1, 2. So camelas o Saul te cherel ando Damasco?

 CĂLĂTORII mai au puțin și ajung la Damasc. Acolo au de gând să pună în aplicare un plan odios împotriva discipolilor lui Isus: să-i scoată cu forța din casele lor, să-i lege, să-i umilească și să-i ducă la Ierusalim ca să fie pedepsiți de Sanhedrin. Fețele lor încruntate trădează ura de moarte ce le-o poartă.

² Cel ce conduce grupul se numește Saul. El are deja mâinile pătate de sânge. a Nu de mult, sub privirea lui aprobatoare, câțiva iudei fanatici l-au omorât cu pietre pe Ștefan, un discipol devotat al lui Isus. (Fap. 7:57–8:1) Saul însă nu se mulțumește să-i persecute doar pe discipolii din Ierusalim, ci vrea să extermine această sectă, numită „Calea”. El este ca o torță pregătită să răspândească focul persecuției tot mai departe. (Fap. 9:1, 2; vezi chenarul „ Autoritatea lui Saul în Damasc”)

3, 4. a) Prin so buchia nachlea o Saul? b) So pușimata va avela te dichas mai dur?

³ Deodată, în jurul lui Saul strălucește o lumină orbitoare. Tovarășii săi de călătorie văd lumina, însă, fiind șocați, nu scot niciun cuvânt. Saul este lovit cu orbire și se prăbușește la pământ. El aude o voce din cer care îi spune: „Saul, Saul, de ce mă persecuți?”. Înmărmurit, Saul întreabă: „Cine ești, Doamne?”. Răspunsul pe care îl primește îl străpunge drept în inimă: „Sunt Isus, pe care tu îl persecuți”. (Fap. 9:3-5; 22:9)

⁴ Ce învățăm din cuvintele pe care Isus i le-a adresat lui Saul? Cum ne ajută analizarea evenimentelor legate de convertirea lui? Și ce lecții practice desprindem din modul în care congregația s-a folosit de perioada de pace care a urmat după convertirea lui Saul?

5, 6. So sichioas anda la dumes cai o Isus phendea-len le Saulosche?

⁵ Când l-a oprit pe Saul pe drumul spre Damasc, Isus nu a întrebat: „De ce îi persecuți pe discipolii mei?”. Așa cum am observat mai înainte,  el a spus: „De ce mă persecuți?”. (Fap. 9:4) Da, Isus consideră că persecuțiile la care sunt supuși continuatorii săi sunt, de fapt, îndreptate împotriva lui. El simte durerea discipolilor săi! (Mat. 25:34-40, 45)

⁶ Dacă ești persecutat din cauza credinței tale în Cristos, fii sigur că atât Iehova, cât și Isus știu bine prin ce treci. (Mat. 10:22, 28-31) Poate că Iehova nu înlătură încercarea imediat. Dar nu te descuraja! Amintește-ți că Isus a văzut cum Saul a participat la uciderea lui Ștefan și cum i-a scos cu forța din casele lor pe discipolii fideli din Ierusalim. (Fap. 8:3) El nu a intervenit atunci. Însă Iehova, prin Cristos, le-a dat lui Ștefan și celorlalți discipoli putere ca să rămână fideli.

7. So trebul te cheras cana aver așen amenghe contra?

⁷ Și tu poți rezista în persecuții dacă vei da ascultare următoarelor îndemnuri: 1) Fii hotărât să rămâi loial, indiferent ce s-ar întâmpla. 2) Cere-i ajutorul lui Iehova. (Filip. 4:6, 7) 3) Lasă răzbunarea în seama lui Iehova. (Rom. 12:17-21) 4) Ai încredere că Iehova îți va da putere să suporți încercarea până când el va considera de cuviință să o înlăture. (Filip. 4:12, 13)

8, 9. So sas ando ilo le Ananiasco cana sas-lo bișaldo co Saul?

⁸ După ce i-a răspuns la întrebarea „Cine ești, Doamne?”, Isus i-a spus lui Saul: „Ridică-te, du-te în oraș și ți se va spune ce trebuie să faci”. (Fap. 9:6) Saul, care era acum orb, a fost condus până la casa unde avea să fie găzduit. Acolo a postit și s-a rugat trei zile. Între timp, Isus i-a vorbit despre Saul lui Anania, un discipol din Damasc care „era vorbit de bine de toți iudeii” din acel oraș. (Fap. 22:12)

