Noi respectăm cu strictețe Biblia atunci când celebrăm „cina Domnului”, cunoscută și ca Cina cea de Taină sau Comemorarea morții lui Isus (1 Corinteni 11:20). În schimb, alte confesiuni religioase au convingeri și practici legate de această sărbătoare care nu sunt bazate pe Biblie.

 Scopul Cinei Domnului este acela de a ne aminti de Isus și de a ne arăta recunoștința pentru jertfa sa în folosul nostru (Matei 20:28; 1 Corinteni 11:24). Această sărbătoare nu este un sacrament, sau o practică religioasă prin care se obține îndurare ori iertarea păcatelor. Biblia arată că păcatele ne pot fi iertate doar prin credința în Isus, nu printr-un ritual religios (Romani 3:25; 1 Ioan 2:1, 2).

 Isus le-a poruncit discipolilor să comemoreze Cina Domnului, dar nu le-a spus în mod exact cât de des să o facă (Luca 22:19). Unii consideră că aceasta ar trebui ținută lunar, iar alții, săptămânal, zilnic, de mai multe ori pe zi sau ori de câte ori consideră că este potrivit. Totuși, ar trebui luați în considerare câțiva factori.

 Isus a instituit Cina Domnului în ziua în care se celebra Paștele evreiesc, iar el a murit în aceeași zi (Matei 26:1, 2). Aceasta nu a fost o simplă coincidență. În Scripturi, jertfa lui Isus este comparată cu cea a mielului pascal (1 Corinteni 5:7, 8). Paștele se ținea o dată pe an (Exodul 12:1-6; Leviticul 23:5). În mod asemănător, creștinii din secolul I au ținut Comemorarea morții lui Isus o dată pe an a, iar Martorii lui Iehova urmează acest model scriptural.

 Modelul lăsat de Isus ne ajută să stabilim nu doar cât de des ar trebui ținută Comemorarea, ci și data și ora la care ar trebui ținută. El a instituit Comemorarea după apusul soarelui în ziua de 14 nisan din anul 33 e.n., conform calendarului biblic lunar (Matei 26:18-20, 26). Noi continuăm să ținem Comemorarea la această dată în fiecare an, urmând modelul primilor creștini. b

 Deși, în 33 e.n., 14 nisan a fost o zi de vineri, această dată poate corespunde în fiecare an unei zile diferite din săptămână. Noi stabilim data care corespunde zilei de 14 nisan folosind metoda care era folosită pe timpul lui Isus, nu metoda folosită pentru realizarea calendarului evreiesc modern. c

 Pentru noua sărbătoare, Isus a folosit pâine nedospită și vin roșu, rămase de la cina pascală (Matei 26:26-28). Urmând exemplul său, noi folosim pâine fără drojdie sau alte ingrediente și vin roșu fără adaosuri, nu must, nici vin îndulcit, aromatizat sau la care s-a adăugat alcool.

 Unele confesiuni folosesc pâine în care s-a pus plămădeală sau drojdie, însă, în Biblie, plămădeala este folosită deseori ca simbol al păcatului și al descompunerii (Luca 12:1; 1 Corinteni 5:6-8; Galateni 5:7-9). Prin urmare, doar pâinea fără plămădeală și fără alți aditivi poate fi un simbol potrivit pentru corpul fără păcat al lui Cristos (1 Petru 2:22). Altă practică nebiblică este înlocuirea vinului cu must. Unele biserici procedează astfel pentru că interzic în mod nescriptural consumul de alcool (1 Timotei 5:23).

 Pâinea nedospită și vinul roșu servite cu ocazia Comemorării sunt simboluri pentru carnea și sângele lui Cristos. Ele nu se transformă în mod miraculos în carnea sau sângele său propriu-zise și nici nu se amestecă cu acestea, așa cum cred unii. Să analizăm baza scripturală a acestei înțelegeri.

•   Dacă Isus le-ar fi poruncit discipolilor să-i bea sângele, le-ar fi cerut, de fapt, să încalce legea lui Dumnezeu care interzice consumarea sângelui (Geneza 9:4; Faptele 15:28, 29). Însă acest lucru ar fi fost imposibil, întrucât Isus nu i-ar fi învățat niciodată pe alții să încalce legea divină referitoare la sfințenia sângelui (Ioan 8:28, 29).

•   Dacă discipolii săi i-ar fi băut literalmente sângele, Isus nu ar mai fi putut să spună că sângele său „trebuie să fie vărsat”, dând astfel de înțeles că urma să-și ofere viața ca jertfă (Matei 26:28).

•   Jertfa lui Isus a fost oferită „o dată pentru totdeauna” (Evrei 9:25, 26). Totuși, dacă în timpul Cinei Domnului pâinea și vinul s-ar transforma în carnea și sângele lui, atunci cei care se împărtășesc ar repeta jertfa.

•   Isus a spus: „Continuați să faceți lucrul acesta în amintirea mea”, nu în jertfirea mea (1 Corinteni 11:24).

 Cei care cred în transsubstanțiere, adică cred că pâinea și vinul devin realmente carnea și sângele lui Isus, își bazează convingerea pe cuvintele din anumite versete. De exemplu, potrivit multor traduceri ale Bibliei, Isus a spus despre vin: „Acesta este sângele meu” (Matei 26:28). Totuși, cuvintele lui pot fi traduse și „Acesta semnifică sângele meu” sau „Acesta reprezintă sângele meu”. Așa cum procedase deseori, Isus preda folosind o metaforă (Matei 13:34, 35).

 Când Martorii lui Iehova celebrează Cina Domnului, numai câțiva dintre ei se împărtășesc din pâine și din vin. De ce?

 Sângele vărsat al lui Isus a validat „un nou legământ”, care a înlocuit legământul ce exista între Iehova și Israelul antic (Evrei 8:10-13). Cei care fac parte din acest nou legământ se împărtășesc din simbolurile de la Comemorare. Noul legământ nu îi include pe toți creștinii, ci doar pe „aceia care au fost chemați” de Dumnezeu într-un mod special (Evrei 9:15; Luca 22:20). Ei vor guverna în cer alături de Cristos, iar Biblia dezvăluie că doar 144 000 de oameni primesc acest privilegiu (Luca 22:28-30; Revelația 5:9, 10; 14:1, 3).

 Spre deosebire de ‘turma mică’, alcătuită din cei chemați să guverneze alături de Cristos, majoritatea dintre noi speră să facă parte din ‘marea mulțime’ care va trăi veșnic pe pământ (Luca 12:32; Revelația 7:9, 10). Deși cei cu speranță pământească nu se împărtășesc din simbolurile de la Comemorare, ei participă la ea în semn de recunoștință pentru jertfa lui Isus oferită în favoarea noastră (1 Ioan 2:2).