorbi în acest articol?

⁴ În acest articol, vom vorbi despre trei capcane pe care ar trebui să le evităm pentru a nu trăi în trecut *: nostalgia, resentimentele și vinovăția exagerată. Cu privire la fiecare capcană, vom vedea cum ne ajută principiile biblice să nu stăruim asupra ‘lucrurilor din urmă’, ci să ne concentrăm asupra ‘celor dinainte’. (Filip. 3:13)

5. Cu privire la ce capcană ne avertizează Eclesiastul 7:10?

⁵ Citește Eclesiastul 7:10. Să remarcăm faptul că acest verset nu spune că este greșit să ne întrebăm: „Cum se face că zilele de odinioară au fost bune?”. Amintirile frumoase sunt un dar de la Iehova. Versetul ne îndeamnă: „Nu zice: «Cum se face că zilele de odinioară au fost mai bune decât acestea?»”. Cu alte cuvinte, am putea cădea în capcana de a compara situația noastră din trecut cu cea din prezent, trăgând concluzia că acum nimic nu este bine.

6. De ce nu este înțelept să ne gândim în permanență că viața noastră din trecut era mai bună? Exemplificați.

⁶ De ce nu este înțelept să ne gândim în permanență că viața noastră din trecut era mai bună? Nostalgia ne poate determina să ne amintim doar lucrurile bune din trecut sau să minimalizăm greutățile pe care le-am întâmpinat. În această capcană au căzut și israeliții din vechime. După ce au ieșit din Egipt, ei au uitat repede cât de grea fusese viața lor acolo, amintindu-și numai de hrana bună. Ei au spus: „Ne aducem aminte de peștele pe care îl mâncam în Egipt fără plată, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi!”. (Num. 11:5) Dar oare „fără plată” beneficiaseră ei de aceste alimente? Nicidecum. Israeliții plătiseră scump: fuseseră crunt asupriți, ducând o viață de sclavi. (Ex. 1:13, 14; 3:6-9) Cu toate acestea, ei au uitat suferințele îndurate și au tânjit după trecut. Au ales să se concentreze asupra zilelor bune de odinioară și nu asupra lucrurilor bune pe care Iehova tocmai le făcuse pentru ei. Iehova a dezaprobat atitudinea lor. (Num. 11:10)

7. Ce a ajutat-o pe o soră să evite capcana nostalgiei?

⁷ Ce putem face pentru a nu cădea în capcana nostalgiei? Să analizăm exemplul unei surori care a început să slujească la Betelul din Brooklyn în 1945. După câțiva ani, ea s-a căsătorit cu un betelist și au slujit împreună la Betel mulți ani. Însă, în 1976, soțul ei s-a îmbolnăvit. Când și-a dat seama că mai avea puțin de trăit, el i-a dat câteva sfaturi înțelepte care să o ajute după moartea lui. El i-a spus: „Am avut o căsnicie fericită; mulți nu au parte de așa ceva”. De asemenea, a sfătuit-o: „Nu trăi în trecut, chiar dacă amintirile îți vor fi vii în minte. Timpul te va vindeca. Nu te lăsa copleșită de amărăciune și nu-ți plânge de milă. Fii fericită c-ai avut parte de bucurii și de binecuvântări. . . . Amintirile sunt un dar de la Dumnezeu”. Ce sfaturi înțelepte!

8. Cum a ajutat-o pe sora noastră faptul că a urmat sfaturile soțului ei?

⁸ Sora noastră a urmat sfaturile soțului ei. Ea i-a slujit cu fidelitate lui Iehova până când a încetat din viață, la vârsta de 92 de ani. Cu câțiva ani înainte să moară, a spus: „Privind în urmă la cei peste 63 de ani de serviciu cu timp integral pentru Iehova, pot spune că am avut într-adevăr o viață plină de satisfacții”. Ea a explicat: „Ceea ce oferă cea mai mare satisfacție în viață sunt frații noștri minunați și speranța de a trăi alături de ei pe un pământ paradiziac, slujindu-i pentru totdeauna lui Iehova, Marele nostru Creator și singurul Dumnezeu adevărat”. * Putem învăța multe lucruri din exemplul acestei surori care a avut ‘privirea îndreptată înainte’, spre viitor!

