1, 2. Sostar avilea o Pavel co Ierusalimo hai prin so zumaimata va nachela?

 IERUSALIM. Oare la ce se gândește apostolul Pavel în timp ce pășește din nou pe străduțele înguste și aglomerate ale acestui oraș? El cunoaște rolul special pe care l-a avut Ierusalimul în istoria poporului lui Iehova. Niciun oraș de pe pământ nu s-ar putea compara cu el. Majoritatea locuitorilor săi sunt mândri de trecutul lui glorios. Însă Pavel știe că și mulți creștini de aici sunt foarte legați de trecut și nu înțeleg schimbările pe care trebuie să le facă pentru a trăi în armonie cu noile adevăruri revelate de Iehova. Da, apostolul este foarte preocupat de starea acestor creștini. Când se afla în Efes, el se hotărâse să revină în acest oraș pentru a aduce ajutoare materiale. Și, în pofida avertismentelor că viața îi va fi pusă în pericol, el nu a renunțat la planul său. (Fap. 19:21) Acum însă, el constată că unii au nevoie și de ajutor spiritual.

² Dar cu ce se va confrunta Pavel în Ierusalim? O încercare va veni chiar din partea continuatorilor lui Cristos, unii dintre aceștia fiind tulburați de zvonurile care circulă despre el. Încercări și mai mari vor veni însă din partea dușmanilor lui Cristos, care îi vor aduce acuzații false, îl vor bate și vor căuta să-l omoare. Însă toate acestea îi vor da ocazia să apere adevărul. Pavel este un exemplu remarcabil pentru creștinii de azi prin umilința, curajul și credința cu care a înfruntat aceste încercări. Dar să vedem ce s-a întâmplat.

3-5. a) Ca so întrunirea lea partea o Pavel co Ierusalimo, hai so dea-pe duma code? b) So sichioas catar?

³ A doua zi după ce au sosit la Ierusalim, Pavel și însoțitorii săi au mers la bătrânii care supravegheau congregația. La această întrunire, la care „toți bătrânii erau prezenți”, se pare că nu a participat niciunul dintre apostolii ce erau în viață la vremea aceea. Probabil că toți erau plecați pentru a sluji în alte părți ale lumii. Relatarea îl menționează însă pe Iacov, fratele lui Isus, care, din câte se pare, a prezidat întrunirea. (Gal. 2:9; Fap. 21:18)

⁴ După ce i-a salutat pe bătrâni, Pavel „le-a povestit în amănunțime ce făcuse Dumnezeu în națiuni prin serviciul său”. (Fap. 21:19) Cât de mult  trebuie să-i fi încurajat pe frați cele auzite! Și noi suntem încurajați când auzim rapoarte despre progresul lucrării în alte părți ale lumii. (Prov. 25:25)

⁵ În timpul acestei discuții, Pavel le-a spus, probabil, bătrânilor și despre donațiile pe care le-a adus de la frații din Europa. Grija acestor frați din teritorii îndepărtate trebuie să le fi umplut inima de recunoștință și de bucurie. Auzind raportul lui Pavel, „ei l-au glorificat pe Dumnezeu”. (Fap. 21:20a) Și în zilele noastre, mulți frați care sunt afectați de dezastre, care trec prin necazuri sau care suferă de boli grave sunt profund recunoscători când colaboratorii lor în credință le oferă cu promptitudine ajutor și îi alină prin cuvinte de încurajare.

6. So problema andine angla o Pavel?

⁶ Apoi, bătrânii i-au vorbit lui Pavel despre o problemă apărută în Iudeea, care îl viza în mod direct. Ei i-au spus: „Frate, tu vezi câte mii de credincioși sunt printre iudei; și toți sunt zeloși pentru Lege. Dar ei au auzit zvonindu-se despre tine că-i înveți pe toți iudeii din națiuni să abandoneze Legea lui Moise, spunându-le să nu-și circumcidă copiii și să nu urmeze obiceiurile noastre”. a (Fap. 21:20b, 21)

7, 8. a) So hachiarenas greșime le creștini andai Iudeea? b) Chiar cana unii Iudei gândinas greșime sostar ci daisaras te phenas că cadaia sas apostazia?