⁹ Să ne gândim la sentimentele contradictorii ce trebuie să-l fi încercat pe Anania. Îi vorbea însuși Capul congregației creștine, Isus Cristos, care îi dădea o însărcinare specială. Ce privilegiu, dar și ce misiune grea! Când i s-a spus că trebuie să meargă să vorbească cu Saul, Anania a  zis: „Doamne, am auzit de la mulți despre omul acesta, cât rău le-a făcut sfinților tăi în Ierusalim. Și aici are autoritate de la preoții principali să-i aresteze pe toți cei ce cheamă numele tău”. (Fap. 9:13, 14)

10. So sichioas anda o modo sar o Isus dea duma le discipolosa Anania?

¹⁰ Isus nu l-a mustrat pe Anania pentru că și-a exprimat temerile. Dimpotrivă, i-a dat îndrumări clare și, totodată, i-a arătat considerație explicându-i motivul pentru care îi cerea să îndeplinească această sarcină neobișnuită. Isus i-a spus despre Saul: „Omul acesta este un vas pe care l-am ales să-mi ducă numele la națiuni, precum și la regi și la israeliți! Căci îi voi arăta clar câte lucruri trebuie să sufere pentru numele meu”. (Fap. 9:15, 16) Anania a dovedit ascultare și a trecut imediat la fapte.  El l-a căutat pe Saul, persecutorul înverșunat, și i-a zis: „Frate Saul, Domnul Isus, care ți s-a arătat pe drumul pe care veneai, m-a trimis ca să-ți recapeți vederea și să fii umplut de spirit sfânt”. (Fap. 9:17)

11, 12. So sichioas andai relatarea biblico anda o Isus, o Anania hai o Saul?

¹¹ Din această relatare biblică desprindem câteva lecții importante. De exemplu, Isus are un rol activ în ce privește supravegherea lucrării de predicare, așa cum, de altfel, a promis. (Mat. 28:20) Deși în prezent nu le vorbește în mod direct oamenilor, Isus conduce lucrarea de predicare prin intermediul sclavului fidel, pe care l-a numit peste slujitorii săi. (Mat. 24:45-47) Sub îndrumarea Corpului de Guvernare, vestitorii și pionierii sunt trimiși în teritoriu pentru a-i găsi pe cei ce doresc să cunoască mai multe despre Cristos. Așa cum s-a arătat în capitolul precedent, mulți dintre ei au spus că, înainte de a fi contactați de Martorii lui Iehova, se rugaseră pentru îndrumarea lui Dumnezeu. (Fap. 9:11)

¹² O altă lecție importantă o învățăm din exemplul lui Anania. El a dovedit ascultare acceptând însărcinarea încredințată, iar binecuvântările nu s-au lăsat așteptate. Dovedești și tu ascultare depunând o mărturie temeinică chiar dacă te încearcă sentimente de teamă? Pentru unii creștini, faptul de a merge din casă în casă și a le vorbi unor necunoscuți poate fi o încercare. Altora le este foarte greu să le predice oamenilor la locul lor de muncă, pe stradă, la telefon sau prin intermediul scrisorilor. Anania și-a învins teama și a avut privilegiul de a-l ajuta pe Saul să primească spirit sfânt. b El a reușit să-și îndeplinească însărcinarea deoarece a avut încredere în Isus și l-a privit pe Saul ca pe un viitor frate. Și noi ne putem învinge temerile dacă avem încredere că Isus îndrumă lucrarea de predicare, dacă manifestăm empatie față de oameni și dacă îi privim ca pe viitori frați chiar și pe cei ce ne intimidează. (Mat. 9:36)

13, 14. Dacă studiis i Biblia, tha ci san încă boldo, so daștis te sichios le Saulostar?

¹³ Saul a aplicat fără întârziere ceea ce a învățat. După ce a fost vindecat, el s-a botezat și a început să se întrunească cu discipolii din Damasc. Mai mult, „a început imediat să predice în sinagogi despre Isus, că el este Fiul lui Dumnezeu”. (Fap. 9:20)

¹⁴ Dacă studiezi Biblia, dar nu ești încă botezat, vei acționa cu hotărâre, asemenea lui Saul, făcând pasul botezului? Este adevărat, Saul a fost  martor la un miracol înfăptuit de Cristos, ceea ce, fără îndoială, l-a motivat să treacă la acțiune. Dar și alții au fost martori la miracole înfăptuite de Isus. De pildă, un grup de farisei a fost de față când Isus a vindecat un om cu mâna atrofiată, iar foarte mulți evrei știau că Isus îl înviase pe Lazăr. Totuși, mulți au rămas indiferenți, ba chiar unii au devenit ostili. (Mar. 3:1-6; Ioan 12:9, 10) Spre deosebire de aceștia, Saul și-a schimbat atitudinea. De ce Saul a reacționat favorabil, în timp ce alții nu? Deoarece el se temea mai mult de Dumnezeu decât de oameni și era profund recunoscător pentru îndurarea pe care i-o arătase Cristos. (Filip. 3:8) Dacă vei imita exemplul lui Saul, nu vei permite niciunui lucru să te împiedice să participi la lucrarea de predicare și să faci pașii necesari în vederea botezului.

