1, 2. a) Prin so nachel o Pavel? b) Save pușimata nachen prin amari goghi ande soste priveal i decizia le Paveloschi te jial angal o Cezaro?

 PAVEL se află sub pază strictă în Cezareea. Cu doi ani în urmă, când s-a întors în Iudeea, în doar câteva zile, iudeii au încercat de cel puțin trei ori să-l omoare. (Fap. 21:27-36; 23:10, 12-15, 27) Deși până acum planul nu le-a reușit, ei sunt hotărâți să nu renunțe. Dându-și seama că oricând poate să cadă în mâinile lor, Pavel îi spune guvernatorului roman Festus: „Fac apel la Cezar!”. (Fap. 25:11)

² Dar l-a susținut oare Iehova pe Pavel în decizia lui de a face apel la împăratul roman? Ne-a lăsat el un model de urmat în situațiile în care trebuie să luptăm pentru „apărarea și stabilirea legală a veștii bune”? (Filip. 1:7) Răspunsul la aceste întrebări este foarte important pentru noi, cei care depunem o mărturie temeinică despre Regatul lui Dumnezeu în timpul sfârșitului.

3, 4. a) Sostar mangle le iudei catar o Festus ca o Pavel te avel andino co Ierusalimo hai sar sas-lo vo hastrame catar o merimos? b) Sar ajutil o Iehova pesche slujitoren de aghies, cadea sar ajutisardea vi le Pavelos?

³ La trei zile după ce și-a luat în primire funcția, Festus a, noul guvernator roman al Iudeei, s-a dus la Ierusalim. Aici i-a ascultat pe preoții principali și pe bărbații de seamă ai iudeilor, care i-au adus acuzații grave lui Pavel. Profitând de faptul că noului guvernator i se impusese să fie în relații bune cu ei și să mențină pacea cu toți iudeii, aceștia i-au cerut lui Festus o favoare: să-l aducă pe Pavel la Ierusalim și să-l judece aici. Însă cererea lor ascundea un plan mârșav. Împotrivitorii plănuiau să-l omoare pe Pavel pe drumul de la Cezareea la Ierusalim. Dar Festus le-a refuzat cererea, spunându-le: „Cei cu autoritate printre voi să coboare cu mine [la Cezareea] și, dacă omul acesta a făcut, într-adevăr, ceva greșit, să-l acuze”. (Fap. 25:5) Astfel, Pavel a scăpat din nou cu viață.

⁴ Iehova, prin Isus Cristos, l-a susținut pe Pavel în toate încercările. Să ne amintim că, într-o viziune, Isus îi spusese apostolului: „Fii curajos!”.  (Fap. 23:11) Și slujitorii de astăzi ai lui Iehova întâmpină probleme și opoziție. Iehova nu ne ferește de orice încercare, dar ne dă înțelepciune și puterea necesară pentru a persevera. Astfel, indiferent prin ce am trece, știm că ne putem baza pe „puterea care depășește normalul” a Dumnezeului nostru iubitor. (2 Cor. 4:7)

5. Sar phiradea-pe o Festus le Pavelosa?

⁵ După câteva zile, Festus „s-a așezat pe scaunul de judecată” din Cezareea. b În fața lui au fost aduși Pavel și acuzatorii săi. Răspunzând la acuzațiile nefondate ale acestora, Pavel a zis: „Nici împotriva Legii iudeilor, nici împotriva templului și nici împotriva Cezarului n-am comis vreun păcat”. Apostolul era nevinovat și putea fi eliberat. Însă ce a făcut Festus? Dorind să câștige favoarea iudeilor, l-a întrebat pe Pavel: „Vrei să urci la Ierusalim și să fii judecat pentru aceste lucruri acolo, înaintea mea?”. (Fap. 25:6-9) Ce propunere absurdă! Dacă ar fi fost trimis la Ierusalim, Pavel ar fi fost judecat de acuzatorii săi și, mai mult ca sigur, ar fi fost condamnat la moarte. Dar Festus, chiar dacă știa că săvârșește o nedreptate, a ales să acționeze potrivit intereselor sale politice. Un alt guvernator, Ponțiu Pilat, acționase la fel în cazul unui deținut și mai important. (Ioan 19:12-16) Și în zilele noastre, unii judecători pot ceda presiunilor politice. De aceea, n-ar trebui să ne surprindă că unele instanțe  dau sentințe nedrepte în procese în care sunt implicați slujitori ai lui Dumnezeu.

6, 7. Sostar manglea o Pavel te jial angla o Cezaro hai so daștin te sichion le creștini de aghies lestar?