⁷ De ce existau încă mulți creștini care insistau să se respecte Legea mozaică, deși trecuseră mai bine de 20 de ani de la abrogarea ei? (Col. 2:14) În 49 e.n., apostolii și bătrânii întruniți la Ierusalim trimiseseră congregațiilor o scrisoare potrivit căreia creștinii din națiuni nu erau  obligați să se circumcidă și să adere la Legea mozaică. (Fap. 15:23-29) Însă în scrisoare nu se spunea nimic cu privire la creștinii evrei, dintre care mulți nu înțelegeau că Legea mozaică nu mai era în vigoare.

⁸ Dar oare faptul că nu înțelegeau acest adevăr îi făcea nedemni de a fi creștini? Nicidecum. Ei nu se închinaseră înainte la zei păgâni și, prin urmare, nu practicau ritualuri și obiceiuri ale religiei false. Legea, la care țineau atât de mult, fusese dată de însuși Iehova. Ea nu conținea nimic greșit sau demonic. Însă fusese dată în virtutea vechiului legământ, iar acum, creștinii se aflau sub noul legământ. Legământul Legii era deci de domeniul trecutului. Creștinii evrei care respectau cu scrupulozitate Legea nu înțelegeau aceste lucruri și nu erau convinși că închinarea curată avea acum legătură numai cu congregația creștină. Așadar, ei trebuiau să-și schimbe modul de gândire pentru a se conforma noilor adevăruri revelate de Dumnezeu cu privire la legământul Legii. b (Ier. 31:31-34; Luca 22:20)

9. So sicavelas o Pavel pa i Legea mozaico?

⁹ Erau adevărate zvonurile că Pavel îi învăța pe evreii răspândiți printre națiuni „să nu-și circumcidă copiii și să nu urmeze obiceiurile [lor]”? Fiind apostol al națiunilor, Pavel le-a prezentat celor din națiuni decizia  potrivit căreia neevreii nu erau obligați să respecte Legea. El a arătat că nimeni nu trebuia să încerce să-i convingă pe creștinii din națiuni să se circumcidă în semn de supunere față de Legea mozaică. (Gal. 5:1-7) Pavel le-a predicat vestea bună și evreilor din orașele pe care le-a vizitat. Cu siguranță, el le-a explicat celor receptivi că Legea a fost abrogată prin moartea lui Isus și că oamenii puteau fi declarați drepți prin credință, nu prin lucrările Legii. (Rom. 2:28, 29; 3:21-26)

10. Sar sicadea o Pavel că mechlea pestar ande soste priveal i Legea hai i circumcizia?

¹⁰ Cu toate acestea, Pavel a arătat înțelegere față de cei ce se simțeau mai liniștiți dacă respectau anumite obiceiuri evreiești, cum ar fi faptul de a nu munci în sabat sau de a evita anumite alimente. (Rom. 14:1-6) În plus, el nu a stabilit reguli cu privire la circumcizie. Este adevărat, Pavel a considerat necesar ca Timotei să se circumcidă, dar aceasta pentru ca evreii să nu aibă rețineri față de Timotei, știind că tatăl lui era grec. (Fap. 16:3) Circumcizia era o chestiune de decizie personală. Pavel le spusese galatenilor: „Nici circumcizia nu are valoare, nici necircumcizia, ci credința care lucrează prin iubire”. (Gal. 5:6) Însă cel care se circumcidea pentru a respecta Legea sau care susținea că circumcizia era necesară pentru a primi aprobarea lui Iehova dovedea lipsă de credință.

11. So sfato dine le phure le Pavelosche hai so trebulas te cherel vo? (Dich vi i nota de telal.)

¹¹ Așadar, zvonurile care circulau despre Pavel erau false. Totuși, creștinii evrei erau tulburați din cauza lor. De aceea, bătrânii l-au sfătuit: „Avem patru bărbați care au făcut un jurământ. Ia-i cu tine pe acești bărbați, purifică-te cu ei din punct de vedere ceremonial și îngrijește-te de cheltuielile lor, ca să-și radă capul. Astfel, toți vor ști  că zvonurile pe care le-au auzit despre tine nu sunt adevărate și că umbli cum se cuvine, respectând și tu Legea”. c (Fap. 21:23, 24)

