1-3. So dichlea angla peste o Petru hai sostar si importanto te hachiaras vi amen so dichlea vo?

 ESTE anul 36 e.n. Soarele de toamnă încălzește cu razele lui blânde portul Iope. Pe acoperișul plat al unei case de lângă mare, Petru se roagă. De câteva zile este oaspete în această casă, fapt ce reflectă într-o anumită măsură atitudinea lui lipsită de prejudecăți. Gazda, un bărbat pe nume Simon, este tăbăcar, iar pentru unii evrei ar fi de neconceput să stea la un om cu o asemenea meserie. a Cu toate acestea, Petru urmează să învețe o lecție esențială despre imparțialitatea lui Iehova.

² În timp ce se roagă, Petru are o viziune care l-ar tulbura pe orice evreu. El vede coborând din cer un fel de vas ca o pânză, în care sunt animale considerate necurate, potrivit Legii. Când i se poruncește să înjunghie și să mănânce, Petru răspunde: „Niciodată n-am mâncat ceva pângărit și necurat!”. Însă i se spune, și nu o dată, ci de trei ori: „Nu mai numi pângărite lucrurile pe care Dumnezeu le-a curățat!”. (Fap. 10:14-16) Petru nu știe ce să creadă, dar în scurt timp va înțelege semnificația viziunii.

³ Dar de ce este important să înțelegem această viziune? Deoarece ea dezvăluie un adevăr profund despre modul în care Iehova îi privește pe oameni. Iar în calitate de creștini adevărați nu putem depune o mărturie temeinică despre Regatul lui Dumnezeu dacă nu îi privim pe oameni așa cum îi privește Iehova. Așadar, care este semnificația viziunii lui Petru? Pentru a o înțelege, să analizăm evenimentele impresionante ce s-au petrecut cu acea ocazie.

4, 5. Con sas o Corneliu, hai so întâmposardea-pe ando timpo so manghelas-pe?

⁴ Petru nu știa ce se întâmplase cu o zi în urmă în Cezareea, la 50 de  kilometri nord de Iope. Acolo, un bărbat pe nume Corneliu, centurion în armata romană, primise și el o viziune de la Dumnezeu. b Corneliu era „un om cu devoțiune”. El era și un cap de familie exemplar întrucât „se temea de Dumnezeu împreună cu toată casa lui”. Corneliu nu era un prozelit, ci un om necircumcis din națiuni. Totuși, el avea milă față de evreii săraci și-i ajuta din punct de vedere material. Acest om sincer „îi adresa mereu implorări lui Dumnezeu”. (Fap. 10:2)

⁵ Pe la ora trei după-amiază, în timp ce se ruga, Corneliu a avut o viziune în care un înger i-a spus: „Rugăciunile și darurile tale de îndurare au urcat înaintea lui Dumnezeu și el și-a adus aminte de ele”. (Fap. 10:4) Apoi, potrivit îndrumării îngerului, Corneliu a trimis niște oameni să-l cheme pe apostolul Petru. Lui Corneliu avea să i se ofere o posibilitate la care până atunci, ca om necircumcis din națiuni, nici nu putea spera: să primească mesajul despre salvare.

6, 7. a) Phenen iech experiența cai sicavel că o Del răspunzol ca le manglimata codolenghe cai silen o ilo ujo hai camen te prinjianen o ciacimos anda leste. b) So daisaras te sichioas anda cadala?

⁶ Răspunde astăzi Dumnezeu la rugăciunile celor sinceri, care vor să afle adevărul despre el? Să observăm următoarea experiență. O femeie din Albania a primit un număr al revistei Turnul de veghe care conținea un articol despre creșterea copiilor. c Iată ce i-a spus ea Martorei care a sunat la ușa ei: „Vă vine să credeți că tocmai mă rugam lui Dumnezeu ca să-mi arate cum să-mi cresc fiicele? El v-a trimis! Mi-ați oferit exact ceea ce aveam nevoie!”. Această femeie și fiicele ei au început să studieze Biblia, iar, mai târziu, a început să studieze și soțul ei.

⁷ Este acesta un caz izolat? Nicidecum. Astfel de situații se întâlnesc peste tot în lume, mult prea des pentru a fi simple coincidențe. Ce concluzie putem trage? În  primul rând, că Iehova răspunde la rugăciunile celor sinceri, care vor să-l cunoască. (1 Regi 8:41-43; Ps. 65:2) Iar în al doilea rând, că în lucrarea de predicare suntem ajutați de îngeri. (Rev. 14:6, 7)

8, 9. So sicadea o spirito sfânto le Petrosche, hai so cărdea vo?

