1-4. Prin so pharimos nachlea o Petru, hai so avelas ande chio ilo dacă aveias ande lesco than?

 CU UN zgomot puternic, poarta masivă de fier se închide în urma lui Petru. Încătușat și escortat de doi soldați romani, Petru este dus în celulă. Încep ore lungi de așteptare, poate chiar zile, fără ca apostolul să știe ce se va întâmpla cu el. Înaintea ochilor nu are decât zidurile reci și gratiile celulei, lanțurile care îl strâng și gardienii care îl păzesc.

² În cele din urmă, își află sentința. Veștile sunt sumbre: regele Irod Agripa I a vrea cu orice preț să-l vadă mort. Petru va fi dus înaintea poporului după Paște, iar moartea lui va fi un fel de dar oferit mulțimii. Această perspectivă este mai mult ca sigură. Nu cu mult timp în urmă, același rege l-a omorât pe apostolul Iacov, un colaborator al lui Petru.

³ Acum, în noaptea dinaintea execuției sale, ce gânduri îi trec prin minte lui Petru în întunericul celulei? Își amintește el oare de ceea ce i-a spus Isus cu câțiva ani în urmă, că va veni o zi când va fi legat și dus unde nu va vrea, adică la moarte? (Ioan 21:18, 19) Sosise oare acea clipă?

⁴ Tu cum te-ai fi simțit dacă ai fi fost în locul lui Petru? Mulți s-ar fi lăsat cuprinși de disperare, pierzându-și orice speranță. Dar, în realitate, este vreo situație fără speranță pentru adevărații continuatori ai lui Cristos? Așadar, ce învățăm din modul în care Petru și ceilalți creștini au reacționat la persecuția care s-a abătut asupra lor? Vom vedea în cele ce urmează.

5, 6. a) Sostar hai sar așilea contra i congregația creștino o rege Irod Agripa I? b) Sostar sas iech baro hasarimos andai congregația o fapto că mudarde le Iacovos?

⁵ Așa cum am văzut în capitolul anterior, convertirea lui Corneliu și a familiei sale, care erau din națiuni, a fost un eveniment ce a entuziasmat întreaga congregație creștină. Însă evreii care nu credeau în Cristos  trebuie să fi fost de-a dreptul șocați să afle că mulți evrei deveniți creștini îi aduceau închinare lui Dumnezeu împreună cu neevrei.

⁶ Irod, un politician abil, a văzut în aceasta o bună ocazie de a câștiga favoarea evreilor și a început să-i persecute pe creștini. Știind, fără îndoială, că apostolul Iacov fusese un apropiat al lui Isus Cristos, „l-a ucis cu sabia”. (Fap. 12:2) Ce pierdere pentru congregația creștină! Iacov fusese unul dintre cei trei apostoli care asistaseră la transfigurarea lui Isus și la alte miracole la care ceilalți apostoli nu fuseseră de față. (Mat. 17:1, 2; Mar. 5:37-42) Isus îi numise pe Iacov și pe fratele lui, Ioan, „Fiii Tunetului” datorită zelului lor înflăcărat. (Mar. 3:17) Când Iacov a fost ucis, congregația a pierdut un martor fidel și curajos și un apostol iubit.

7, 8. So cărde le creștini cana o Petru sas-lo phandado?

⁷ Așa cum sperase Agripa, uciderea lui Iacov a fost pe placul evreilor. Încurajat de această reacție, el și-a îndreptat atenția spre Petru și, după cum am văzut la începutul capitolului, Petru a fost arestat. Însă Agripa și-a amintit, probabil, că închisorile n-au fost întotdeauna cel mai sigur loc pentru a-i ține închiși pe apostoli. (Vezi capitolul 5 al acestei cărți.) Pentru a se asigura că Petru nu va scăpa, Irod a poruncit să fie legat cu lanțuri și ținut între doi soldați. Patru gărzi a câte patru soldați trebuiau să-l păzească cu rândul zi și noapte. Dacă Petru scăpa, gardienii primeau pedeapsa lui. Ce puteau face frații creștini în această situație critică?

