1. Ce efect ar putea avea spiritul egoist al lumii asupra umilinței noastre?

UNEORI este dificil să aplicăm ceea ce învățăm din Cuvântul lui Dumnezeu. De ce? În primul rând, deoarece avem nevoie de umilință pentru a face ceea ce este drept, iar în lumea de azi este tot mai greu să rămâi umil. În aceste ‘zile din urmă’ suntem înconjurați de oameni „iubitori de sine, iubitori de bani, aroganți, trufași, . . . fără stăpânire de sine”. (2 Tim. 3:1-3) Deși, ca slujitori ai lui Iehova, noi știm că acest comportament este greșit, am putea ajunge să invidiem viața de succes pe care par să o ducă cei care practică astfel de lucruri. (Ps. 37:1; 73:3) Poate că ne întrebăm: Chiar merită să pun interesele altora înaintea intereselor mele? Dacă mă comport „ca unul mic”, mă vor mai respecta oamenii? (Luca 9:48) Dacă permitem spiritului egoist al lumii să ne influențeze, am putea să ne stricăm relațiile frumoase cu frații noștri și să ne pierdem identitatea creștină. Însă, dacă studiem exemplele frumoase de umilință pe care le găsim în Biblie și le imităm, vom avea parte de binecuvântări.

2. Ce efect poate avea asupra noastră exemplul slujitorilor fideli ai lui Iehova din trecut?

² Dacă vrem ca slujitorii fideli ai lui Dumnezeu din trecut să devină modelul nostru, trebuie să aflăm mai multe despre ei, adică să vedem ce i-a ajutat să devină prieteni cu Dumnezeu, să se bucure de aprobarea sa și să dobândească puterea de a-i îndeplini voința. Studiind despre ei și meditând la cele citite, ne vom întări și mai mult credința.

3, 4. a) Cum ne instruiește Iehova? b) De ce putem spune că a ne hrăni spiritualicește înseamnă mai mult decât a acumula cunoștință?

³ Biblia, publicațiile creștine, site-ul jw.org, emisiunile de pe JW Broadcasting, precum și întrunirile și congresele noastre sunt surse neprețuite de sfaturi și instruire. Dar, potrivit cuvintelor lui Isus din Ioan 4:34, pentru a ne hrăni spiritualicește nu e suficient să acumulăm cunoștință. De ce anume mai avem nevoie? Isus a zis: „Hrana mea este să fac voința celui care m-a trimis și să sfârșesc lucrarea sa”.

⁴ Pentru Isus, hrana spirituală includea înfăptuirea voinței lui Dumnezeu. Așa cum organismul nostru este revigorat și hrănit când mâncăm sănătos, tot așa credința noastră devine mai puternică când înfăptuim voința lui Iehova. De exemplu, ți s-a întâmplat vreodată să mergi la întrunirea pentru serviciul de teren fără să te simți bine, dar să te întorci din predicare fericit și înviorat?

5. Ce binecuvântări aduce înțelepciunea?

⁵ În esență, înțelepciunea înseamnă aplicarea instruirii divine. (Ps. 107:43) Iar cei care manifestă înțelepciune au parte de multe binecuvântări. Biblia spune: „Nicio altă desfătare nu se poate compara cu [înțelepciunea]. . . . Ea este un pom al vieții pentru cei ce o apucă și cei ce o țin strâns sunt numiți fericiți”. (Prov. 3:13-18) Isus a spus: „Dacă știți aceste lucruri, fericiți sunteți dacă le faceți”. (Ioan 13:17) Discipolii lui Isus aveau să fie fericiți atât timp cât continuau să facă ce le spusese el. Faptul că și-au însușit învățăturile lui Isus și i-au urmat exemplul nu a fost o reacție de moment, ci a devenit modul lor de viață.

6. De ce trebuie să continuăm să aplicăm ceea ce învățăm?

⁶ Și astăzi este la fel de important să continuăm să punem în practică ceea ce învățăm. Să ne gândim la un mecanic care dispune de unelte, materiale și cunoștințe. Acestea îl vor ajuta să fie un mecanic bun doar dacă se folosește de ele. Poate că în trecut a lucrat ca mecanic și a câștigat multă experiență, însă el trebuie să continue să practice ceea ce a învățat pentru a-și păstra îndemânarea și eficiența. Și noi, când am aflat adevărul, am fost fericiți deoarece am aplicat ceea ce citeam din Biblie. Pentru a ne bucura de o fericire durabilă, trebuie să continuăm să fim umili și să aplicăm în fiecare zi instruirea divină.

7. Ce putem învăța de la slujitorii fideli din vechime?

⁷ În acest articol vom analiza câteva situații care ne-ar putea pune la încercare umilința și vom vedea cum au reușit slujitorii fideli din vechime să rămână umili în încercări similare. Pentru a ne întări spiritualicește va trebui nu doar să analizăm informațiile care vor urma, ci și să medităm la ele și să le aplicăm cu promptitudine.