12. Sar sicadea o Pavel că camlea te cherel buchi ande iech than le phurența?

¹² Pavel ar fi putut obiecta, spunând că adevărata problemă nu erau zvonurile despre el, ci zelul acelor creștini evrei pentru Legea mozaică. Însă el a fost flexibil, fiind dispus să urmeze îndrumările primite atât timp cât prin acestea nu i se cerea să încalce principiile divine. Iată ce scrisese el mai înainte: „Pentru cei ce sunt sub lege am devenit ca și cum aș fi sub lege – deși eu nu sunt sub lege – , ca să-i câștig pe cei ce sunt sub lege”. (1 Cor. 9:20) Pavel a colaborat cu bătrânii din Ierusalim și ‘a devenit ca și cum ar fi fost sub lege’. Urmându-i exemplul, și noi vom colabora cu bătrânii și nu vom insista ca lucrurile să se facă așa cum considerăm noi că ar fi bine. (Evr. 13:17)

13. a) Sostar astarde-pe holiatar le evrei ando templo? b) Sar sas hastrame o Pavel?

¹³ La templu însă, lucrurile n-au mers prea bine. Când zilele pentru împlinirea jurămintelor făcute de cei patru bărbați erau pe sfârșite, niște evrei din Asia l-au zărit pe Pavel. Ei l-au acuzat pe nedrept că a adus neevrei în templu și au provocat tulburare. Dacă n-ar fi intervenit comandantul roman, Pavel ar fi fost omorât în bătaie. Deși a scăpat cu viață, el a fost arestat. Urmau să treacă mai bine de patru ani până când avea să-și recapete libertatea! Dar pericolul încă nu trecuse. Când comandantul i-a întrebat pe evrei ce aveau împotriva lui Pavel, aceștia au început să strige diferite acuzații. Și, pentru că se crease multă agitație, el n-a reușit să înțeleagă nimic. Situația s-a înrăutățit atât de mult, încât Pavel a trebuit să fie dus de acolo. Înainte de a fi dus în cazarmă, el i-a spus comandantului: „Te rog, permite-mi să vorbesc poporului”. (Fap. 21:39) Comandantul a fost de acord, iar Pavel a început plin de curaj să-și apere credința.

14, 15. a) So phendea o Pavel le evreienghe? b) So cărdea o comandanto caște jianel sostar sas-le le evrei cadichi de holiarde po Pavel?

¹⁴ Pavel a spus: „Ascultați acum apărarea mea”. (Fap. 22:1) Apostolul a  vorbit în limba ebraică, astfel că mulțimea a făcut liniște. El le-a explicat clar de ce devenise un continuator al lui Cristos, prezentându-le cu tact fapte pe care evreii le puteau verifica oricând. Pavel le-a spus că studiase la picioarele lui Gamaliel și că îi persecutase pe continuatorii lui Cristos, lucruri bine cunoscute unora dintre cei prezenți. Apoi, le-a mai spus că, în timp ce mergea spre Damasc, a avut o viziune cu Cristos, care i-a vorbit. Tovarășii săi de călătorie au văzut o lumină strălucitoare și au auzit o voce, însă nu au înțeles ce spunea ea. (Vezi nota de studiu de la Faptele 9:7; 22:9, nwtsty.) Fiind orbit de acea lumină, Pavel a trebuit să fie dus la Damasc de însoțitorii lui. Acolo, Anania, un bărbat cunoscut de mulți evrei din regiune, i-a redat în mod miraculos vederea.

¹⁵ Apoi, Pavel le-a spus că, după ce s-a întors la Ierusalim, Isus i s-a arătat în templu. La auzul acestor cuvinte, evreii s-au înfuriat și mai tare și au început să strige: „Înlătură-l pe acest om de pe fața pământului, căci nu merită să trăiască!”. (Fap. 22:22) Pentru a-l scăpa pe Pavel, comandantul a poruncit să fie dus în cazarmă. Dar, hotărât să afle motivul pentru care iudeii erau atât de furioși pe el, a ordonat să fie interogat prin biciuire. Atunci Pavel a declarat că era cetățean roman, invocând astfel drepturile pe care i le conferea acest statut. Și închinătorii de astăzi ai lui Iehova se folosesc de prevederile legii pentru a-și apăra credința. (Vezi chenarele „ Legea romană și cetățenii romani” și „ Bătălii juridice din zilele noastre”.) Când a auzit că Pavel era cetățean  roman, comandantul și-a dat seama că trebuia să găsească o altă cale de a afla mai multe informații. De aceea, a doua zi, l-a dus înaintea Sanhedrinului, instanța supremă a evreilor, care s-a întrunit special pentru a analiza acest caz.