⁸ Membrii congregației știau bine ce trebuiau să facă. În Faptele 12:5 se spune: „În timp ce Petru era ținut în închisoare, congregația se ruga fierbinte lui Dumnezeu pentru el”. Da, ei făceau implorări fierbinți pentru fratele lor iubit. Moartea lui Iacov nu-i descurajase și nici nu-i făcuse  să considere că rugăciunile sunt inutile. Aceasta este o lecție importantă pentru creștinii de astăzi. Ei nu trebuie să uite că rugăciunile au o mare valoare în ochii lui Iehova. Dacă sunt în armonie cu voința sa, el răspunde în mod sigur la ele. (Evr. 13:18, 19; Iac. 5:16)

9. Sar daisaras te las amen pala le dintune creștini cai mangle-pe anda o Petru?

⁹ Poate că ai auzit de frați care trec prin încercări. Unii suferă din cauza dezastrelor naturale, a persecuțiilor sau a interdicțiilor impuse de stat. Roagă-te pentru ei! Sau poate chiar cunoști frați care trec prin încercări mai puțin evidente, cum ar fi probleme familiale, descurajare sau situații care le pun la încercare credința. Dacă te gândești puțin înainte de a te ruga, poate că îți vor veni în minte mai multe persoane pe care să le amintești cu numele când îi vorbești lui Iehova, ‘Ascultătorul rugăciunii’. (Ps. 65:2) De altfel, și tu ai nevoie ca frații și surorile creștine să facă același lucru pentru tine când te confrunți cu probleme.

10, 11. Sar încaladea le Petros anda o phandaimos o îngero le Iehovasco?

¹⁰ A fost îngrijorat Petru fiindcă viața îi era în pericol? Nu știm. Ceea ce știm însă este că, în ultima noapte în închisoare, Petru dormea profund între cei doi soldați, care nu-l scăpau din ochi. Acest om plin de credință avea convingerea că, indiferent ce urma să se întâmple a doua zi, era în siguranță în mâinile lui Iehova. (Rom. 14:7, 8) Lucrurile uluitoare care s-au petrecut apoi au depășit tot ce și-ar fi putut imagina. Deodată, o lumină strălucitoare a inundat celula. Un înger, pe care gărzile nu-l puteau vedea, l-a trezit în grabă, iar lanțurile grele de la mâini pur și simplu i s-au desfăcut!

 ¹¹ Îngerul i-a dat lui Petru câteva instrucțiuni scurte: „Ridică-te repede!”, „Îmbracă-te și pune-ți sandalele!”, „Ia-ți mantia pe tine și urmează-mă!”. Petru a făcut imediat ce i s-a poruncit. Au ieșit din celulă și, în liniște, trecând chiar pe lângă soldații ce stăteau de pază afară, au mers până la uriașa poartă de fier. Dar cum aveau să treacă de ea? Dacă Petru și-a pus vreo clipă această întrebare, răspunsul nu s-a lăsat așteptat. Imediat ce s-au apropiat de poartă, aceasta „s-a deschis singură”. Înainte ca Petru să își dea seama ce i se întâmpla, au și ieșit în stradă, iar îngerul a dispărut. Rămas singur, Petru a înțeles că totul era real, că nu avea o viziune. Era cu adevărat liber! (Fap. 12:7-11)

12. Sar zuriarel-ame o fapto că o Iehova încaladea anda o phandaimos le Petros?

¹² Cât de mult ne încurajează această relatare! Puterea lui Iehova este nemărginită; nimic nu-l poate împiedica să-și salveze slujitorii. Petru a fost închis din porunca unui rege susținut de cea mai mare putere politică din câte existaseră până atunci. Cu toate acestea, el a ieșit din închisoare fără nicio piedică! Este adevărat, Iehova nu face asemenea miracole pentru toți slujitorii săi. El n-a făcut miracole nici pentru Iacov și nici, mai târziu, pentru Petru, când s-au împlinit, în cele din urmă, cuvintele lui Isus referitoare la el. Prin urmare, creștinii de azi nu se așteaptă să fie salvați în mod miraculos. Totuși, Iehova nu s-a schimbat. (Mal. 3:6) În curând, prin intermediul Fiului său, el va elibera milioane de oameni din cea mai necruțătoare închisoare, moartea. (Ioan 5:28, 29) Nu ne dau aceste promisiuni un curaj extraordinar pentru a înfrunta încercările prin care trecem astăzi?

