1-3. Sar lea pesche ghies o Isus pesche discipolendar, hai so pușimata va avela te dichas?

 PENTRU apostoli, ultimele săptămâni au fost extraordinare. Și-ar fi dorit să nu se termine niciodată! Învierea lui Isus le transformase deznădejdea în bucurie. Pe parcursul a 40 de zile, Isus li s-a arătat discipolilor de mai multe ori, continuând să-i învețe și să-i încurajeze. Însă în această zi li se arată pentru ultima oară.

² Adunați pe Muntele Măslinilor, apostolii sorb fiecare cuvânt rostit de Isus. Când termină de vorbit – mult prea repede, după părerea lor probabil –, el își ridică mâinile și îi binecuvântează. Apoi începe să se înalțe la cer, în timp ce apostolii îl urmăresc cu privirea. În cele din urmă, un nor îl ascunde vederii lor. Deși nu-l mai zăresc, ei continuă să stea cu privirea ațintită spre cer. (Luca 24:50; Fap. 1:9, 10)

³ Acest episod marchează un moment de cotitură în viața apostolilor lui  Isus. Ce aveau ei să facă acum, după înălțarea lui Isus Cristos la cer? Cu siguranță, Stăpânul lor îi pregătise să continue lucrarea începută de el. Dar cum i-a pregătit Isus pentru misiunea importantă de a predica și cum au reacționat ei? Ce semnificație au toate acestea pentru creștinii din prezent? Primul capitol al cărții Faptele ne oferă răspunsuri încurajatoare la aceste întrebări.

4. Sar astarel o Luca i relatarea anda o lil Fapte?

⁴ Luca își începe relatarea adresându-i-se lui Teofil, aceeași persoană căreia îi scrisese și evanghelia sa. a Arătând clar că această relatare este o continuare a evangheliei, el reia pe scurt evenimentele consemnate la finalul acesteia, dar folosește alte cuvinte și oferă informații suplimentare.

5, 6. a) So ajutisardea codolen cai jianas pala o Isus te încăren pengo pachiamos zuralo? b) Sar zuriaren pengo pachiamos le creștini de aghies ande le „but dovezi zurale hai demno pachiamasche”?

⁵ Ce i-a ajutat pe continuatorii lui Isus să-și păstreze credința puternică? Iată ce citim în Faptele 1:3: „[Isus] li s-a arătat viu prin multe dovezi convingătoare”. Expresia „dovezi convingătoare” reprezintă redarea unui termen grecesc folosit în Biblie numai de „doctorul iubit” Luca. (Col. 4:14) Acest termen apărea în lucrările de medicină ale vremii și transmite ideea de dovezi elocvente, sigure, incontestabile. Așa au fost și dovezile oferite de Isus. El li s-a arătat de multe ori discipolilor, uneori unei persoane sau două, alteori tuturor apostolilor, iar cu o anumită ocazie la peste 500 de discipoli. (1 Cor. 15:3-6) Într-adevăr, dovezi convingătoare!

⁶ Și credința adevăraților creștini din prezent se bazează pe „multe dovezi convingătoare”. Există dovezi că Isus a trăit pe pământ, că a murit pentru păcatele noastre și că a fost înălțat la cer? Categoric, da! Relatările demne de încredere ale martorilor oculari, consemnate în Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu, conțin dovezi convingătoare. Studiind sub rugăciune aceste relatări, credința ne va fi mult întărită. Să nu uităm, credința autentică se deosebește de credulitate tocmai prin faptul că are la bază dovezi temeinice. Și numai dacă avem o credință autentică putem obține viață veșnică! (Ioan 3:16)

7. So exemplo mechlea o Isus pesche discipolenghe anda sar te predichin hai sar te sicaven averen o ciacimos?

⁷ Totodată, Isus „a vorbit despre Regatul lui Dumnezeu”. De exemplu, el a explicat profețiile care arătau că Mesia urma să sufere și să moară.  (Luca 24:13-32, 46, 47) Explicând rolul său de Mesia, Isus a îndreptat, de fapt, atenția asupra Regatului lui Dumnezeu întrucât el era Regele desemnat. Regatul a fost întotdeauna tema predicării lui Isus, iar continuatorii săi predică astăzi același mesaj important. (Mat. 24:14; Luca 4:43)

8, 9. a) Sar hachiarenas le apostoli unele buchia? b) Sar ortosardea-len o Isus hai so daștin te sichion anda cadaia le creștini de aghies?