⁶ Dorința lui Festus de a fi pe placul iudeilor îl punea pe Pavel în pericol de moarte. De aceea, Pavel s-a folosit de un drept pe care îl avea în calitate de cetățean roman. El i-a spus lui Festus: „Eu stau înaintea scaunului de judecată al Cezarului; aici trebuie să fiu judecat. Nu le-am făcut niciun rău iudeilor, după cum vezi și tu foarte bine. . . . Fac apel la Cezar!”. Un asemenea apel era de obicei irevocabil. Festus a subliniat acest lucru, spunând: „La Cezar ai făcut apel, la Cezar te vei duce!”. (Fap. 25:10-12) Făcând apel la o instanță superioară, Pavel a stabilit un precedent pentru adevărații creștini de azi. Când opozanții ‘urzesc nenorociri în numele legii’, Martorii lui Iehova se folosesc de mijloacele prevăzute de lege pentru a apăra vestea bună. c (Ps. 94:20)

⁷ Astfel, după mai bine de doi ani de detenție pentru fapte pe care nu le comisese, lui Pavel i s-a dat ocazia să-și apere cauza la Roma. Însă, înainte de a pleca la Roma, un alt conducător a dorit să-l audieze.

8, 9. Sostar avilea o rege Agripa andi Cezareea?

⁸ La câteva zile după ce Pavel a făcut apel la Cezar, regele Agripa d și sora sa Berenice l-au vizitat pe noul guvernator. Pe vremea aceea, era ceva obișnuit ca oficialii să-i viziteze pe guvernatorii nou-numiți în funcție pentru a-i felicita. Fără îndoială că Agripa urmărea prin această vizită să consolideze relațiile politice și de prietenie cu Festus, relații ce-i puteau aduce anumite avantaje în viitor. (Fap. 25:13)

⁹ Festus i-a vorbit lui Agripa despre Pavel, iar lucrul acesta i-a stârnit regelui curiozitatea. A doua zi, cei doi conducători s-au așezat să judece cazul. Însă intrarea lor fastuoasă, prin care voiau să-și etaleze puterea, n-a fost nici pe departe atât de impresionantă pe cât aveau să fie cuvintele deținutului ce urma să fie adus înaintea lor. (Fap. 25:22-27)

10, 11. Sar sicadea o Pavel pachiv caring o Agripa hai so phendea lesche anda sar sas-lo vo mai anglal?

¹⁰ Pavel i-a mulțumit cu respect regelui Agripa pentru posibilitatea de a-și prezenta apărarea înaintea sa, recunoscând că regele cunoștea bine obiceiurile iudeilor, precum și neînțelegerile dintre ei. Apoi Pavel i-a vorbit despre trecutul său: „Am trăit ca fariseu, potrivit celei mai stricte secte  a religiei noastre”. (Fap. 26:5) Ca fariseu, Pavel sperase în venirea lui Mesia. Acum, fiind creștin, el dovedea plin de curaj că mult așteptatul Mesia era Isus Cristos. Motivul pentru care era judecat în acea zi era deci o convingere pe care o aveau și el, și acuzatorii săi: speranța în împlinirea promisiunii pe care le-o făcuse Dumnezeu strămoșilor lor. Acest lucru i-a stârnit și mai mult interesul lui Agripa. e

¹¹ Amintind cu câtă cruzime îi persecutase pe creștini, Pavel a spus: „Eu eram convins că trebuie să mă împotrivesc prin toate mijloacele numelui lui Isus Nazarineanul. . . . Și, pentru că eram foarte furios pe ei [continuatorii lui Cristos], am mers până acolo încât i-am persecutat și în alte orașe”. (Fap. 26:9-11) Pavel nu exagera deloc. Mulți știau că-i persecutase cu înverșunare pe creștini. (Gal. 1:13, 23) Probabil că Agripa se întreba acum ce l-a putut determina pe un om atât de îndârjit să se schimbe.

12, 13. a) So phendea o Pavel anda sar arăslea creștino? b) So camlea te phenel o Pavel prin le dumes ‘duchadem mânro pânro andel țepușe’?

¹² Răspunsul nu s-a lăsat așteptat. Pavel a spus în continuare: „În acest scop mă duceam la Damasc cu autoritate și împuternicire de la preoții principali. Pe la amiază, o, rege, am văzut pe drum o lumină mai puternică decât a soarelui, care a strălucit din cer în jurul meu și în  jurul celor ce călătoreau cu mine. Am căzut toți la pământ, iar eu am auzit un glas care mi-a zis în limba ebraică: «Saul, Saul, de ce mă persecuți? Îți faci rău dând întruna cu piciorul în țepușe». Dar eu am zis: «Cine ești, Doamne?». Și Domnul a spus: «Sunt Isus, pe care tu îl persecuți»”. f (Fap. 26:12-15)

¹³ Până să aibă acea viziune miraculoasă, Pavel, figurativ vorbind, ‘dăduse cu piciorul în țepușe’. Așa cum un animal de povară se rănea inutil când dădea cu piciorul în vârful ascuțit al țepușei cu care era mânat, și Pavel se rănise din punct de vedere spiritual când se împotrivise voinței lui Dumnezeu. Însă Isus, care fusese înviat, i s-a arătat pe drumul spre Damasc și l-a ajutat pe acest om sincer, dar greșit îndrumat, să-și schimbe atitudinea. (Ioan 16:1, 2)

14, 15. So phendea o Pavel anda le paruimata cai cărdea-le?