8, 9. Ce învățăm despre umilința lui Pavel din evenimentele consemnate în Faptele 14:8-15? (Vezi imaginea de la începutul articolului.)

⁸ Dumnezeu „vrea ca orice fel de oameni să fie salvați și să ajungă la cunoștința exactă a adevărului”. (1 Tim. 2:4) Cum îi privești pe oamenii care nu au aflat încă adevărul? Deși apostolul Pavel le predica în sinagogi îndeosebi evreilor, care îl cunoșteau într-o oarecare măsură pe Iehova, el le-a predicat și celor care se închinau la zei falși. Reacția unora dintre aceștia i-a testat umilința.

⁹ De exemplu, în prima sa călătorie misionară, Pavel a ajuns la Listra împreună cu Barnaba. Aici, licaonienii i-au privit pe cei doi ca pe niște supereroi, o încarnare a zeităților lor, Zeus și Hermes. Au fost Pavel și Barnaba tentați să se lase duși de val, flatați fiind de atenția ce li se acorda? Au considerat ei că reacția mulțimii era o schimbare bine-venită după persecuția pe care o înduraseră în ultimele două orașe vizitate? Au crezut ei că atenția ce li se acorda i-ar fi putut ajuta să răspândească mai bine vestea bună? Nicidecum. Ei au fost foarte supărați, și-au sfâșiat mantiile, s-au repezit în mijlocul mulțimii și au strigat: „De ce faceți aceste lucruri? Și noi suntem oameni cu aceleași slăbiciuni ca voi”. (Fap. 14:8-15)

10. De ce nu se considerau Pavel și Barnaba superiori licaonienilor?

¹⁰ Prin faptul că au recunoscut că erau și ei imperfecți, Pavel și Barnaba n-au vrut să spună că modul lor de închinare era la fel ca al acelor păgâni. E adevărat, ei fuseseră trimiși de Dumnezeu ca misionari, cu o misiune specială, fuseseră unși cu spirit și aveau o speranță glorioasă. (Fap. 13:2) Totuși, aceste privilegii nu-i îndreptățeau să se considere superiori. Ei au înțeles că și acei oameni ar fi putut primi speranța cerească dacă ar fi acceptat vestea bună.

11. Cum putem imita în lucrarea de predicare umilința lui Pavel?

¹¹ Cum putem imita umilința exemplară a lui Pavel? Trebuie să rezistăm oricărei tentații de a aștepta sau de a accepta să fim adulați pentru ceea ce realizăm prin puterea lui Iehova. De asemenea, fiecare dintre noi s-ar putea întreba: Cum ar trebui să-i privesc pe cei cărora le predic? Am prejudecăți față de anumiți oameni din zona în care locuiesc? Pretutindeni pe glob, Martorii lui Iehova își parcurg cu conștiinciozitate teritoriul pentru a-i găsi pe toți cei care ar putea să răspundă favorabil la vestea bună. Unii chiar învață limba și obiceiurile celor marginalizați de societate. Dar ei nu se consideră sub nicio formă superiori celor cărora le predică, ci încearcă să-l înțeleagă pe fiecare om în parte pentru a putea ajunge la inima lui cu mesajul despre Regat.

12. Cum a arătat Epafras grijă și altruism față de alții?

¹² O altă modalitate de a arăta umilință este aceea de a ne ruga pentru cei care au dobândit deja o credință la fel de prețioasă ca a noastră. (2 Pet. 1:1) Epafras așa a făcut. În Biblie, el este menționat doar de trei ori, în scrisorile inspirate ale lui Pavel. Când se afla la Roma, în arest la domiciliu, Pavel le-a scris colosenilor că Epafras ‘s-a luptat întotdeauna pentru ei în rugăciunile lui’. (Col. 4:12) Epafras îi cunoștea bine pe frați și era sincer interesat de ei. Deși Epafras era ‘tovarăș de temniță’ cu Pavel, această situație nu l-a împiedicat să fie receptiv la necesitățile spirituale ale altora. (Filim. 23) Nu dovedește acest lucru altruism? Și noi ne putem ruga pentru frații noștri. Efectul acestor rugăciuni poate fi foarte puternic, mai ales când îi menționăm pe frați cu numele. (2 Cor. 1:11; Iac. 5:16)

13. Cum putem urma exemplul lui Epafras când ne rugăm?

¹³ Să ne gândim la cei pe care i-am putea menționa cu numele în rugăciunile noastre. Asemenea lui Epafras, unii se roagă pentru frații și surorile din congregație care au responsabilități grele, care au de luat decizii importante sau care se confruntă cu tentații. Alții se roagă pentru frați și surori pe care nu-i cunosc personal, dar al căror nume apare în seria de articole de pe jw.org intitulată „Martorii lui Iehova închiși pentru credință”. (Vezi REDACȚIA DE ȘTIRI > EVENIMENTE JURIDICE.) În plus, ne putem gândi și la cei care au pierdut în moarte pe cineva drag, la cei care au supraviețuit unor dezastre recente sau unor războaie ori la cei care trec prin probleme financiare. Într-adevăr, există mulți frați și surori care au nevoie de rugăciunile noastre. Când ne rugăm pentru ei, arătăm că ne gândim nu numai la nevoile noastre, ci și la ale altora. (Filip. 2:4) Iehova ia aminte la aceste rugăciuni.

