1-3. a) Savi sas i phari buchi cai zumadea i nevi congregația creștino? b) Sar va ajutila amen cadai relatarea?

 PAVEL și Barnaba tocmai s-au întors în Antiohia din Siria din prima lor călătorie misionară. Ei sunt plini de bucurie și de entuziasm deoarece Iehova ‘le-a deschis națiunilor ușa credinței’. (Fap. 14:26, 27) În plus, în toată Antiohia se vorbește cu viu interes despre vestea bună și „un mare număr” de oameni din națiuni devin membri ai congregației de aici. (Fap. 11:20-26)

² Vestea îmbucurătoare despre această creștere ajunge în scurtă vreme și în Iudeea. Însă nu toți o primesc cu bucurie. Ea aduce în atenție o problemă mai veche, cea referitoare la circumcizie, astfel că luarea unei decizii în această privință nu mai poate fi amânată. Ce relații ar trebui să existe între creștinii evrei și creștinii neevrei și cum ar trebui să considere aceștia din urmă Legea mozaică? Neînțelegerile provocate de această controversă devin atât de serioase, încât amenință să dezbine congregația creștină. Cum va fi rezolvată problema?

³ Să analizăm în continuare relatarea biblică. Lecțiile pe care le vom desprinde ne vor ajuta să acționăm cu înțelepciune când în congregație apar situații ce ar putea cauza dezbinare.

4. So sicaimata greșime phenenas chichiva creștini hai so pușimos vazdel-pe?

⁴ Luca a scris: „Niște bărbați au coborât din Iudeea [la Antiohia] și au început să-i învețe pe frați astfel: «Dacă nu vă circumcideți după obiceiul lui Moise, nu puteți fi salvați»”. (Fap. 15:1) Biblia nu specifică dacă acești bărbați făcuseră parte din secta fariseilor înainte să devină creștini. Dar, indiferent cum au stat lucrurile, se pare că ei erau influențați de gândirea acestei grupări evreiești, care punea un accent exagerat pe litera Legii. În plus, ei pretindeau, probabil, că vorbeau în numele apostolilor și al bătrânilor din Ierusalim, fapt cu totul neadevărat. (Fap. 15:23, 24) Având în vedere că trecuseră deja 13 ani de când apostolul Petru îi invitase, la porunca lui Dumnezeu, pe oamenii necircumciși din  națiuni în congregația creștină, de ce unii creștini evrei încă susțineau circumcizia? a (Fap. 10:24-29, 44-48)

5, 6. a) Sostar chichiva creștini evrei încărenas cadichi de but ca i circumcizia? b) Cherelas partea o legământo anda i circumcizia anda o legământo avraamico? Explichin. (Dich i nota de telal.)

⁵ Probabil că acei evrei susțineau circumcizia din mai multe motive. Circumcizia fusese instituită de însuși Iehova și era un semn al unor relații speciale cu el. Ea data dinainte de legământul Legii, devenind ulterior o parte a acestuia. (Lev. 12:2, 3) Primele persoane circumcise au fost Avraam și familia sa. b În plus, sub Legea mozaică, chiar și străinii trebuiau să se circumcidă dacă doreau să se bucure de anumite privilegii, precum participarea la masa de Paște. (Ex. 12:43, 44, 48, 49) Într-adevăr, pentru evrei, un bărbat necircumcis era necurat și demn de dispreț. (Is. 52:1)

⁶ Având în vedere toate acestea, creștinii evrei aveau nevoie de credință și de umilință pentru a se conforma adevărului revelat. Legământul Legii fusese înlocuit de noul legământ, astfel că un evreu din naștere nu mai era în mod automat un membru al poporului lui Dumnezeu. În plus, creștinii evrei care trăiau într-o comunitate evreiască, precum cei din Iudeea, aveau nevoie de mult curaj ca să-și declare credința în Cristos și să-i accepte ca frați pe cei necircumciși din națiuni. (Ier. 31:31-33; Luca 22:20)

7. So ciacimata arăsle te na hachiaren-le le murșa cai avile andai Iudeea?

⁷ Desigur, normele lui Dumnezeu nu se schimbaseră. Ca dovadă a acestui fapt, în noul legământ se regăsea spiritul Legii mozaice. (Mat. 22:36-40) De exemplu, cu privire la circumcizie, Pavel a scris mai târziu: „Iudeu este cel care e așa în interior, iar circumcizia lui este aceea a inimii, prin spirit și nu printr-un cod scris”. (Rom. 2:29; Deut. 10:16) Bărbații veniți din Iudeea pierduseră din vedere aceste adevăruri și susțineau că Dumnezeu nu anulase legea circumciziei. Aveau ei să asculte argumentele și să-și corecteze punctul de vedere?

