1, 2. Ce deosebire a existat între Ahab și Manase și ce întrebări vom analiza?

PUTEM învăța multe despre căință analizând viața a doi regi care au trăit în vechime. Unul domnea peste cele zece triburi ale Israelului, iar celălalt peste cele două triburi ale lui Iuda. Deși nu au trăit în aceeași perioadă, ei au avut multe în comun. Amândoi s-au răzvrătit împotriva lui Iehova și au determinat și poporul să păcătuiască. Amândoi s-au făcut vinovați de idolatrie și de crimă. Totuși, între cei doi a existat o diferență majoră. Unul dintre ei a făcut ce este rău până la sfârșitul vieții, iar celălalt s-a căit și a fost iertat pentru păcatele sale grave.

² Este vorba despre Ahab, regele Israelului, și Manase, regele lui Iuda. Deosebirea dintre acești doi oameni aruncă lumină asupra unui subiect foarte important: căința. (Fap. 17:30; Rom. 3:23) Ce este căința și cum este ea manifestată? Dorim să aprofundăm acest subiect deoarece vrem ca Iehova să ne ierte când greșim. În continuare, vom analiza viața celor doi regi și vom învăța unele lecții. Apoi, vom vedea ce ne-a învățat Isus despre căință.

3. Ce fel de rege a fost Ahab?

³ Ahab a fost al șaptelea rege al Israelului. El s-a căsătorit cu Izabela, fiica regelui Sidonului, un oraș prosper, aflat la nord de Israel. Se pare că această căsătorie a adus cu sine avantaje de ordin material Israelului. Însă i-a îndepărtat pe israeliți și mai mult de Iehova. Izabela i se închina lui Baal și l-a determinat pe Ahab să promoveze această religie dezgustătoare, care includea prostituția sacră și chiar sacrificarea copiilor. Cât timp a fost regină, viața profeților lui Iehova a fost în pericol. Izabela i-a omorât pe mulți dintre ei. (1 Regi 18:13) Ahab însuși „a fost mai rău în ochii lui Iehova decât toți cei care fuseseră înaintea lui”. (1 Regi 16:30) Iehova nu a trecut cu vederea acțiunile lui Ahab și ale Izabelei. El le cunoștea pe deplin faptele. Însă Iehova a arătat îndurare și l-a trimis pe profetul Ilie să-i îndemne atât pe ei, cât și pe israeliți să se întoarcă la El și să-și schimbe comportamentul până nu era prea târziu. Dar Ahab și Izabela au ignorat avertismentele.

4. Ce pedeapsă urma să primească Ahab și cum a reacționat el?

⁴ În cele din urmă, răbdarea lui Iehova a luat sfârșit. Prin Ilie, Iehova le-a transmis lui Ahab și Izabelei pedeapsa pe care urmau s-o primească. Toată familia lor avea să fie distrusă. Cuvintele lui Ilie l-au tulburat profund pe Ahab. În mod surprinzător, acest om arogant „s-a umilit”. (1 Regi 21:19-29)

5, 6. De unde reiese că Ahab nu s-a căit cu adevărat?

⁵ Deși Ahab s-a umilit cu acea ocazie, acțiunile lui ulterioare nu au reflectat adevărata căință. El nu a încercat să îndepărteze închinarea falsă din Israel și nici nu a promovat închinarea adevărată. Au existat și alte dovezi ale lipsei lui de căință.

⁶ Mai târziu, Ahab i-a cerut lui Iosafat, regele lui Iuda, ajutor în războiul împotriva sirienilor. Iosafat, un rege bun, care se încredea în Iehova, i-a sugerat lui Ahab să ceară mai întâi îndrumarea lui Iehova printr-un profet. Inițial, Ahab a respins propunerea spunând: „Este un om prin care îl putem întreba pe Iehova, dar îl urăsc, fiindcă mie nu-mi profețește niciodată de bine, ci numai de rău”. În cele din urmă însă, l-au consultat pe profetul Micaia. Așteptările lui Ahab nu au fost înșelate, întrucât Micaia i-a transmis un mesaj negativ. Ahab nu s-a căit și nu l-a implorat pe Iehova să-l ierte, ci, mai mult, l-a aruncat pe profetul său în închisoare. (1 Regi 22:7-9, 23, 27) Deși a putut să-l arunce în închisoare pe profetul lui Iehova, el nu a putut împiedica împlinirea cuvintelor Sale. În bătălia care a urmat, Ahab a fost ucis. (1 Regi 22:34-38)