14. De ce putem spune că Iehova este cel mai bun ascultător?

¹⁴ O altă modalitate prin care arătăm umilință este aceea de a fi buni ascultători. În Iacov 1:19 se spune că ar trebui să fim ‘prompți la ascultare’. Iehova este exemplul suprem în această privință. (Gen. 18:32; Ios. 10:14) Să vedem ce putem învăța din conversația consemnată în Exodul 32:11-14. Deși nu avea nevoie de părerea lui Moise, Iehova i-a dat acestuia posibilitatea de a spune ce simțea. Câți dintre noi ar fi dispuși să asculte cu răbdare raționamentul cuiva care a dovedit un mod de gândire greșit și apoi să acționeze în conformitate cu dorința persoanei respective? Iehova însă îi ascultă cu răbdare pe toți aceia care se roagă cu credință.

15. Asemenea lui Iehova, cum am putea să le arătăm onoare altora?

¹⁵ Prin urmare, fiecare dintre noi ar trebui să se întrebe: Din moment ce Iehova este dispus să-i asculte pe oameni, așa cum a făcut cu Avraam, Rahela, Moise, Iosua, Manoah, Ilie și Ezechia, nu aș putea și eu să le arăt mai multă onoare și demnitate fraților și surorilor mele ascultându-le sugestiile și chiar acționând în conformitate cu ele atunci când se poate? Există cineva în familia mea sau în congregația mea căruia aș putea să-i acord mai multă atenție? Ce voi face în mod concret pentru acea persoană? (Gen. 30:6; Jud. 13:9; 1 Regi 17:22; 2 Cron. 30:20)

16. Cum a reacționat regele David când a fost provocat de Șimei?

¹⁶ O altă modalitate prin care putem demonstra umilință este aceea de a exercita stăpânire de sine atunci când suntem provocați. (Ef. 4:2) Un exemplu remarcabil în acest sens îl găsim în relatarea din 2 Samuel 16:5-13. Șimei, o rudă a regelui Saul, l-a insultat pe David și a aruncat cu pietre în el și în slujitorii acestuia. David a suportat insultele lui Șimei, deși ar fi putut să pună capăt pe loc acelei situații. Cum a reușit David să manifeste o asemenea stăpânire de sine? Pentru a afla răspunsul, să analizăm câteva versete din Psalmul 3.

17. Ce l-a ajutat pe David să-și stăpânească mânia și cum îi putem urma exemplul?

¹⁷ Din antetul acestui psalm reiese că David l-a compus „când fugea de Absalom, fiul său”, care încercase să-l ucidă. Versetele 1 și 2 corespund exact evenimentelor descrise în A doua Samuel, capitolul 16. Versetul 4 al Psalmului 3 descrie convingerea lui David: „Cu glasul meu îl voi chema pe Iehova și el îmi va răspunde de pe muntele său sfânt”. Dacă și noi ne rugăm lui Iehova când suntem tratați în mod nedrept, el ne va da spirit sfânt ca să putem suporta. Să ne întrebăm: Există vreo situație concretă în care ar trebui să manifest mai multă stăpânire de sine sau să iert o nedreptate? Sunt convins că Iehova vede suferința mea, că mă va ajuta și mă va binecuvânta?

18. Ce foloase vom avea dacă punem în practică instruirea primită de la Iehova?

¹⁸ Când facem ceea ce știm că este corect, dovedim înțelepciune și avem parte de binecuvântări. În Proverbele 4:7 se spune că „înțelepciunea este lucrul cel mai important”. Deși are la bază cunoștința, înțelepciunea se reflectă în deciziile pe care le luăm, nu doar în înțelegerea unor situații sau lucruri. Chiar și furnicile dau dovadă de înțelepciune. Ele demonstrează înțelepciune instinctivă atunci când își fac rezerve de hrană vara. (Prov. 30:24, 25) Cristos, care este numit „înțelepciunea lui Dumnezeu”, face întotdeauna ceea ce îi este plăcut Tatălui său. (1 Cor. 1:24; Ioan 8:29) Dacă și noi vom rămâne umili și vom demonstra înțelepciune alegând să facem ceea ce știm că este corect, Dumnezeu ne va binecuvânta. (Citește Matei 7:21-23.) Așadar, să ne străduim să facem din congregație un loc în care să înflorească umilința. Desigur, este nevoie de timp și de răbdare ca să aplicăm ceea ce știm că este corect, dar faptul că ne străduim este o dovadă de umilință și ne va aduce multă fericire acum și pentru eternitate.