M-am născut şi am copilărit într-un cartier de la periferia Romei, unde locuiau muncitori săraci. Viaţa era grea. N-am cunoscut-o niciodată pe mama mea adevărată, iar cu tata nu m-am înţeles prea bine. De mic a trebuit să învăţ regulile străzii ca să supravieţuiesc.

Am început să fur când nici nu împlinisem 10 ani. La vârsta de 12 ani am fugit prima oară de acasă. Tata m-a luat de mai multe ori de la sediul poliţiei şi m-a adus acasă. Mă certam cu toată lumea, eram violent şi irascibil. La 14 ani am plecat definitiv de acasă. Am început să mă droghez şi să dorm pe stradă. Uneori forţam portiera unei maşini şi stăteam în ea până când se lumina de ziuă. După aceea, căutam o fântână ca să mă spăl.

Devenisem expert în furat – ziua din genţi, iar noaptea din apartamente şi din vile. Îmi făcusem o reputaţie proastă. La puţin timp după aceea mi s-a propus să intru într-o bandă foarte cunoscută. Astfel, „am promovat” şi am început să jefuiesc bănci. Din cauza firii mele agresive, am devenit repede un membru respectat al bandei. Nu plecam nicăieri fără armă, ba chiar dormeam cu ea sub pernă. Violenţa, drogurile, furturile, limbajul murdar şi imoralitatea au devenit modul meu de viaţă. Poliţia era tot timpul pe urmele mele. Am fost arestat de mai multe ori, astfel că am stat mulţi ani la închisoare.

Odată, când am ieşit din închisoare, m-am hotărât să-i fac o vizită unei mătuşi. Nu ştiam că ea şi doi veri ai mei deveniseră Martori ai lui Iehova. M-au invitat la o întrunire a Martorilor, la care am mers din curiozitate. Când am ajuns la sala Regatului, am spus că vreau să stau pe un scaun de lângă uşă ca să văd cine intra şi ieşea. Aveam, bineînţeles, arma la mine.

Acea întrunire mi-a schimbat viaţa. Îmi amintesc că-mi ziceam că mă aflu pe altă planetă! Am fost salutat de oameni zâmbitori şi prietenoşi. Păstrez şi acum în minte imaginea privirilor calde şi sincere ale acelor Martori. Cu siguranţă, lumea aceea se afla la o distanţă de o mie de ani lumină de lumea în care trăiam eu!

Am început să studiez Biblia cu Martorii. Cu cât învăţam mai mult, cu atât deveneam mai conştient că trebuia să-mi schimb complet viaţa. Am urmat sfatul din Proverbele 13:20: „Cine umblă cu înţelepţii devine înţelept, dar cine se întovărăşeşte cu cei fără minte o duce rău”. Mi-am dat seama că trebuia să ies din bandă. N-a fost deloc uşor, dar, cu ajutorul lui Iehova, am reuşit.

De asemenea, am hotărât să mă debarasez de obiceiurile care îmi murdăreau corpul. Cu multe eforturi, am renunţat la ţigări şi la droguri. Mi-am tuns pletele, mi-am scos cerceii din urechi şi am renunţat la vorbirea obscenă. Pentru prima oară în viaţă, am început să-mi controlez acţiunile.

Niciodată nu mi-a plăcut să citesc şi să studiez. De aceea, pentru mine a fost o adevărată provocare să mă concentrez pentru a studia Biblia. Dar, cu eforturi, am ajuns să-l iubesc pe Iehova. Atunci, în interiorul meu s-a produs o schimbare: conştiinţa a început să mă mustre. Deseori mă simţeam copleşit de sentimente de vinovăţie şi mă îndoiam că Iehova putea să mă ierte pentru tot răul pe care îl făcusem. În clipele acelea, găseam multă mângâiere în relatarea despre regele David, care a fost iertat de Iehova după ce a comis păcate grave (2 Samuel 11:1–12:13).

O altă provocare a fost să le vorbesc altora despre credinţa mea în lucrarea din casă în casă (Matei 28:19, 20). Mă gândeam cu groază că aş putea întâlni pe cineva căruia îi făcusem rău în trecut. Dar, cu timpul, am reuşit să-mi înving teama. Am început să simt o reală satisfacţie în a-i ajuta pe alţii să înveţe despre minunatul nostru Tată ceresc, care iartă cu generozitate.

Sunt în viaţă deoarece l-am cunoscut pe Iehova. Majoritatea foştilor mei tovarăşi fie au murit, fie sunt la închisoare, în timp ce eu duc o viaţă plină de satisfacţii şi privesc cu încredere viitorul. Am învăţat să fiu umil, să ascult şi să-mi ţin sub control temperamentul vulcanic. Drept urmare, relaţiile mele cu cei din jur s-au îmbunătăţit considerabil. Am o căsnicie fericită alături de frumoasa mea soţie, Carmen. Împreună găsim o mare satisfacţie ajutându-i pe alţii să înveţe din Biblie.

Şi încă ceva. În prezent îmi câştig existenţa muncind cinstit. Şi acum merg uneori la bănci, dar nu ca să le jefuiesc, ci ca să fac curat.