⁸ Aflat încă pe acoperișul casei, „Petru era . . . nedumerit”, gândindu-se ce putea să însemne viziunea pe care o avusese. Atunci au sosit oamenii trimiși de Corneliu. (Fap. 10:17) Avea Petru să fie dispus să-i însoțească și să intre în casa unui om din națiuni? Să nu uităm că el refuzase de trei ori să mănânce animale care, potrivit Legii, erau necurate. Însă Dumnezeu i-a dezvăluit prin spiritul sfânt voința sa în această privință. Lui Petru i s-a spus: „Iată că te caută trei oameni. Ridică-te, coboară și du-te cu ei, fără să eziți, pentru că eu i-am trimis”. (Fap. 10:19, 20) Viziunea primită îl pregătise cu siguranță să se supună îndrumării spiritului sfânt.

⁹ Aflând că lui Corneliu i se spusese printr-un mesager divin să-l caute, Petru i-a invitat pe acei neevrei în casă și „i-a găzduit”. (Fap. 10:23a) Astfel, apostolul ascultător arăta că începuse să-și schimbe modul de gândire pentru a se conforma voinței lui Iehova.

10. Sar conducil o Iehova pesche poporos, hai so pușimata trebulas te șioas amenghe?

¹⁰ Și astăzi, Iehova își conduce poporul dezvăluindu-și voința progresiv. (Prov. 4:18) Prin intermediul spiritului sfânt, el îndrumă „sclavul fidel și prevăzător”. (Mat. 24:45) Uneori se aduc clarificări în înțelegerea Cuvântului lui Dumnezeu sau se fac schimbări de natură organizatorică. Este bine să ne întrebăm: „Cum reacționez eu la asemenea clarificări și schimbări? Mă supun îndrumării spiritului sfânt?”.

11, 12. So cărdea o Petru andi Cezareea, hai so hachiardea vo?

¹¹ A doua zi, Petru și alte nouă persoane – cei trei mesageri trimiși de Corneliu și „șase frați” evrei din Iope – au pornit spre Cezareea. (Fap. 11:12) Între timp, Corneliu și-a chemat „rudele și prietenii apropiați”, care erau, probabil, cu toții neevrei. (Fap. 10:24) Când a ajuns la Cezareea, Petru a făcut un lucru pe care înainte l-ar fi considerat de neconceput: a intrat în casa unui om necircumcis din națiuni. El a explicat această schimbare de atitudine astfel: „Voi știți bine că unui iudeu nu-i este permis să aibă legături cu un om din altă națiune sau să vină la el. Totuși, Dumnezeu mi-a arătat că nu trebuie să numesc pângărit sau necurat pe niciun om”. (Fap. 10:28) Da, Petru înțelesese că viziunea pe care o primise nu se referea doar la alimente. El nu trebuia ‘să-l numească pângărit pe niciun om’, nici măcar pe un neevreu.

 ¹² Toți cei adunați în casa lui Corneliu erau dornici să audă ce avea Petru de spus. „Acum suntem toți aici înaintea lui Dumnezeu ca să auzim toate lucrurile pe care Iehova ți-a poruncit să le spui”, a zis Corneliu. (Fap. 10:33) Imaginează-ți că o persoană interesată ți-ar spune ție aceste cuvinte. Nu te-ai simți copleșit de bucurie? Petru a început cu o declarație impresionantă: „Într-adevăr, acum înțeleg că Dumnezeu nu este părtinitor și că, în orice națiune, omul care se teme de el și face ce este drept este primit de el”. (Fap. 10:34, 35) Petru a înțeles că modul în care îi privește Dumnezeu pe oameni nu este influențat de factori exteriori, cum ar fi naționalitatea sau rasa. Apoi, le-a depus mărturie despre lucrarea, moartea și învierea lui Isus.

13, 14. a) a) Sostar sas iech bari buchi o paruimos cai cărdea-les o Corneliu hai le aver neevrei ando bărș 36 a.e.? b) Sostar ci trebul te judechisaras le manușen pala lenghi rasa, naționalitatea, religia hai sar sicaven de avreal?

¹³ După aceea, s-a întâmplat ceva ce nu se mai întâmplase niciodată: „În timp ce Petru vorbea încă”, spiritul sfânt a fost turnat „peste oamenii națiunilor”. (Fap. 10:44, 45) Aceasta este singura situație menționată în Scripturi când spiritul sfânt a fost turnat înainte de botez. Înțelegând că Dumnezeu îi aproba, Petru „a poruncit să fie botezați”. (Fap. 10:48) Convertirea acelor neevrei în anul 36 e.n. a marcat sfârșitul perioadei de favoare specială acordată evreilor. (Dan. 9:24-27) Cu acea ocazie, Petru a folosit a treia și ultima ‘cheie a Regatului’. (Mat. 16:19) Această cheie le-a dat posibilitatea oamenilor necircumciși din națiuni să devină creștini unși cu spirit sfânt.