7. Cum l-a descris Iehova pe Ahab?

⁷ După moartea lui Ahab, Iehova și-a dezvăluit punctul de vedere cu privire la acest rege. Când Iosafat s-a întors cu bine acasă din luptă, Iehova l-a mustrat prin profetul Iehu pentru că se aliase cu Ahab. Iehu a spus: „Oare pe cel rău trebuie să-l ajuți și pe cei ce-l urăsc pe Iehova trebuie să-i iubești?”. (2 Cron. 19:1, 2) Ce înțelegem de aici? Dacă Ahab s-ar fi căit cu adevărat, cu siguranță că profetul n-ar fi spus despre el că este un om rău, care-l urăște pe Iehova. Așadar, este clar că, deși Ahab a manifestat într-o anumită măsură regret, el nu s-a căit niciodată în mod deplin.

8. Ce ne dezvăluie exemplul lui Ahab cu privire la căință?

⁸ Ce învățăm de la Ahab? Când Ilie i-a spus că el și familia sa vor fi distruși, Ahab s-a umilit. Acesta a fost un început bun. Însă acțiunile sale ulterioare au arătat că el nu se căise din toată inima. Prin urmare, căința presupune mai mult decât exprimarea părerii de rău. Să analizăm un alt exemplu, care ne va arăta ce presupune căința autentică.

9. Ce fel de rege a fost Manase?

⁹ După aproximativ două secole, la tronul lui Iuda a urcat Manase. El a fost, se pare, chiar mai rău decât Ahab. Despre el citim: „A făcut mult rău în ochii lui Iehova, ca să-l insulte”. (2 Cron. 33:1-9) A construit altare unor dumnezei falși și chiar a pus în templul sfânt al lui Iehova un stâlp sacru, probabil o reprezentare a unei zeițe a fertilității. A practicat magia, ghicitul și vrăjitoria. Manase ‘a vărsat mult sânge nevinovat’. Printre victime s-au numărat propriii săi fii, pe care ‘i-a trecut prin foc’, sacrificându-i dumnezeilor falși. (2 Regi 21:6, 7, 10, 11, 16)

10. Cum l-a disciplinat Iehova pe Manase și cum a reacționat el?

¹⁰ Asemenea lui Ahab, Manase a ignorat cu încăpățânare avertismentele date de Iehova prin profeții săi. În cele din urmă, „Iehova i-a adus împotriva [lui Iuda] pe comandanții armatei regelui Asiriei. Aceștia l-au prins pe Manase cu cârlige, l-au legat cu două obezi de aramă și l-au dus în Babilon”. (2 Cron. 33:10, 11) În închisoare, într-o țară străină, se pare că Manase s-a gândit cu seriozitate la faptele lui. El „s-a smerit adânc înaintea Dumnezeului părinților săi”. Mai mult, „s-a rugat stăruitor” lui Iehova pentru favoare. De fapt, „i-a făcut rugăciuni”, nu s-a limitat la o singură rugăciune. În inima acestui om rău avea loc o schimbare. El a început să-l considere pe Iehova ‘Dumnezeul lui’ și i s-a rugat cu perseverență. (2 Cron. 33:12, 13, Cornilescu, 2001)

11. În armonie cu 2 Cronici 33:15, 16, cum a arătat Manase că se căise cu adevărat?

