1. Ce ne-ar putea veni în minte când ne gândim la o persoană îndurătoare?

DACĂ ar trebui să descriem o persoană îndurătoare, probabil ne-am gândi la cineva care este bun, cald, plin de compasiune și generos. Poate că ne-ar veni în minte și ilustrarea lui Isus despre bunul samaritean. Acest om, deși făcea parte din altă națiune, „s-a purtat cu îndurare” față de un evreu care căzuse în mâna unor tâlhari. Cuprins de milă, samariteanul s-a îngrijit cu iubire de el. (Luca 10:29-37) Ilustrarea subliniază o calitate deosebită a lui Dumnezeu: îndurarea. Această calitate este o fațetă a iubirii sale, pe care el o manifestă în fiecare zi în relațiile cu noi.

2. Care este un alt aspect al îndurării?

² Îndurarea poate îmbrăca și alte forme. Ea presupune și a nu aplica o pedeapsă când există motive de a face acest lucru. Iehova manifestă acest aspect al îndurării față de fiecare dintre noi. În Psalmul 103:10 citim: „El nu s-a purtat cu noi potrivit păcatelor noastre”. Uneori însă, Iehova poate alege să-i disciplineze cu fermitate pe cei care păcătuiesc.

3. Ce întrebări vom analiza?

³ În acest articol, vom analiza trei întrebări: De ce este Iehova îndurător? Ce legătură există între disciplinarea fermă și îndurare? Ce ne poate ajuta să fim și noi îndurători? Să aflăm răspunsurile Bibliei la aceste întrebări.

4. De ce este Iehova îndurător?

⁴Iehova își găsește plăcerea în manifestarea îndurării. Apostolul Pavel a fost inspirat să scrie că Dumnezeu este „bogat în îndurare”. În acest context, Pavel a arătat că cei unși, deși imperfecți, au primit speranța vieții cerești datorită îndurării lui Dumnezeu. (Ef. 2:4-7) Dar îndurarea lui Iehova nu se limitează la atât, este mult mai cuprinzătoare. David a scris: „Iehova este bun cu toți și îndurarea sa se vede clar în toate lucrările sale”. (Ps. 145:9) Întrucât Iehova este iubitor, el le arată îndurare oamenilor ori de câte ori găsește un motiv pentru a face acest lucru.

5. Cum a ajuns Isus să cunoască îndurarea lui Iehova?

⁵ Isus știe mai bine ca oricine altcineva cât de mult dorește Iehova să arate îndurare. Înainte de a veni pe pământ, Isus a stat în prezența Tatălui său o perioadă lungă de timp. (Prov. 8:30, 31) Pe parcursul întregii istorii umane, Isus a văzut de multe ori cum Tatăl său a manifestat îndurare față de oamenii păcătoși. (Ps. 78:37-42) În învățăturile sale, Isus a evidențiat deseori această calitate atrăgătoare a Tatălui său.

6. Ce ilustrare emoționantă a folosit Isus pentru a descrie îndurarea Tatălui său?

⁶ După cum am văzut în articolul anterior, Isus a arătat printr-o ilustrare emoționantă cât de mult dorește Iehova să manifeste îndurare. Fiul din ilustrare a plecat de acasă și „și-a risipit averea ducând o viață depravată”. (Luca 15:13) Mai târziu, el s-a căit, s-a umilit și s-a întors acasă. Cum avea să reacționeze tatăl? Tânărul urma să afle în scurt timp. Isus a spus: „Când [fiul] era încă departe, tatăl lui l-a zărit și a fost cuprins de milă. A alergat spre el, l-a îmbrățișat și l-a sărutat cu tandrețe”. Tatăl l-a tratat cu demnitate pe fiul său. Dând dovadă de îndurare, l-a iertat și l-a primit înapoi în familie. Deși fiul păcătuise grav, tatăl l-a iertat întrucât acesta se căise. Tatăl îndurător din ilustrare îl reprezintă pe Iehova. Astfel, într-un mod care ne mișcă inima, Isus a arătat că Tatăl său este gata să-i ierte pe cei care se căiesc sincer. (Luca 15:17-24)