¹⁴ Ca vestitori ai Regatului, înțelegem clar că „la Dumnezeu nu este părtinire”. (Rom. 2:11) El dorește ca „oameni de orice fel să fie salvați”. (1 Tim. 2:4) Prin urmare, să nu-i judecăm niciodată pe oameni după rasă, naționalitate, religie sau înfățișare! Noi avem responsabilitatea să le depunem o mărturie temeinică despre Regatul lui Dumnezeu tuturor oamenilor.

15, 16. Sostar unii creștini evrei dine duma jiungales anda o Petru, hai so phendea lenghe vo?

¹⁵ Petru a fost cu siguranță nerăbdător să meargă la Ierusalim pentru a relata cele întâmplate. Însă, după cât se pare, vestea că oamenii necircumciși din națiuni „primiseră cuvântul lui Dumnezeu” a ajuns acolo înaintea lui. Astfel, la puțin timp după ce Petru a sosit la Ierusalim, „cei ce susțineau circumcizia au început să-l critice” deoarece ‘intrase în casa unor oameni necircumciși și mâncase cu ei’. (Fap. 11:1-3) Deși admiteau că neevreii puteau deveni continuatori ai lui Cristos, acești discipoli evrei susțineau cu insistență că închinarea acestora nu era aprobată de Iehova dacă nu respectau Legea, inclusiv porunca referitoare la  circumcizie. În mod clar, unor discipoli evrei le era greu să accepte că Legea mozaică nu mai era valabilă.

¹⁶ Cum le-a explicat Petru motivul acțiunilor sale? Așa cum se arată în Faptele 11:4-16, el le-a prezentat patru dovezi ale îndrumării divine: 1) viziunea pe care o primise (versetele 4-10); 2) porunca dată prin spirit (versetele 11 și 12); 3) vizita îngerului la Corneliu (versetele 13 și 14) și 4) turnarea spiritului sfânt peste acei oameni din națiuni (versetele 15 și 16). Petru a încheiat cu o întrebare la care nimeni nu mai putea ridica nicio obiecție: „Dacă Dumnezeu le-a dat [celor credincioși din națiuni] același dar fără plată [spiritul sfânt] pe care ni l-a dat și nouă [evreilor], celor ce am crezut în Domnul Isus Cristos, cine eram eu să-l împiedic pe Dumnezeu?”. (Fap. 11:17)

17, 18. a) So alosarimos trebunas te cheren le creștini evrei? b) Sostar si importanto te încăras i unitatea andi congregația, hai so pușimata trebulas te șioas amenghe?

¹⁷ Mărturia lui Petru i-a pus pe acei creștini evrei în fața unei decizii importante. Aveau ei să-și învingă prejudecățile și să-i considere pe neevreii nou-botezați frații lor de credință? Relatarea biblică spune: „Când [apostolii și alți creștini evrei] au auzit aceste lucruri, s-au liniștit și l-au glorificat pe Dumnezeu zicând: «Așadar, Dumnezeu le-a dat și oamenilor națiunilor posibilitatea de a se căi pentru a primi viață!»”. (Fap. 11:18) Datorită acestei atitudini pozitive, s-a păstrat unitatea congregației.

¹⁸ Și în prezent poate fi o adevărată încercare să păstrăm unitatea creștină, deoarece slujitorii lui Iehova sunt „din toate națiunile, triburile, popoarele și limbile”. (Rev. 7:9) În multe congregații există oameni de diferite rase și din diferite culturi și medii sociale. Să ne întrebăm: „Am înlăturat complet din inima mea prejudecățile? Sunt hotărât să nu permit niciunui lucru ce dezbină această lume – naționalism, rasism, sentimentul de superioritate culturală etc. – să influențeze modul în care îi tratez pe frații de credință?”. Să ne amintim ce i s-a întâmplat lui Petru (Chifa) după câțiva ani de la convertirea primilor oameni din națiuni.  Influențat de prejudecățile altora, el „a stat deoparte”, evitând compania creștinilor neevrei, iar Pavel a trebuit să-l corecteze. (Gal. 2:11-14) Așadar, să fim mereu vigilenți pentru a nu cădea în capcana prejudecăților!