⁸ Când s-au adunat pe Muntele Măslinilor, apostolii au avut ultima lor întrunire cu Isus pe pământ. Dornici să afle mai multe, ei au întrebat: „Doamne, în acest timp vei restabili regatul Israelului?”. (Fap. 1:6) Din această întrebare reiese că apostolii aveau două idei eronate: prima, că Regatul lui Dumnezeu avea să fie restabilit pentru Israelul fizic, iar a doua, că domnia Regatului promis avea să înceapă chiar atunci, „în acest timp”. Cum i-a ajutat Isus să-și corecteze punctul de vedere?

⁹ Foarte probabil, Isus știa că prima idee greșită urma să fie corectată în scurt timp. De fapt, după numai zece zile, continuatorii săi aveau să fie martori la nașterea unei noi națiuni, Israelul spiritual. Israelul fizic nu avea să mai fie în relații speciale cu Iehova. În ce privește a doua idee greșită, Isus le-a reamintit cu blândețe: „Nu este treaba voastră să cunoașteți timpurile sau perioadele pe care Tatăl le-a pus sub autoritatea sa”. (Fap. 1:7) Iehova este Marele Stăpân al timpului. Când a fost pe pământ, Isus a spus că nici chiar Fiul nu știa la vremea aceea „ziua și ora” venirii sfârșitului, ci „numai Tatăl”. (Mat. 24:36) În prezent, dacă un creștin devine exagerat de preocupat de momentul când va veni sfârșitul actualului sistem, el se îngrijorează, de fapt, pentru ceva ce ‘nu este treaba lui’.

10. So phiraimos sas le apostolen hai sostar trebul vi amen te avel amen sa codo phiraimos?

¹⁰ Chiar dacă apostolii lui Isus au avut și idei eronate, nu ar trebui să-i privim cu mai puțin respect. Acești oameni cu o credință exemplară au acceptat cu umilință să fie corectați. În plus, deși a fost rodul unor concepții greșite, întrebarea lor a dezvăluit o atitudine corectă. Isus îi îndemnase în repetate rânduri pe continuatorii săi să vegheze. (Mat. 24:42; 25:13; 26:41) Astfel, discipolii erau vigilenți din punct de vedere spiritual, urmărind cu viu interes orice dovadă că Iehova urma să acționeze. Și noi trebuie să cultivăm aceeași atitudine, și aceasta cu atât mai mult cu cât trăim în „zilele din urmă”, o perioadă decisivă. (2 Tim. 3:1-5)

11, 12. a) Savi sas i buchi cai o Isus dea-la pesche discipolenghe te cheren-la? b) So ajutorii phendea o Isus ca va primina cadal manușa caște cheren mișto penghi buchi?

¹¹ Isus le-a reamintit apostolilor care trebuia să fie principala lor preocupare. El a spus: „Veți primi putere când spiritul sfânt va veni peste voi și îmi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până în cea mai îndepărtată parte a pământului”. (Fap. 1:8) Vestea despre învierea lui Isus trebuia anunțată mai întâi în Ierusalim, unde Isus fusese  omorât. De acolo, mesajul avea să fie răspândit în toată Iudeea, apoi în Samaria și tot mai departe.

¹² Este demn de remarcat că Isus a menționat misiunea de a predica numai după ce le-a promis din nou discipolilor că le va trimite spiritul sfânt ca ajutor. Expresia „spirit sfânt” apare în cartea Faptele de peste 40 de ori. Această carte însuflețitoare arată în repetate rânduri că nu putem înfăptui voința lui Iehova fără ajutorul spiritului sfânt. Așadar, este deosebit de important să cerem cu regularitate spirit sfânt în rugăciune! (Luca 11:13) Avem nevoie de el acum mai mult ca oricând!

13. Chichi de bari si i buchi cai cheren-la aghies le slujitori le Devlesche hai sostar trebul te cheras cadai buchi mai dur anda sea o ilo?