7. Ce legătură există între înțelepciunea lui Iehova și îndurarea sa?

⁷Iehova arată îndurare datorită înțelepciunii sale fără margini. Înțelepciunea lui Iehova nu este rece, cerebrală. Dimpotrivă, Biblia spune că „înțelepciunea de sus” este „plină de îndurare și de roade bune”. (Iac. 3:17) Asemenea unui părinte iubitor, Iehova știe că avem nevoie de îndurarea sa. (Ps. 103:13; Is. 49:15) Deși suntem imperfecți, Iehova este îndurător față de noi și ne dă o speranță. Așadar, datorită înțelepciunii sale infinite, Iehova ne arată îndurare ori de câte ori găsește un motiv pentru a face aceasta. Însă Iehova manifestă îndurare în mod echilibrat. În marea sa înțelepciune, Iehova este îndurător, dar niciodată permisiv.

8. Ce măsură trebuie să se ia uneori și de ce?

⁸ Dar cum ar trebui să procedăm dacă un slujitor al lui Dumnezeu alege să ducă un mod de viață dezaprobat de el? Pavel a scris sub inspirație ‘să nu mai avem legături’ cu acesta. (1 Cor. 5:11) Cei care nu se căiesc sunt excluși din congregație, măsură necesară pentru a-i ocroti pe slujitorii fideli ai lui Iehova. De asemenea, ea reflectă sfințenia lui Iehova. Însă unora le-ar putea fi greu să considere excluderea o manifestare a îndurării lui Dumnezeu. În continuare, vom analiza această idee.

9, 10. Potrivit cu Evrei 12:5, 6, de ce este excluderea o măsură care reflectă îndurare? Ilustrați.

⁹ Când se anunță la o întrunire că un colaborator apropiat „nu mai este Martor al lui Iehova”, ne întristăm profund. Ne-am putea întreba dacă această măsură chiar a fost necesară. Este într-adevăr excluderea o dovadă de îndurare? Da. A priva o persoană de disciplinarea de care are nevoie nu este o dovadă de înțelepciune, îndurare sau iubire. (Prov. 13:24) Îl poate ajuta excluderea pe cel care nu se căiește să-și schimbe conduita? Da. Mulți care au păcătuit grav au constatat că măsura energică luată de bătrâni le-a dat chiar imboldul de care aveau nevoie pentru a-și veni în fire, pentru a se schimba și pentru a se întoarce în brațele Tatălui lor iubitor. (Evrei 12:5, 6)

¹⁰ Să ilustrăm. Un păstor observă că una dintre oile sale s-a îmbolnăvit. El știe că tratarea bolii de care suferă presupune izolarea oii de restul turmei. Însă oilor le place să stea împreună, iar atunci când sunt separate de turmă, ele ar putea deveni agitate. Întrucât alege să procedeze astfel, înseamnă oare că păstorul este crud sau aspru? Bineînțeles că nu. El știe că boala se va răspândi în toată turma dacă lasă oaia bolnavă cu celelalte oi. Izolând oaia bolnavă, el ocrotește, de fapt, întreaga turmă. (Compară cu Leviticul 13:3, 4.)

11. a) În ce fel se aseamănă o persoană exclusă cu o oaie care s-a îmbolnăvit? b) De ce măsuri pot beneficia cei excluși?

¹¹ Când un slujitor al lui Iehova este exclus, el se aseamănă cu o oaie care s-a îmbolnăvit. Boala lui este însă de natură spirituală. (Iac. 5:14) La fel ca în cazul unor boli fizice, bolile spirituale pot fi contagioase. De aceea, uneori, este necesară izolarea persoanei bolnave de congregație. Disciplinarea este o expresie a iubirii lui Iehova față de slujitorii fideli din turma sa. În plus, aceasta poate sensibiliza inima celui care a păcătuit și îl poate determina să se căiască. Cât timp este exclus, el poate asista la întrunirile creștine, unde este hrănit și întărit din punct de vedere spiritual. De asemenea, poate să primească publicații și să urmărească JW Broadcasting^®. Când observă progresul său, bătrânii îi pot oferi din când în când sfaturi și îndrumare pentru a-și redobândi sănătatea spirituală. Astfel, el va putea redeveni un Martor al lui Iehova. *