8. Sostar sas andini i problema andai circumcizia angla o corpo de guvernare anda o Ierusalimo?

⁸ Luca relatează în continuare: „Pavel și Barnaba n-au fost de acord și au avut multe discuții în contradictoriu cu ei [cu acei bărbați din Iudeea].  De aceea, s-a hotărât ca Pavel, Barnaba și alți câțiva să urce la apostolii și bătrânii din Ierusalim în legătură cu această chestiune”. c (Fap. 15:2) Discuțiile în contradictoriu care s-au iscat dovedesc că, de ambele părți, creștinii țineau mult la ideile lor, fiind ferm convinși că aveau dreptate. Congregația din Antiohia nu putea rezolva problema. Astfel, pentru a se păstra pacea și unitatea congregației, bătrânii au hotărât să aducă problema în atenția apostolilor și a bătrânilor din Ierusalim, care alcătuiau corpul de guvernare. Ce învățăm din exemplul lor?

9, 10. Sar sile iech exemplo anda amende le phrala andai Antiohia, tha vi o Pavel hai o Barnaba?

⁹ Din această relatare înțelegem cât este de important să avem încredere în organizația lui Dumnezeu. Frații din Antiohia știau că cei ce alcătuiau corpul de guvernare erau toți evrei. Totuși, ei au avut încredere că aceștia vor soluționa problema circumciziei în armonie cu Scripturile. Ei erau siguri că Iehova avea să dirijeze lucrurile prin intermediul spiritului sfânt și prin intermediul Capului congregației creștine, Isus Cristos. (Mat. 28:18, 20; Ef. 1:22, 23) Cum putem imita și noi exemplul creștinilor din Antiohia când se ivesc probleme dificile? Manifestând încredere în organizația lui Dumnezeu și în Corpul de Guvernare, alcătuit din creștini unși. (Mat. 24:45)

¹⁰ Totodată, relatarea ne reamintește valoarea umilinței și a răbdării. Pavel și Barnaba fuseseră desemnați direct de spiritul sfânt să meargă la națiuni, însă ei nu au uzat de autoritatea primită încercând să rezolve acea chestiune atunci, în Antiohia. (Fap. 13:2, 3) Pavel a scris ulterior: „Am urcat [la Ierusalim] în urma unei revelații”, cuvinte ce dovedesc că au acționat potrivit îndrumării divine. (Gal. 2:2) Și bătrânii de astăzi se străduiesc să manifeste umilință și răbdare când se ivesc situații ce ar putea cauza dezbinare. În loc să  insiste asupra părerilor personale, ei caută îndrumarea lui Iehova cercetând Scripturile și urmând instrucțiunile oferite de sclavul fidel. (Filip. 2:2, 3)

11, 12. Sostar si importanto te ajucăras le Iehovas?

¹¹ Uneori, trebuie să așteptăm până când Iehova revarsă lumină asupra anumitor chestiuni. Să remarcăm că frații din timpul lui Pavel au trebuit să aștepte până în jurul anului 49 e.n. ca să se clarifice problema circumciziei, adică aproximativ 13 ani de la ungerea lui Corneliu în 36 e.n. De ce a trebuit să treacă o perioadă atât de lungă? Probabil că Dumnezeu a dorit să le acorde suficient timp evreilor sinceri să se obișnuiască cu această schimbare importantă. În fond, abrogarea legământului circumciziei, care fusese încheiat cu strămoșul lor iubit Avraam și care fusese valabil 1 900 de ani, nu era o schimbare oarecare! (Ioan 16:12)

¹² Ce privilegiu este să fim instruiți și modelați de bunul și răbdătorul nostru Tată ceresc! Rezultatele sunt întotdeauna pozitive și întotdeauna spre folosul nostru. (Is. 48:17, 18; 64:8) De aceea, să nu insistăm niciodată din mândrie asupra propriilor păreri și să nu adoptăm o atitudine negativă față de schimbările organizatorice sau față de clarificările ce se aduc în înțelegerea unor versete. (Ecl. 7:8) Dacă sesizăm în inima noastră chiar și cea mai mică tendință de acest fel, să medităm sub rugăciune la principiile cât se poate de oportune din capitolul 15 al cărții biblice Faptele. d