¹³ În prezent, a predica „până în cea mai îndepărtată parte a pământului” înseamnă a predica la o scară mult mai mare decât creștinii din secolul I. După cum am văzut în capitolul anterior, Martorii lui Iehova au acceptat din toată inima misiunea de a predica, știind că Dumnezeu dorește ca oameni de orice fel să audă vestea bună despre Regatul său. (1 Tim. 2:3, 4) Participi și tu din plin la această lucrare salvatoare de vieți? Nu există activitate care să-ți aducă mai multe satisfacții! Iehova îți va da puterea necesară pentru a o îndeplini. În plus, din cartea Faptele poți învăța multe lucruri despre metodele de predicare și despre atitudinea pe care trebuie să o avem pentru a fi eficienți.

14, 15. a) So camle te phenen le îngeri anda sar risardea-pe o Isus ando cerii hai so hachiaras anda lenghe dumes? (Dich vi i nota de subsol.) b) Sostar daisaras te phenas că o Isus risardea-pe ando cerii „ande sa codo felo” sar gălea?

¹⁴ Așa cum s-a menționat la începutul capitolului, Isus s-a înălțat și n-a mai fost văzut. Totuși, cei 11 apostoli au rămas acolo cu ochii ațintiți spre cer. În cele din urmă, li s-au arătat doi îngeri, care i-au mustrat cu blândețe: „Bărbați din Galileea, de ce stați și vă uitați la cer? Acest Isus, care a fost înălțat de la voi la cer, va veni în același fel în care l-ați văzut ducându-se la cer”. (Fap. 1:11) Au vrut oare îngerii să spună că Isus se va întoarce în același corp, așa cum învață unele religii? Nicidecum. De unde știm lucrul acesta?

¹⁵ Potrivit cuvintelor îngerilor, Isus avea să se întoarcă nu în aceeași formă, ci „în același fel”. b Dar în ce „fel” plecase el? Când îngerii le-au vorbit apostolilor, Isus nu se mai vedea. Doar câțiva oameni, apostolii, au înțeles că Isus părăsise pământul și se îndrepta spre Tatăl său, în cer. Cristos trebuia să se întoarcă în mod asemănător, ceea ce s-a și întâmplat. Astăzi, numai cei cu discernământ spiritual înțeleg că Isus este prezent și învestit cu putere regală. (Luca 17:20) Prin urmare, trebuie să discernem dovezile prezenței sale și să le facem cunoscute, pentru ca și alții să înțeleagă urgența timpurilor în care trăim.

16-18. a) So sichioas andal Fapte 1:13, 14 anda le întruniri creștino ande soste priveal amari închinarea? b) So daisaras te sichioas catar i Maria, i dei le Isusoschi? c) Sostar si zurales importanto aghies le întruniri creștino?

¹⁶ Nu este de mirare că apostolii „s-au întors la Ierusalim plini de bucurie”. (Luca 24:52) Dar ce au făcut ei după ce au primit instrucțiuni și îndrumări de la Cristos? Din Faptele 1:13, 14 aflăm că s-au adunat într-o ‘cameră de sus’, ceea ce ne dezvăluie unele informații interesante despre astfel de întruniri. La vremea aceea, casele din Palestina aveau o cameră la etaj, unde se putea ajunge pe o scară exterioară. Se afla oare această cameră de sus la etajul casei menționate în Faptele 12:12, casa mamei lui Marcu? Nu știm, dar, foarte probabil, era o încăpere simplă și funcțională, unde se întruneau continuatorii lui Cristos. Dar cine erau cei prezenți cu acea ocazie și ce făceau ei?

¹⁷ Să remarcăm că la această întrunire nu erau prezenți numai apostolii sau numai bărbați. Erau prezente și „unele femei”, printre care Maria, mama lui Isus. Aceasta este ultima oară în Biblie când este menționată Maria. Avem toate motivele să credem că ea îi aducea cu umilință închinare lui Iehova alături de frații și surorile ei de credință, fără a căuta să i se acorde o onoare deosebită. În plus, la această întrunire erau prezenți și ceilalți patru fii ai Mariei, care nu-l urmaseră pe Isus în timpul vieții lui pământești. (Mat. 13:55; Ioan 7:5) Însă, după ce fratele lor vitreg a murit și a înviat, ei și-au schimbat atitudinea. (1 Cor. 15:7) Câtă mângâiere trebuie să-i fi adus Mariei prezența lor acolo, alături de ea!