12. Ce măsură vor lua bătrânii de congregație, motivați de iubire și de îndurare, în cazul cuiva care nu se căiește?

¹² Este important să nu uităm că măsura excluderii se aplică doar în cazul celor care nu se căiesc. Bătrânii știu că excluderea este o chestiune foarte serioasă și că trebuie să cântărească foarte bine decizia de a exclude o persoană. Ei știu că Iehova disciplinează „în măsura potrivită”. (Ier. 30:11) Bătrânii își iubesc frații și nu vor să facă nimic care să le cauzeze vreun prejudiciu în plan spiritual. Uneori însă, iubirea și îndurarea îi determină să-l înlăture din congregație pentru o perioadă pe cel care a păcătuit.

13. De ce a trebuit să fie exclus un creștin din Corint?

¹³ Să analizăm modul în care apostolul Pavel a tratat cazul unui creștin din Corint care nu s-a căit. El avea o relație imorală cu soția tatălui său. Ce conduită șocantă! Într-un astfel de caz, Legea dată Israelului prevedea: „Bărbatul care are relații sexuale cu soția tatălui său își dezonorează tatăl. Amândoi să fie omorâți negreșit”. (Lev. 20:11) Bineînțeles, Pavel nu a cerut să fie aplicată pedeapsa cu moartea. Totuși, le-a spus corintenilor să-l excludă pe acel creștin. Conduita sa imorală îi influențase pe ceilalți din congregație. Unii dintre ei nu vedeau nimic grav în comportamentul său revoltător. (1 Cor. 5:1, 2, 13)

14. Cum a arătat Pavel îndurare față de bărbatul din Corint care fusese exclus și de ce? (2 Corinteni 2:5-8, 11)

¹⁴ După un timp, Pavel a aflat că omul care fusese exclus făcuse mari schimbări. El se căise cu adevărat. Deși conduita lui s-a răsfrânt negativ asupra congregației, Pavel le-a spus bătrânilor că nu dorea să fie „prea aspru”. Și a adăugat: „Să-l iertați cu bunăvoință și să-l consolați”. Să remarcăm motivul pentru care Pavel a dat acest îndemn: „Ca nu cumva să fie copleșit de tristețea lui nespus de mare”. (2 Cor. 2:5-8, 11) Pavel a simțit compasiune față de acest om care se căise. El nu dorea ca omul să devină atât de apăsat de tristețea lui, încât să nu mai caute iertare. (Citește 2 Corinteni 2:6-8, 11.)

15. Cum pot bătrânii să fie echilibrați în ce privește manifestarea fermității și a îndurării?

¹⁵ Imitând exemplul lui Iehova, bătrânii de congregație doresc să manifeste îndurare. Ei dau dovadă de fermitate când este necesar, dar și de îndurare cât de mult este posibil. În caz contrar, ei nu ar fi îndurători, ci permisivi. Însă doar bătrânii trebuie să manifeste îndurare?

16. Potrivit cu Proverbele 21:13, cum îi tratează Iehova pe cei care nu manifestă îndurare?

¹⁶ Toți creștinii se străduiesc să manifeste îndurare asemenea lui Iehova. De ce? Un motiv este acela că Iehova nu ascultă rugăciunile celor care nu manifestă îndurare față de alții. (Prov. 21:13) Niciunul dintre noi nu am vrea să ajungem în această situație. De aceea, trebuie să fim atenți să nu dezvoltăm o atitudine dură. Nu am dori să ignorăm un colaborator creștin care suferă, ci să avem mereu o ureche deschisă „la strigătul celui sărman”. De asemenea, ne străduim să păstrăm în minte cuvintele: „Pentru cel care nu arată îndurare, judecata va fi fără îndurare”. (Iac. 2:13) Dacă recunoaștem cu umilință cât de multă nevoie avem de îndurare, foarte probabil, vom fi mai dispuși să arătăm îndurare. Dorim să fim îndurători în special cu cei care se întorc în congregație.