16, 17. a) So întâmplosardea-pe cana o Pavel dea duma caring o Sanhedrino? b) Sar sicadea o Pavel umilința cana dine-les dab?

¹⁶ Pavel s-a adresat Sanhedrinului astfel: „Bărbaților, fraților, eu m-am purtat înaintea lui Dumnezeu cu o conștiință perfect curată până în ziua aceasta”. (Fap. 23:1) Dar apoi n-a mai reușit să spună nimic deoarece „marele preot Anania le-a poruncit celor ce stăteau lângă el să-l lovească peste gură”. (Fap. 23:2) Ce insultă și ce dovadă clară că aveau prejudecăți! Pavel era făcut mincinos înainte să fie audiat. Nu este de mirare că el a răspuns: „Te va lovi Dumnezeu, perete văruit! Tu stai să mă judeci după Lege și, în același timp, încalci Legea poruncind să fiu lovit?”. (Fap. 23:3)

¹⁷ Unii dintre cei prezenți și-au exprimat indignarea, dar nu din cauza atitudinii celui care îl lovise pe Pavel, ci a reacției lui Pavel. Ei au zis: „Îl insulți pe marele preot al lui Dumnezeu?”. Prin răspunsul său, Pavel a arătat respect față de Lege și le-a dat o lecție de umilință. El le-a spus: „Fraților, n-am știut că este marele preot. Căci este scris: «Să nu vorbești disprețuitor despre un conducător al poporului tău!»”. d (Fap. 23:4, 5; Ex. 22:28) Apoi, apostolul a încercat o altă abordare. Știind că Sanhedrinul era format din farisei și saduchei, a zis: „Bărbaților, fraților, eu sunt fariseu, fiu de farisei. Pentru speranța în învierea morților sunt judecat!”. (Fap. 23:6)

18. Sostar phendea o Pavel că sas fariseo hai sar daisaras te cheras vi amen sa cadea ande chichiva situații?

¹⁸ De ce a spus Pavel că era fariseu? Pentru că era „fiu de farisei”, adică provenea dintr-o familie care făcea parte din acea sectă, iar mulți îl  considerau încă astfel. e Dar cum a putut Pavel să se identifice cu fariseii în ce privește credința în înviere? Fariseii credeau că un suflet conștient supraviețuiește morții și că sufletele celor drepți vor trăi din nou în corpuri umane. Pavel nu credea asemenea lucruri; el credea în învierea despre care a vorbit Isus. (Ioan 5:25-29) Însă Pavel împărtășea convingerea fariseilor că există speranță de viață după moarte, spre deosebire de saduchei, care nu credeau într-o viață viitoare. Și noi putem pune problema în mod asemănător când discutăm cu persoane care se declară creștine. Le-am putea spune că și noi credem în Dumnezeu. Este adevărat, poate că ei cred în trinitate, iar noi în Dumnezeul Bibliei. Însă și noi, și ei credem că există Dumnezeu.

19. Sostar arăsle te han-pe ca i întrunirea ando Sanhedrino?

¹⁹ Declarația lui Pavel i-a dezbinat pe membrii Sanhedrinului. Relatarea biblică spune: „S-a produs o mare tulburare, iar unii scribi din partidul fariseilor s-au ridicat și au început să susțină cu tărie: «Noi nu găsim nimic rău la omul acesta! Dar, dacă i-a vorbit un spirit sau un înger . . .»”. (Fap. 23:9) Chiar și numai ideea că un înger i-ar fi putut vorbi lui Pavel era total inacceptabilă pentru saduchei, întrucât aceștia nu credeau în îngeri! (Vezi chenarul „ Saducheii și fariseii”.) Atunci s-a produs o învălmășeală atât de mare, încât comandantul roman a trebuit să-l salveze din nou pe apostol. (Fap. 23:10) Dar a scăpat oare Pavel de orice pericol? Vom afla în capitolul următor.