15, 16. So cherelas o Saul andel sinagogi hai sar phirade-pe le evrei anda o Damasc?

¹⁵ Ce uimire, ce stupoare și ce furie trebuie să fi cuprins mulțimile când Saul a început să predice despre Isus în sinagogi! „Nu este acesta omul care îi persecuta cu cruzime pe cei din Ierusalim care cheamă acest nume?”, se întrebau ei. (Fap. 9:21) Explicându-le motivul schimbării sale, Saul le ‘dovedea logic că Isus este Cristosul’. (Fap. 9:22) Însă nu toți oamenii reacționează la argumente logice. Acestea nu sunt asemenea unei chei universale; ele nu descuie orice minte zăvorâtă cu lacătele tradițiilor sau orice inimă închisă din cauza mândriei. Cu toate acestea, Saul nu a renunțat.

¹⁶ Trei ani mai târziu, evreii din Damasc erau încă înverșunați împotriva lui. În cele din urmă, au pus la cale să-l omoare. (Fap. 9:23; 2 Cor. 11:32, 33; Gal. 1:13-18) Când a aflat de complotul lor, Saul a fost prudent și a decis să părăsească Damascul. El a fost coborât într-un coș printr-o deschizătură din zidul orașului. Luca îi numește pe cei ce l-au ajutat pe Saul să fugă în acea noapte „discipolii lui [Saul]”. (Fap. 9:25) Din aceste cuvinte reiese că unii dintre cei ce l-au auzit pe Saul predicând în Damasc au fost convinși de argumentele aduse de el și au devenit continuatori ai lui Cristos.

17. a) Sar phiraven-pe le manușa cana așunen le ciacimata biblico? b) So trebul te cheras vi mai dur hai sostar?

¹⁷ Probabil că, atunci când le-ai vorbit prima oară membrilor familiei, prietenilor și altor persoane despre lucrurile minunate pe care le-ai învățat din Biblie, te așteptai ca toți să accepte adevărul prezentat atât de logic în Scripturi. Poate că unii au reacționat favorabil, dar mulți nu. Poate că unii membri ai familiei tale te-au tratat ca pe un dușman. (Mat. 10:32-38) Însă, dacă vei continua să-ți îmbunătățești arta de a aduce argumente din Scripturi și dacă vei avea o conduită ireproșabilă, chiar și cei care ți se împotrivesc și-ar putea schimba, în cele din urmă, atitudinea. (Fap. 17:2; 1 Pet. 2:12; 3:1, 2, 7)

18, 19. a) Sar sas-lo primime o Saul pala so o Barnaba cărdea le apostolen te pachian-pe ande leste b) Sar daisaras te las amen pala o Barnaba hai pala o Saul?

 ¹⁸ Când Saul a intrat în Ierusalim, discipolii au avut mari rezerve față de el, lucru, de altfel, de înțeles. Însă, când Barnaba i-a asigurat de sinceritatea lui, apostolii l-au acceptat, iar el a rămas o vreme cu ei. (Fap. 9:26-28) Saul acționa cu prudență, dar lui nu-i era rușine cu vestea bună. (Rom. 1:16) El predica cu îndrăzneală în Ierusalim, chiar orașul în care îi persecutase cu înverșunare pe discipolii lui Isus Cristos. Evreii din Ierusalim și-au dat seama cu groază că tocmai cel care le susținuse cu atâta înflăcărare cauza trecuse acum de partea adversă și, de aceea, căutau să-l omoare. Relatarea spune: „Când au aflat lucrul acesta, frații l-au adus [pe Saul] la Cezareea și l-au trimis la Tars”. (Fap. 9:30) Saul s-a supus îndrumării lui Isus primite prin intermediul congregației, iar acest lucru a fost atât în folosul lui, cât și în folosul congregației.

¹⁹ Să remarcăm că Barnaba a luat inițiativa de a-l ajuta pe Saul. Gestul lui de bunătate a pus, fără îndoială, temelia caldei prietenii ce s-a născut între acești doi slujitori zeloși ai lui Iehova. Ești și tu gata, asemenea lui Barnaba, să-i susții pe cei noi din congregație colaborând cu ei în serviciul de teren și ajutându-i să facă progrese pe plan spiritual? Dacă da, vei avea parte de multe binecuvântări! Sau, dacă ești de puțin timp vestitor al Regatului, accepți tu, asemenea lui Saul, ajutorul care ți se oferă? Colaborând cu vestitori cu mai multă experiență în lucrare, îți vei îmbunătăți metodele de predicare, vei găsi mai multă bucurie și vei putea lega prietenii trainice.