¹¹ După un timp, Iehova a răspuns la cererile lui Manase. Din rugăciunile lui, Iehova a putut vedea că el se schimbase cu adevărat. Iehova a fost mișcat de implorările lui Manase și i-a redat tronul, iar Manase s-a străduit din toată inima să demonstreze profunzimea căinței sale. El a făcut ceea ce Ahab nu făcuse niciodată. Și-a schimbat conduita. A dus o luptă susținută împotriva închinării false și a încurajat poporul să se întoarcă la închinarea curată. (Citește 2 Cronici 33:15, 16.) Fără îndoială, Manase a avut nevoie de curaj și credință, întrucât timp de zeci de ani avusese o influență negativă asupra familiei sale, a nobililor și a poporului. Însă acum, în ultimii săi ani de viață, Manase s-a străduit să repare unele dintre greșelile pe care le făcuse. Foarte probabil, el l-a influențat pozitiv pe nepotul său Iosia, care, mai târziu, a devenit un rege bun. (2 Regi 22:1, 2)

12. Ce învățăm despre căință din exemplul lui Manase?

¹² Ce învățăm de la Manase? El s-a umilit, dar nu s-a oprit aici. S-a rugat, implorându-l pe Iehova să-i arate îndurare și și-a schimbat conduita. El s-a străduit să repare răul pe care-l făcuse. De asemenea, a căutat să-i aducă închinare lui Iehova și i-a ajutat și pe alții să facă același lucru. Exemplul lui arată că și cei care au comis păcate foarte grave se pot întoarce la Iehova. Relatarea despre Manase este o dovadă incontestabilă că Iehova Dumnezeu este ‘bun și gata să ierte’. (Ps. 86:5) Iertarea este posibilă pentru cei care se căiesc cu adevărat.

13. Explicați cu ajutorul unei ilustrări ce presupune căința.

¹³ Manase nu doar a regretat ceea ce a făcut. De aici învățăm o lecție foarte importantă despre căință. Să presupunem că intri într-o brutărie și ceri o pâine. Dar brutarul îți aduce o cană de făină. Vei fi mulțumit? Evident, nu. S-ar schimba cu ceva situația dacă brutarul ți-ar spune că ți-a oferit un ingredient esențial al pâinii? Bineînțeles că nu. În mod asemănător, Iehova pretinde căință din partea unei persoane care păcătuiește. Exprimarea regretului este importantă, dar nu suficientă. Ce mai presupune căința? Răspunsul îl găsim într-o ilustrare emoționantă spusă de Isus.

14. Care au fost primele semne de căință ale fiului risipitor din ilustrarea lui Isus?

¹⁴ În Luca 15:11-32, găsim ilustrarea impresionantă a lui Isus despre fiul risipitor. Un tânăr s-a răzvrătit împotriva tatălui său, a plecat de acasă și a mers „într-o țară îndepărtată”, unde a dus o viață depravată. Când a întâmpinat greutăți, s-a gândit cu seriozitate la modul său de viață. Și-a dat seama cât de bine o ducea în casa tatălui său. După cum a spus chiar Isus, tânărul „și-a venit în fire”. A hotărât să se întoarcă acasă și să-i ceară iertare tatălui său. Momentul în care a realizat cât de mult decăzuse a fost decisiv. Însă a fost suficient? Nu, el trebuia să treacă la acțiune.

15. Cum a manifestat căință fiul risipitor?

¹⁵ Fiul risipitor și-a manifestat căința sinceră prin fapte. El a trebuit să parcurgă un drum lung pentru a se întoarce acasă. Când a ajuns, i-a spus tatălui său: „Am păcătuit împotriva cerului și împotriva ta. Nu mai sunt demn să fiu numit fiul tău”. (Luca 15:21) Prin aceste cuvinte, el a arătat că-și recunoștea păcatul și că dorea să-și restabilească relația cu Iehova. De asemenea, a recunoscut că își rănise profund tatăl. El era gata să facă tot ce era necesar pentru a câștiga favoarea tatălui său. Era dispus chiar să fie considerat un simplu angajat al lui. (Luca 15:19) Scopul acestei ilustrări nu este doar să ne emoționeze. Ea conține principii utile pentru bătrânii de congregație care încearcă să stabilească dacă un colaborator se căiește de un păcat grav.

16. De ce le-ar putea fi greu bătrânilor de congregație să discearnă dacă o persoană se căiește cu adevărat?

¹⁶ Bătrânii de congregație au sarcina dificilă de a stabili dacă o persoană care a păcătuit grav se căiește cu adevărat. Întrucât nu pot vedea ce se întâmplă în interiorul unei persoane, bătrânii trebuie să se bazeze doar pe dovezi exterioare pentru a stabili dacă fratele lor și-a schimbat radical punctul de vedere cu privire la păcatul său. Însă, uneori, persoana a păcătuit atât de grav, încât bătrânilor din comitetul judiciar le-ar putea fi foarte greu să-și dea seama dacă este vorba de căință sinceră.