17. Cum a arătat regele David îndurare?

¹⁷ Exemplul unor personaje biblice ne poate ajuta să facem din îndurare o parte din noi și să nu dezvoltăm o atitudine necruțătoare. Unul dintre acestea este regele David. În repetate rânduri, el a arătat din toată inima îndurare. Deși Saul voia să-l omoare, David a manifestat îndurare față de unsul lui Dumnezeu și nu s-a răzbunat niciodată făcându-i vreun rău. (1 Sam. 24:9-12, 18, 19)

18, 19. În ce situații a fost David neîndurător?

¹⁸ Totuși, David nu a manifestat întotdeauna îndurare. De exemplu, când Nabal, un om aspru, le-a vorbit într-un mod lipsit de respect lui David și oamenilor lui și a refuzat să le dea hrană, David s-a înfuriat și a hotărât să-i omoare pe el și pe toți bărbații din casa lui. Datorită acțiunii prompte a lui Abigail, o femeie bună și răbdătoare, David nu a vărsat sânge nevinovat. (1 Sam. 25:9-22, 32-35)

¹⁹ Cu altă ocazie, profetul Natan i-a vorbit lui David despre un bogat care i-a luat unui om sărac mielușeaua la care ținea foarte mult. David s-a înfuriat și a spus: „Viu este Iehova că omul care a făcut aceasta merită să moară!”. (2 Sam. 12:1-6) David știa că, potrivit Legii mozaice, un om care fura o oaie trebuia să dea ca despăgubire patru oi în schimbul celei furate. (Ex. 22:1) Dar condamnarea la moarte era o sentință mult prea aspră. Natan nu a făcut referire la un caz real, ci, prin acea situație ipotetică, a adus în atenția lui David nelegiuirile mult mai grave pe care acesta le comisese. Însă Iehova s-a dovedit a fi mult mai îndurător față de David decât a fost David față de hoțul din ilustrarea lui Natan. (2 Sam. 12:7-13)

20. Ce învățăm de la David?

²⁰ Sub impulsul furiei, David a hotărât că Nabal și toți bărbații din casa lui meritau să moară. Iar ulterior, în cazul omului din ilustrarea lui Natan, David a pronunțat condamnarea la moarte. Ne-am putea întreba de ce în cea de-a doua situație un om plin de bunătate ca David a judecat cu atâta asprime. Să ne gândim în ce moment din viață a rostit David aceste cuvinte. El avea o conștiință încărcată. Un spirit aspru, justițiar nu denotă o bună spiritualitate. Dimpotrivă. Isus și-a avertizat direct continuatorii: „Nu mai judecați, ca să nu fiți judecați, căci cu judecata cu care judecați veți fi judecați”. (Mat. 7:1, 2) Să fim în permanență atenți să nu adoptăm o atitudine aspră, ci să fim ‘bogați în îndurare’, asemenea Dumnezeului nostru.

21, 22. Cum putem arăta în mod practic îndurare?

²¹ Îndurarea nu este doar un sentiment. Îndurarea a fost definită drept „compasiune transpusă în acțiuni”. Toți trebuie să fim atenți la necesitățile celor din familia noastră, din congregația noastră și din zona în care locuim. Posibilitățile de a manifesta îndurare sunt nenumărate. Are cineva nevoie de consolare? Am putea veni în sprijinul cuiva ducându-i ceva de mâncare sau făcând un alt gest de bunătate? Am putea ajuta un creștin reintegrat petrecând timp cu el și încurajându-l? Ne străduim să le vorbim altora despre mesajul încurajator al Bibliei? Aceasta este una dintre cele mai bune modalități prin care putem arăta îndurare față de toți. (Iov 29:12, 13; Rom. 10:14, 15; Iac. 1:27)

²² Dacă suntem atenți la necesitățile altora, vom găsi multe ocazii de a manifesta îndurare. Cât de mult se bucură Tatăl nostru, care este „bogat în îndurare”, când îl imităm!