13. Sar daisaras te sicavas răbdarea, andi lucrarea de predicare, cadea sar o Iehova?

¹³ Răbdarea este importantă și când studiem Biblia cu persoane cărora le este greu să renunțe la doctrinele false sau la obiceiurile nebiblice pe care le-au îndrăgit. În asemenea situații, ar putea fi necesar să lăsăm să treacă o perioadă rezonabilă de timp pentru ca spiritul să lucreze asupra inimii elevului nostru. (1 Cor. 3:6, 7) Este important și să ne rugăm. La momentul potrivit, Dumnezeu ne va arăta, într-un fel sau altul, cum este cel mai înțelept să procedăm. (1 Ioan 5:14)

14, 15. Sar sicade le jene andai congregația pachiv caring o Pavel, o Barnaba hai caring codola cai avile lența hai sar sas cadala iech binecuvântarea anda lenghe phrala hai pheia?

¹⁴ Luca își continuă relatarea astfel: „După ce au fost conduși de congregație o bucată de drum, acești bărbați și-au continuat călătoria prin Fenicia și Samaria. Ei povesteau amănunțit despre convertirea oamenilor din națiuni și le aduceau multă bucurie tuturor fraților”. (Fap. 15:3) Conducându-i pe Pavel, pe Barnaba și pe ceilalți delegați o bucată de drum, membrii congregației le-au arătat onoare. Gestul lor de iubire creștină dovedea  totodată că doreau ca Dumnezeu să-i binecuvânteze în călătoria lor. Și în această privință frații din Antiohia sunt un exemplu demn de urmat. Le arăți tu onoare fraților și surorilor de credință, „îndeosebi [bătrânilor] care lucrează din greu în ce privește cuvântul și predarea”? (1 Tim. 5:17)

¹⁵ În drum spre Ierusalim, călătorii s-au dovedit o adevărată binecuvântare pentru frații creștini din Fenicia și din Samaria, povestindu-le „amănunțit” despre succesul lucrării de predicare la oamenii din națiuni. Printre cei încurajați au fost, probabil, și creștini evrei care se refugiaseră în aceste regiuni după martiriul lui Ștefan. Și astăzi creștinii, îndeosebi cei care trec prin încercări, sunt încurajați când aud relatări despre binecuvântările lui Iehova în lucrarea de predicare și de facere de discipoli. Profiți și tu de orice ocazie de a primi astfel de încurajări participând la întruniri și la congrese și citind experiențele și relatările autobiografice din publicațiile noastre fie în format tipărit, fie pe jw.org?

16. So sicavel că i circumcizia arăslea iech bari problema?

¹⁶ După o călătorie de aproximativ 550 de kilometri spre sud, delegația din Antiohia a ajuns în sfârșit la destinație. Luca scrie: „Când au ajuns la Ierusalim, au fost bine primiți de congregație, de apostoli și de bătrâni și le-au relatat numeroasele lucruri pe care le făcuse Dumnezeu prin ei”. (Fap. 15:4) Totuși, „unii din secta fariseilor care deveniseră credincioși s-au ridicat de la locul lor și au zis: «Trebuie să fie circumciși și să li se poruncească să respecte Legea lui Moise!»”. (Fap. 15:5) Era clar că circumcizia creștinilor neevrei devenise o problemă majoră, care trebuia neapărat soluționată.

17. Con cherelas partea ando corpo de guvernare anda o Ierusalimo hai sostar cherenas partea anda leste vi „le phure”?

¹⁷ În Proverbele 13:10 se spune: „Înțelepciunea este a celor care cer sfaturi”. În armonie cu acest principiu sănătos, „apostolii și bătrânii s-au adunat ca să analizeze [problema circumciziei]”. (Fap. 15:6) „Apostolii și bătrânii” au acționat ca reprezentanți ai întregii congregații creștine, așa cum acționează astăzi Corpul de Guvernare. Dar de ce se întruneau și  „bătrânii” cu apostolii? Să ne amintim că apostolul Iacov fusese omorât, iar cel puțin o perioadă Petru fusese întemnițat. Astfel de lucruri li se puteau întâmpla oricând și celorlalți apostoli. Prin prezența alături de apostoli a altor bărbați unși calificați se asigura continuitatea unei supravegheri corespunzătoare.

18, 19. So phendea o Petru hai so arăsle te hachiaren codola cai așunde?