13-15. a) So cărde codola cai sas-le chidine ando chăr la Mariaco cana avilea o Petru? b) Anda soste del-pe duma mai dur ando lil Fapte, hai so cărdea vi mai dur o Petru anda pesche phrala creștino?

¹³ În întunericul nopții, Petru stătea în stradă și se gândea încotro s-o apuce. Apoi s-a decis. În apropiere, locuia o creștină pe nume Maria. Se pare că era o văduvă cu o situație materială bună, întrucât avea o casă suficient de mare pentru a fi folosită la întrunirile congregației. Ea era mama lui Ioan Marcu – menționat aici pentru prima dată în cartea Faptele – , care a devenit, în cele din urmă, ca un fiu pentru Petru. (1 Pet. 5:13) În acea noapte, deși era o oră târzie, mulți membri ai congregației se aflau în casa Mariei și se rugau fierbinte. Fără îndoială, ei se rugau pentru eliberarea lui Petru, însă nu se așteptau ca Iehova să le răspundă chiar atunci.

¹⁴ Petru a bătut la poarta care dădea în curtea din fața casei și o servitoare pe nume Roda a venit să-i deschidă. (Roda era un nume grecesc obișnuit, care însemna „Trandafir”.) Fetei nu i-a venit să creadă că îi auzea  vocea lui Petru! De emoție, în loc să-i deschidă, l-a lăsat în stradă și a fugit în casă pentru a-i anunța pe cei adunați acolo că venise Petru. Aceștia n-au crezut-o, spunându-i că și-a pierdut mințile. Însă Roda n-a renunțat, ci a continuat să susțină că spune adevărul. Atunci unii, gândindu-se că fata auzise totuși ceva, au zis că, probabil, era un înger care îl reprezenta pe Petru. (Fap. 12:12-15) În tot acest timp, Petru bătea la poartă. În cele din urmă, s-au dus și i-au deschis.

¹⁵ Când l-au văzut la poartă, „au rămas uluiți”. (Fap. 12:16) Erau atât de fericiți și de entuziasmați, încât Petru a trebuit să le facă semn să tacă pentru a le putea spune ce i se întâmplase. El le-a cerut să le povestească totul discipolului Iacov și fraților, iar apoi a plecat, înainte ca soldații lui Irod să-l găsească. Petru a mers într-un loc mai sigur ca să-și poată continua serviciul creștin. După acest episod, apostolul Petru nu mai este menționat în cartea Faptele decât în capitolul 15, în care se vorbește despre soluționarea problemei circumciziei. În continuare, cartea Faptele se concentrează asupra lucrării și a călătoriilor apostolului Pavel. Însă putem fi siguri că Petru a întărit credința fraților și surorilor oriunde a mers. Și în acea noapte, chiar dacă a trebuit să plece, Petru i-a încurajat pe creștinii aflați în casa Mariei și le-a umplut inima de bucurie.

16. Sostar daisaras te pachias zurales că ando viitorii va avena amen but bucurii?

¹⁶ Uneori, Iehova își binecuvântează slujitorii mai mult decât ar putea ei spera, ceea ce le aduce o bucurie nemărginită. O asemenea bucurie au simțit surorile și frații de credință ai lui Petru în acea noapte. Și noi simțim aceeași bucurie când Iehova își revarsă cu generozitate binecuvântările asupra noastră. (Prov. 10:22) În viitor, vom vedea împlinindu-se toate promisiunile lui Iehova la scară mondială. Binecuvântările extraordinare de care ne vom bucura atunci vor întrece în mod sigur tot ceea ce ne-am putea imagina astăzi. De aceea, atât timp cât rămânem fideli, putem avea toată încrederea că ne așteaptă un viitor fericit.

17, 18. So buchia îngărde le manușen cai sas-le chidine code te așaren le Irodos?