20, 21. Sar folosisarde mișto pengo timpo ‘cana sas pacea’ le slujitori le Devlesche anda puraimata hai anda amare ghiesa?

²⁰ După convertirea lui Saul și după ce acesta a fost ajutat să plece în siguranță, „congregația din toată Iudeea, Galileea și Samaria s-a bucurat de o perioadă de pace”. (Fap. 9:31) Ce au făcut discipolii în aceste „timpuri favorabile”? (2 Tim. 4:2) Relatarea spune că ‘se zideau’. Apostolii și alți frați cu răspundere au reînsuflețit credința discipolilor și au fost în fruntea activităților creștine, în timp ce congregația ‘umbla în teamă de Iehova și în mângâierea spiritului sfânt’. De exemplu, Petru a profitat de această perioadă de pace pentru a-i întări pe discipolii din orașul Lida, situat în câmpia Saronului. În urma eforturilor sale, mulți locuitori din acea regiune „au început să creadă în Domnul”. (Fap. 9:32-35) Discipolii nu s-au lăsat distrași de alte obiective, ci și-au concentrat toate eforturile pentru a se zidi reciproc și pentru a predica vestea bună. Drept urmare, congregația „continua să crească”.

²¹ Spre sfârșitul secolului al XX-lea, în multe țări, Martorii lui Iehova au intrat într-o „perioadă de pace” asemănătoare. Unele regimuri  politice, care zeci de ani i-au oprimat pe slujitorii lui Dumnezeu, au căzut brusc, iar interdicțiile impuse lucrării de predicare au fost ridicate parțial sau total. Zeci de mii de Martori au profitat de ocazia de a predica liber, iar rezultatele au fost extraordinare.

22. Sar daștis te folosisares acana chichi mai mișto chio timpo cana si pacea?

²² Îți folosești și tu în cel mai bun mod posibil libertatea de care te bucuri în prezent? Poate că locuiești într-o țară în care se respectă libertatea religioasă. Satan ar avea o mare satisfacție dacă ai urmări obiective materialiste în loc să promovezi Regatul lui Dumnezeu. (Mat. 13:22) Nu te lăsa distras! Profită de perioada de pace relativă de care te bucuri în prezent! Privește-o ca pe o ocazie de a depune mărturie temeinică și de a contribui la zidirea congregației. Nu uita că situația fiecăruia dintre noi se poate schimba pe neașteptate.

23, 24. a) So sichioas andai relatarea biblico anda i Tabita? b) So trebul te avas gata te cheras?

²³ Să ne gândim, de pildă, la cele întâmplate cu Tabita, sau Dorca. c Ea locuia în Iope, un oraș situat nu departe de Lida. Această soră fidelă își folosea cu înțelepciune timpul și bunurile, făcând „multe fapte bune și multe daruri de îndurare”. Însă, pe neașteptate, ea s-a îmbolnăvit și a murit. Moartea ei le-a provocat o mare durere discipolilor din Iope, mai ales văduvelor cărora le făcuse mult bine. Când Petru a ajuns la casa unde corpul ei era pregătit pentru înmormântare, a înfăptuit un miracol pe care niciun apostol al lui Isus nu-l mai făcuse până atunci. Petru s-a rugat și apoi a înviat-o pe Tabita. Imaginează-ți bucuria văduvelor și a celorlalți discipoli când Petru i-a chemat în încăpere și le-a arătat-o vie! Cât de mult trebuie să-i fi întărit acest miracol pentru încercările ce aveau să vină mai târziu! Așa cum era de așteptat, miracolul „a ajuns cunoscut în tot orașul Iope și mulți au crezut în Domnul”. (Fap. 9:36-42)

²⁴ Din relatarea emoționantă despre Tabita învățăm două lucruri esențiale: 1) Viața este trecătoare. De aceea, este important să ne facem un nume bun la Dumnezeu cât timp avem această posibilitate. (Ecl. 7:1) 2) Speranța învierii este sigură. Iehova a văzut numeroasele fapte de bunătate ale Tabitei și a răsplătit-o. El nu uită eforturile  noastre în serviciul său, iar, dacă se va întâmpla să murim înainte de Armaghedon, ne va învia. (Evr. 6:10) Prin urmare, fie că trecem prin „timpuri dificile”, fie că ne bucurăm de „o perioadă de pace”, să perseverăm, continuând să depunem o mărturie temeinică despre Cristos! (2 Tim. 4:2)