9. În lumina cuvintelor din Leviticul 19:18, când ne-ar putea fi foarte greu să ne debarasăm de resentimente?

⁹ Citește Leviticul 19:18. Uneori este foarte greu să ne debarasăm de resentimente, mai ales când persoana care ne-a rănit este un colaborator în credință, un prieten apropiat sau o rudă. De exemplu, o soră a fost acuzată pe nedrept de o altă soră că i-a furat bani. Mai târziu, aceasta și-a cerut scuze, însă sora acuzată pe nedrept a continuat să se gândească la cele întâmplate. Indiferent că am trecut sau nu printr-o situație asemănătoare, realitatea este că majoritatea am nutrit la un moment dat resentimente și am considerat că nu-l vom putea ierta niciodată pe cel care ne-a supărat.

10. Ce ne poate ajuta să ne debarasăm de resentimente?

¹⁰ Ce ne poate ajuta să ne debarasăm de resentimente? În primul rând, faptul de a nu uita că Iehova vede totul. El cunoaște tot ce ni se întâmplă, inclusiv nedreptățile care ni se fac. (Evr. 4:13) Când suferim, el suferă alături de noi. (Is. 63:9) Iehova ne promite că, în cele din urmă, va înlătura durerea pricinuită de nedreptățile pe care le îndurăm. (Rev. 21:3, 4)

11. Ce avantaje avem când ne debarasăm de resentimente?

¹¹ În al doilea rând, nu trebuie să uităm că este în avantajul nostru să ne debarasăm de resentimente. Acest lucru l-a înțeles și sora acuzată pe nedrept. Cu timpul, a reușit să se elibereze de resentimente. Ea și-a amintit că, atunci când îi iertăm pe alții, și Iehova ne iartă pe noi. (Mat. 6:14) Ea nu a minimalizat și nici nu a scuzat fapta acelei surori, ci a ales să nu mai nutrească resentimente. Drept urmare, și-a recăpătat bucuria și s-a putut concentra asupra serviciului sacru.

12. Ce învățăm din 1 Ioan 3:19, 20?

¹² Citește 1 Ioan 3:19, 20. Toți încercăm la un moment dat sentimente de vinovăție. De exemplu, unii se simt vinovați din cauza lucrurilor pe care le-au făcut înainte de a afla adevărul, iar alții, din cauza greșelilor comise după botez. (Rom. 3:23) Bineînțeles, vrem să facem ceea ce este corect, însă „toți ne poticnim de multe ori”. (Iac. 3:2; Rom. 7:21-23) Chiar dacă nu e plăcut să avem sentimente de vinovăție, ele au și un efect pozitiv: ne pot determina să ne corectăm și să fim hotărâți să nu mai repetăm greșelile. (Evr. 12:12, 13)

13. De ce trebuie să avem grijă să nu cădem în capcana vinovăției exagerate?

¹³ Totuși, uneori, am putea să nutrim sentimente de vinovăție exagerate, adică să ne simțim vinovați chiar și după ce ne-am căit, iar Iehova ne-a arătat că ne-a iertat. Astfel de sentimente pot să ne dăuneze. (Ps. 31:10; 38:3, 4) Cum anume? Să analizăm exemplul unei surori care s-a simțit multă vreme vinovată din cauza unor păcate din trecut. Ea a spus: „Mă gândeam că nu mai avea niciun rost să fac eforturi în serviciul lui Iehova deoarece pentru mine era, oricum, prea târziu”. Mulți dintre noi am putea împărtăși sentimentele ei. De aceea, trebuie să avem grijă să nu cădem în capcana vinovăției exagerate. Cât de bucuros ar fi Satan să vadă că renunțăm la lupta noastră, chiar dacă Iehova nu renunță la noi. (Compară cu 2 Corinteni 2:5-7, 11.)