¹⁸ Dar cu ce scop s-au întrunit discipolii? Răspunsul îl găsim în Faptele 1:14: „Toți aceștia, într-un gând, stăruiau în rugăciune”. Întrunirile au fost întotdeauna o parte esențială a închinării creștine. Ne întrunim pentru a ne încuraja unii pe alții, pentru a primi îndrumări și sfaturi și, mai presus de toate, pentru a-i aduce închinare în unitate Tatălui nostru ceresc, Iehova. Rugăciunile și cântările de laudă înălțate în astfel de ocazii îi sunt foarte plăcute lui Iehova, iar pentru noi sunt vitale. Să nu părăsim niciodată aceste întruniri sacre, care ne zidesc credința! (Evr. 10:24, 25)

19-21. a) So sichioas catar o Petru anda sar cărdea peschi buchi andi congregația? b) Sostar trebulas ca aver varecon te lel o than le Iudasco, hai so sichioas anda sar sas lașardi cadai problema?

¹⁹ Acești continuatori ai lui Cristos se confruntau acum cu o problemă organizatorică importantă, iar apostolul Petru a luat inițiativa pentru a găsi o soluție. (versetele 15-26) Este foarte încurajator să vedem cât de mult progresase Petru în săptămânile care trecuseră de când îl renegase pe Domnul său de trei ori! (Mar. 14:72) Toți suntem înclinați spre păcat și avem nevoie să ni se reamintească faptul că Iehova este ‘bun și gata să-i ierte’ pe cei ce se căiesc cu sinceritate. (Ps. 86:5)

²⁰ Petru a înțeles că Iuda, apostolul care îl trădase pe Isus, trebuia înlocuit. Dar cine avea să-i ia locul? Noul apostol trebuia să fie unul  dintre cei care îl urmaseră pe Isus pe tot parcursul serviciului său și care fuseseră martori la învierea sa. (Fap. 1:21, 22) Lucrul acesta era în armonie cu promisiunea lui Isus: „Voi, care m-ați urmat, veți sta pe 12 tronuri și veți judeca cele 12 triburi ale Israelului”. (Mat. 19:28) Se pare că Iehova stabilise ca 12 apostoli care îl urmaseră pe Isus în timpul serviciului său pământesc să constituie viitoarele „12 pietre de temelie” ale Noului Ierusalim. (Rev. 21:2, 14) Astfel, Dumnezeu a permis ca Petru să înțeleagă că profeția potrivit căreia „sarcina lui de supraveghere [avea] s-o ia altul” se aplica la Iuda. (Ps. 109:8)

²¹ Dar cum a fost aleasă persoana potrivită? Prin aruncarea sorților, o practică obișnuită în timpurile biblice. (Prov. 16:33) Totuși, aici este ultima oară când Biblia vorbește despre aruncarea sorților cu acest scop. Evident, după revărsarea spiritului sfânt, această metodă nu a mai fost folosită. Să vedem însă de ce au fost folosiți sorții. Apostolii s-au rugat: „O, Iehova, tu, care cunoști inimile tuturor, arată-ne pe care dintre acești doi bărbați l-ai ales”. (Fap. 1:23, 24) Ei doreau ca Iehova să fie cel ce face alegerea. Astfel, a fost ales Matia, probabil unul dintre cei 70 de discipoli pe care Isus i-a trimis în predicare. El a devenit unul dintre „Cei doisprezece”. c (Fap. 6:2)

22, 23. Sostar trebul te așunas codolendar cai slujin angla amende andi congregația?

²² Acest episod ne amintește cât de important este ca poporul lui Dumnezeu să fie organizat. Și în prezent sunt aleși bărbați cu simțul răspunderii pentru a sluji ca supraveghetori în congregație. Bătrânii analizează cu atenție dacă aceștia îndeplinesc cerințele biblice pentru supraveghetori și se roagă pentru a primi îndrumarea spiritului sfânt. Astfel, congregația consideră că acești bărbați sunt numiți de spiritul sfânt. Prin urmare, toți ne vom supune îndrumării lor, promovând un spirit de colaborare în congregație. (Evr. 13:17)

²³ Cu siguranță, credința discipolilor a fost întărită de ‘dovezile convingătoare’ ale învierii lui Isus și de schimbările organizatorice. Acum erau complet pregătiți pentru evenimentul memorabil care le stătea în față, așa cum vom vedea în capitolul următor.