19. Casche astarde te predichin le creștini evrei andai Antiohia hai so sas pala codoia?

¹⁹ Au început continuatorii lui Cristos să le predice oamenilor necircumciși din națiuni? Să remarcăm ce s-a întâmplat nu după multă vreme în Antiohia din Siria. d În acest oraș era o mare comunitate de evrei, iar între aceștia și neevrei nu existau animozități. Prin urmare, în Antiohia era un climat favorabil predicării veștii bune celor din națiuni. Aici, unii discipoli evrei au început să le depună mărturie „vorbitorilor de limbă greacă”. (Fap. 11:20) Ei le-au predicat nu numai evreilor vorbitori de limbă greacă, ci și oamenilor necircumciși din națiuni. Iehova le-a binecuvântat lucrarea și „un mare număr de oameni au devenit credincioși”. (Fap. 11:21)

20, 21. Sar sicadea o Barnaba umilința, hai sar daisaras vi amen te las amen pala leste andi predicarea?

²⁰ Pentru a răspunde necesităților acestui teritoriu foarte productiv, congregația din Ierusalim l-a trimis la Antiohia pe Barnaba. Însă acesta n-a putut face față singur numărului mare de persoane care reacționau favorabil la vestea bună. Astfel, cine era mai potrivit să-i dea o mână de ajutor dacă nu Saul, care avea să devină apostol al națiunilor? (Fap. 9:15; Rom. 1:5) L-a considerat Barnaba pe Saul un rival? Nicidecum. Barnaba a dat dovadă de modestie. El a mers la Tars și l-a căutat pe Saul pentru a-l aduce în Antiohia. Apoi, un an întreg au lucrat umăr la umăr ca să-i încurajeze pe discipolii din congregația de aici. (Fap. 11:22-26a)

²¹ Cum putem să dăm și noi dovadă de modestie în serviciul pentru Dumnezeu? Această calitate presupune să ne recunoaștem limitele. Nu toți excelăm în aceleași domenii. De pildă, unii sunt foarte eficienți în a oferi literatură biblică, dar poate că nu se descurcă la fel de bine când trebuie să facă vizite ulterioare sau să inițieze studii. Dacă dorești să faci îmbunătățiri într-un aspect al lucrării, ai putea să ceri ajutor. Astfel, vei deveni mai eficient și vei găsi mai multă bucurie în lucrarea de predicare. (1 Cor. 9:26)

22, 23. Sar sicade iubirea phralicani le creștini andai Antiohia, hai sar len-pe pala lende le slujitori le Devlesche de aghies?

²² „Prin voința divină, discipolii au fost numiți pentru prima oară creștini în Antiohia.” (Fap. 11:26b) Acest nume aprobat de Dumnezeu îi  descrie foarte bine pe continuatorii lui Cristos. Având în vedere că au devenit creștini și oameni din națiuni, au ajuns credincioșii evrei și neevrei să se considere frați? Să vedem ce s-a întâmplat pe timpul marii foamete din jurul anului 46 e.n. e În acele vremuri, săracii sufereau foarte mult când era foamete întrucât nu aveau nici bani, nici rezerve de alimente. În timpul acestei foamete, creștinii evrei din Iudeea – mulți fiind, se pare, săraci – au avut nevoie de ajutor material. Aflând de situația lor, frații din Antiohia, printre care și creștini neevrei, ‘le-au trimis, fiecare după posibilități, ajutoare’. (Fap. 11:29) Ce dovadă de iubire frățească!

²³ La fel stau lucrurile și astăzi în mijlocul poporului lui Dumnezeu. Când aflăm că frații din zona noastră sau din alte locuri trec printr-o perioadă grea, suntem gata să le venim în ajutor. Comitetele de filială formează imediat comitete de ajutorare în caz de dezastru care să se îngrijească de necesitățile fraților noștri ce sunt afectați de uragane, cutremure, tsunamiuri etc. Toate aceste eforturi demonstrează sinceritatea iubirii noastre frățești. (Ioan 13:34, 35; 1 Ioan 3:17)

24. Sar daisaras te sicavas că hachiaras so dichlea o Petru angla peste?

²⁴ Fiind creștini adevărați, înțelegem cât este de importantă semnificația viziunii pe care a primit-o Petru în Iope în secolul I. Noi îi slujim unui Dumnezeu imparțial. El dorește să depunem o mărturie temeinică despre Regatul său, ceea ce presupune să le predicăm oamenilor indiferent de rasa, de naționalitatea sau de poziția lor socială. Așadar, să fim hotărâți să le oferim tuturor posibilitatea să audă vestea bună! (Rom. 10:11-13)