14. Cum putem ști că Iehova nu a renunțat la noi?

¹⁴ Totuși, poate că ne întrebăm: „De unde știu că Iehova nu a renunțat la mine?”. Când ne punem această întrebare, practic ne dăm și răspunsul. Cu zeci de ani în urmă, Turnul de veghe spunea: „Am putea să ne clătinăm și să cădem de multe ori din cauza unui obicei greșit care este înrădăcinat în modul nostru de viață mai mult decât ne imaginăm. . . . Să nu disperăm. Să nu credem că am comis un păcat de neiertat. Asta ar vrea Satan să credem! Faptul că suferim și suntem supărați pe noi înșine dovedește că nu am mers prea departe. Să ne străduim să ne întoarcem de fiecare dată la Iehova cu umilință și sinceritate, cerându-i să ne ierte, să ne curețe și să ne ajute. Să apelăm la el, așa cum un copil apelează la tatăl său când se află în necaz, chiar dacă merge la el de mai multe ori pentru aceeași problemă. Iehova ne va ajuta cu multă îndurare datorită bunătății sale nemeritate”. *

15, 16. Cum s-au simțit unii frați și surori de credință când au înțeles că Iehova nu renunțase la ei?

¹⁵ Mulți frați și surori de credință s-au simțit alinați când au înțeles că Iehova nu renunțase la ei. De exemplu, cu câțiva ani în urmă, un frate a fost încurajat de o relatare publicată în seria de articole „Biblia schimbă viața oamenilor”. În articolul respectiv, o soră recunoștea că, din cauza lucrurilor rele care i se întâmplaseră în trecut, îi era greu să creadă că Iehova o iubea. Ea s-a luptat cu aceste sentimente mulți ani după botez. Dar meditarea la răscumpărare a ajutat-o să-și schimbe modul de gândire. *

¹⁶ Cum l-a ajutat experiența ei pe acest frate? El a scris: „În tinerețe, m-am luptat cu dependența de pornografie. Recent am suferit o recidivă. Le-am cerut ajutor bătrânilor creștini și am început să depășesc această problemă. Ei m-au asigurat de iubirea și de îndurarea lui Dumnezeu. Totuși, uneori mă simt fără valoare și consider că este imposibil ca Iehova să mă iubească. Relatarea [acestei surori] mi-a fost de un real ajutor. Îmi dau seama că, atunci când îmi spun că Dumnezeu nu poate să mă ierte, spun, de fapt, că jertfa Fiului său nu poate să-mi acopere păcatele. Am decupat acest articol din revistă ca să-l pot citi și să meditez la el ori de câte ori sentimentele de inutilitate mă copleșesc”.

17. Cum a evitat Pavel capcana vinovăției exagerate?

¹⁷ Astfel de experiențe ne duc cu gândul la apostolul Pavel. Înainte de a deveni creștin, el a comis păcate grave. Cu toate că și-a amintit de ele, nu a stăruit asupra lor. (1 Tim. 1:12-15) El a considerat răscumpărarea un dar personal de la Dumnezeu. (Gal. 2:20) Astfel, Pavel a evitat capcana vinovăției exagerate și s-a străduit să-i dea lui Iehova tot ce avea mai bun.

18. Ce am învățat în acest articol?

¹⁸ Din analizarea acestor capcane, am învățat următoarele: 1) amintirile frumoase sunt o binecuvântare de la Iehova; oricât de frumoasă a fost viața noastră în trecut, viitorul în lumea nouă va fi mult mai frumos, 2) chiar dacă unii ne rănesc, faptul că alegem să iertăm ne ajută să mergem înainte și 3) sentimentele de vinovăție exagerate ne pot împiedica să-i slujim lui Iehova cu bucurie. Prin urmare, la fel ca Pavel, trebuie să fim convinși că Iehova ne-a iertat.

19. De unde știm că în lumea nouă nu vom fi chinuiți de regretele cauzate de trecut?

¹⁹ Avem perspectiva de a trăi veșnic. În lumea nouă nu vom fi chinuiți de regretele cauzate de trecut. Cu privire la viitor, Biblia spune: „Nimănui nu-i vor mai veni în minte lucrurile din trecut”. (Is. 65:17) Unii dintre noi îi slujim lui Iehova de o viață și am ajuns la o vârstă înaintată, dar, în lumea nouă, ne vom recăpăta tinerețea. (Iov 33:25) Așadar, să fim hotărâți să nu trăim în trecut, ci să avem privirea ațintită spre binecuvântările din lumea nouă.