¹⁸ În continuare, Luca spune: „După o discuție lungă, Petru s-a ridicat și le-a zis: «Bărbaților, fraților, știți bine că, din primele zile, Dumnezeu m-a ales dintre voi pe mine pentru ca, prin gura mea, oamenii națiunilor să audă cuvântul veștii bune și să creadă. Și Dumnezeu, care cunoaște inima, a depus mărturie dându-le spiritul sfânt, ca și nouă. El n-a făcut nicio deosebire între noi și ei, ci le-a purificat inimile prin credință»”. (Fap. 15:7-9) Potrivit unei lucrări de referință, termenul grecesc tradus prin „discuție lungă” în versetul 7 are și sensul de „cercetare”, „dezbatere”. Astfel, se pare că frații, sinceri în intențiile lor, aveau opinii diferite, pe care și le exprimau în mod deschis.

¹⁹ Petru le-a reamintit tuturor că el însuși fusese de față la ungerea cu spirit sfânt a primilor oameni necircumciși din națiuni, Corneliu și casa lui, în anul 36 e.n. Prin urmare, dacă Iehova nu mai făcea deosebire între evrei și neevrei, cu ce drept ar fi făcut oamenii această deosebire? În plus, inima unui creștin este purificată prin credința în Cristos, nu prin respectarea Legii mozaice. (Gal. 2:16)

20. Sar ‘zumavenas le Devles’ codola cai încărenas i circumcizia?

²⁰ Având în vedere mărturia incontestabilă a Cuvântului lui Dumnezeu și a spiritului sfânt, Petru a spus în încheiere: „Acum, de ce-l puneți la încercare pe Dumnezeu așezând pe gâtul discipolilor un jug pe care nici strămoșii noștri, nici noi n-am putut să-l purtăm? Noi însă credem că suntem salvați prin bunătatea nemeritată a Domnului Isus, așa cum sunt și oamenii aceștia”. (Fap. 15:10, 11) Susținătorii circumciziei ‘îl puneau la încercare pe Dumnezeu’, sau „îi puneau răbdarea la încercare”, după cum este redat acest verset într-o altă traducere. Ei le impuneau celor din națiuni o lege pe care nici evreii nu o putuseră respecta pe deplin și care, prin urmare, îi condamna la moarte. (Gal. 3:10) În loc să susțină circumcizia, evreii cărora li se adresa Petru ar fi trebuit să fie recunoscători pentru bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu, manifestată prin Isus Cristos.

21. Anda so mai dine duma o Barnaba hai o Pavel?

²¹ Cuvintele lui Petru au avut, se pare, mare greutate întrucât „toată mulțimea a tăcut”. Apoi Barnaba și Pavel „au relatat numeroasele semne și minuni pe care Dumnezeu le făcuse prin ei în mijlocul națiunilor”. (Fap. 15:12) Acum, în sfârșit, apostolii și bătrânii puteau să cântărească toate dovezile și să ia o hotărâre care să reflecte în mod clar voința lui Dumnezeu cu privire la problema circumciziei.

22-24. a) Sar lel-pe o Corpo de Guvernare de aghies pala o corpo de guvernare anda o iechto secolo? b) Sar daștin te sicaven sea le phure creștini pachiv caring i ordinea teocratico?

 ²² Și astăzi, membrii Corpului de Guvernare procedează la fel. Când se întrunesc, ei cercetează Cuvântul lui Dumnezeu pentru a găsi îndrumare și se roagă fierbinte pentru spirit sfânt. (Ps. 119:105; Mat. 7:7-11) Pentru ca deciziile luate să reflecte în mod clar voința lui Iehova, fiecare membru al Corpului de Guvernare primește din timp ordinea de zi ca să poată medita sub rugăciune la lucrurile ce vor fi discutate. (Prov. 15:28) În timpul întrunirii, acești frați unși își exprimă liber și cu respect opinia și folosesc din plin Biblia.

²³ Bătrânii de congregație sunt îndemnați să imite exemplul fraților din Corpul de Guvernare. Iar dacă, după o analiză atentă, o problemă importantă rămâne nerezolvată, corpul de bătrâni se poate adresa filialei locale sau reprezentanților numiți ai acesteia, cum ar fi supraveghetorii de circumscripție. La rândul ei, filiala poate scrie, dacă este necesar, Corpului de Guvernare.

²⁴ Da, Iehova îi binecuvântează pe cei ce respectă ordinea teocratică și dau dovadă de umilință, de loialitate și de răbdare. Așa cum vom vedea în capitolul următor, printre binecuvântările lui Iehova se numără pacea autentică, prosperitatea spirituală și unitatea creștină.