¹⁷ Și pentru Irod eliberarea lui Petru a fost o surpriză, dar, desigur, nu una plăcută. El a poruncit imediat ca Petru să fie căutat peste tot, i-a interogat pe gardieni și a ordonat „să fie duși ca să fie pedepsiți”, probabil să fie executați. (Fap. 12:19) Irod Agripa n-a fost nici pe departe un rege îndurător. Dar și-a primit oare acest om plin de cruzime pedeapsa?

¹⁸ Agripa s-a simțit poate rănit în amorul propriu pentru că n-a reușit să-l omoare pe Petru, însă și-a găsit repede consolarea când unii dintre dușmanii lui au venit să-i ceară pace. Cu ocazia acelei întâlniri diplomatice, el era, fără îndoială, nerăbdător să țină un discurs în fața unei mulțimi numeroase. Luca relatează că, pentru acel eveniment, „Irod s-a  îmbrăcat cu veșmintele regale”. Potrivit istoricului evreu Josephus Flavius, veșmintele lui erau de argint, astfel că, în lumina razelor soarelui, Irod părea că strălucește de glorie. Arogantul politician și-a ținut apoi discursul, iar mulțimea lingușitoare a strigat: „Glas de dumnezeu, nu de om!”. (Fap. 12:20-22)

19, 20. a) Sostar dea dab le Irodos o Iehova? b) Sostar zuriarel amen o merimos le Irodosco Agripa?

¹⁹ O asemenea glorie îi aparține însă lui Dumnezeu, iar Dumnezeu vedea tot ce se întâmpla. Irod ar fi putut evita dezastrul dacă ar fi mustrat mulțimea sau, cel puțin, ar fi dezaprobat acele cuvinte lingușitoare. Însă reacția lui n-a făcut decât să confirme adevărul proverbului: „Mândria merge înaintea căderii”. (Prov. 16:18) „Imediat, îngerul lui Iehova l-a lovit”, astfel că acest om plin de sine a avut parte de o moarte oribilă. Irod „a fost mâncat de viermi și a murit”. (Fap. 12:23) Și Josephus Flavius menționează că Agripa a suferit o lovitură neașteptată, adăugând că regele și-a dat seama că urma să moară fiindcă se lăsase flatat de mulțime. Josephus a scris că Agripa a zăcut cinci zile, iar apoi a murit. b

²⁰ Câteodată, s-ar părea că oamenii fără teamă de Dumnezeu care fac numai rău scapă nepedepsiți. Acest lucru nu ar trebui să ne surprindă întrucât „întreaga lume zace în puterea celui rău”. (1 Ioan 5:19) Cu toate acestea, unii slujitori fideli ai lui Iehova sunt uneori tulburați când văd că cei răi par să nu fie trași la răspundere. De aceea, relatările precum cea pe care tocmai am analizat-o ne aduc multă mângâiere. Ele arată că Iehova trece la acțiune și ne amintesc tuturor că el iubește dreptatea. (Ps. 33:5) Mai devreme sau mai târziu, Dumnezeu va face dreptate!

21. So sichioas anda o lil Fapte o capitolo 12, hai sostar zuriarel amen cadai buchi?

²¹ Relatarea se încheie cu o idee și mai încurajatoare. Luca spune: „Cuvântul lui Iehova se răspândea”. (Fap. 12:24) Această consemnare despre progresul lucrării de predicare ne duce cu gândul la modul în care Iehova binecuvântează lucrarea și în timpurile moderne. În mod clar, capitolul 12 al cărții Faptele nu își propune să aducă în atenție moartea unui apostol și eliberarea altuia, ci modul în care Iehova a zădărnicit eforturile lui Satan de a distruge congregația și de a opri lucrarea zeloasă a creștinilor. Acele atacuri au eșuat și la fel vor eșua toate planurile de acest gen. (Is. 54:17) Însă cei ce stau de partea lui Iehova și a lui Isus Cristos participă la o lucrare ce nu va eșua niciodată. Nu este aceasta o idee încurajatoare? Ce privilegiu extraordinar avem să contribuim la răspândirea ‘cuvântului lui Iehova’!