17. a) Ce exemplu arată că o persoană care își exprimă părerea de rău nu manifestă neapărat căință autentică? b) Potrivit cu 2 Corinteni 7:11, ce trebuie să facă o persoană care se căiește cu adevărat?

¹⁷ Să analizăm un exemplu. Un frate a comis adulter timp de mai mulți ani și, în loc să caute ajutor, și-a ascuns conduita imorală de soție, de prieteni și de bătrâni. În cele din urmă, păcatul său este descoperit. Când îi sunt prezentate dovezile, recunoaște că a păcătuit și chiar pare să-și regrete foarte mult păcatul. Dar este suficient? Fără îndoială, când tratează un astfel de caz, bătrânii trebuie să vadă mai mult decât regret din partea celui care a păcătuit. El nu și-a pierdut vigilența spirituală pentru scurt timp, ci, ani la rând, a persistat într-o conduită greșită. De asemenea, el nu a mărturisit de bunăvoie păcatul, ci a fost descoperit. Bătrânii trebuie să vadă schimbări la cel care a păcătuit în ce privește modul de gândire, sentimentele și conduita. (2 Cor. 7:11) Aceste schimbări ar putea pretinde mult timp. Prin urmare, foarte probabil că el va trebui să fie înlăturat din congregația creștină pentru o perioadă. (1 Cor. 5:11-13; 6:9, 10)

18. Cum demonstrează o persoană căință sinceră și care va fi rezultatul?

¹⁸ O persoană exclusă demonstrează căință sinceră asistând cu regularitate la întruniri și urmând sfatul bătrânilor de a se ruga și a studia cu regularitate. În plus, va fi foarte atentă să evite situațiile care au determinat-o să păcătuiască. Dacă se străduiește să-și restabilească relația cu Iehova, poate fi convinsă că Iehova o va ierta pe deplin și că bătrânii o vor ajuta să revină în congregație. Bineînțeles, ei știu că fiecare caz este unic. Astfel, analizează cu atenție circumstanțele. De asemenea, bătrânii nu doresc să judece cu asprime.

19. Ce presupune căința autentică? (Ezechiel 33:14-16)

¹⁹ După cum am văzut, adevărata căință presupune mai mult decât a ne exprima părerea de rău cu privire la păcatul comis. Ea implică o schimbare la nivelul minții și al inimii, precum și acțiuni care să demonstreze această schimbare. Cel care a păcătuit trebuie să renunțe la conduita lui greșită și să se întoarcă la Iehova, respectând cerințele sale. (Citește Ezechiel 33:14-16.) Principala lui preocupare ar trebui să fie restabilirea relației cu Iehova.

20, 21. Cum putem ajuta o persoană care a păcătuit grav?

²⁰ Isus a subliniat un aspect important al serviciului său când a spus: „N-am venit să-i chem la căință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși”. (Luca 5:32) Aceasta trebuie să fie și dorința noastră. Ce ar trebui să facem dacă aflăm că un prieten apropiat a păcătuit grav?

²¹ Dacă am încerca să acoperim păcatul, nu i-am face prietenului nostru decât rău. De altfel, această încercare ar fi inutilă, întrucât Iehova vede totul. (Prov. 5:21, 22; 28:13) Ne putem dovedi prieteni adevărați amintindu-i că bătrânii doresc să-l ajute. Dacă refuză să-i abordeze, trebuie să-i informăm noi, arătând astfel că dorim cu adevărat să-l ajutăm. Relația lui cu Iehova este în pericol!

22. Ce vom analiza în articolul următor?

²² Să presupunem că o persoană a păcătuit foarte grav și o lungă perioadă de timp, iar bătrânii au decis că trebuie să o excludă. Reflectă o astfel de decizie lipsă de îndurare? În articolul următor, vom vedea că modul în care disciplinează Iehova reflectă îndurare și vom afla cum îl putem imita.