¹⁴ Pavel făcuse schimbări radicale în viață. El i-a spus lui Agripa: „Am ascultat porunca primită prin această viziune cerească și le-am dus mai întâi celor din Damasc, apoi celor din Ierusalim și din tot ținutul Iudeei, precum și națiunilor acest mesaj: că trebuie să se căiască și să se întoarcă la Dumnezeu făcând fapte care dovedesc căință”. (Fap. 26:19, 20) Pavel îndeplinea deja de mulți ani misiunea încredințată de Isus Cristos în acea viziune. Cei care reacționaseră favorabil la vestea bună predicată de el se căiseră de conduita lor imorală și necinstită și se întorseseră la Dumnezeu. Ei deveniseră  buni cetățeni, care respectau legile și nu tulburau ordinea publică.

¹⁵ Însă opozanții iudei nu puneau preț pe aceste lucruri. Pavel a spus: „Din acest motiv m-au prins iudeii în templu și au încercat să mă ucidă. Totuși, pentru că am simțit ajutorul lui Dumnezeu, am continuat până în ziua de azi să le depun mărturie atât celor mici, cât și celor mari”. (Fap. 26:21, 22)

16. Sar daisaras te las amen pala o Pavel cana das duma anda amaro pachiamos angla le judecători sau angla le autorități?

¹⁶ În calitate de creștini adevărați, și noi trebuie ‘să fim întotdeauna gata să prezentăm o apărare’ a credinței noastre. (1 Pet. 3:15) Când vorbim despre convingerile noastre în fața judecătorilor sau a autorităților, putem folosi aceeași metodă pe care a folosit-o Pavel când a vorbit în fața lui Agripa și a lui Festus. Arătându-le cu respect cum adevărurile biblice ne-au schimbat în bine viața nouă și altora care au acceptat mesajul despre Regat, poate că inima le va fi sensibilizată.

17. So phendea o Festus le Pavelosche cana camlea te apăril-pe hai cai dichas cadai reacția aghies?

¹⁷ Auzind mărturia convingătoare a lui Pavel, cei doi conducători nu au putut rămâne indiferenți. Relatarea continuă: „În timp ce Pavel spunea aceste lucruri în apărarea sa, Festus a zis cu glas tare: «Ți-ai pierdut mințile, Pavel! Învățătura ta multă te duce la nebunie!»”. (Fap. 26:24) Izbucnirea lui Festus a trădat o atitudine întâlnită și în zilele noastre. Mulți îi consideră fanatici pe cei ce predau adevărurile biblice. De multe ori, celor înțelepți în felul lumii le este greu să accepte învățătura biblică referitoare la înviere.

18. So phendea o Pavel caring o Festus hai so phendea pala codoia o Agripa?

¹⁸ Pavel i-a răspuns guvernatorului: „Nu mi-am pierdut mințile, Excelența Ta, Festus. Dimpotrivă, ceea ce spun este adevărat și rațional. De fapt, regele căruia îi vorbesc atât de deschis știe bine aceste lucruri. . . . Crezi tu, rege Agripa, în Profeți? Știu că crezi”. (Fap. 26:25-28) Agripa i-a răspuns: „Curând m-ai convinge și pe mine să devin creștin!”. Sincere sau nu, aceste cuvinte arată că mărturia lui Pavel a avut un efect profund asupra regelui.

19. So arăsle te pachian anda o Pavel o Festus hai o Agripa?

¹⁹ Apoi, Agripa și Festus s-au ridicat în semn că audierea a luat sfârșit. „În timp ce ieșeau, își spuneau unii altora: «Omul acesta nu face nimic care să merite moartea sau închisoarea». Agripa i-a zis apoi lui Festus: «Omul acesta putea fi eliberat dacă nu făcea apel la Cezar»”. (Fap. 26:31, 32) Cei doi știau bine că în fața lor fusese un om nevinovat. Poate că după mărturia lui i-au privit cu ochi mai buni pe creștini.

20. Sostar sas mișto că o Pavel șiutea mărturia angla cadal dui conducători?

²⁰ Se pare că niciunul dintre acești conducători puternici n-a acceptat vestea bună despre Regatul lui Dumnezeu. Așadar, a fost înțelept ca apostolul Pavel să se înfățișeze înaintea lor? Categoric, da! Fiind ‘dus înaintea regilor și a guvernatorilor’ din Iudeea, Pavel a avut ocazia să le depună mărturie unor persoane din administrația romană la care altminteri nu s-ar fi putut ajunge cu vestea bună. (Luca 21:12, 13) De asemenea, experiențele sale și fidelitatea de care a dat dovadă în încercări i-au încurajat pe colaboratorii săi în credință. (Filip. 1:12-14)

21. Save si le miștimata dacă das amari zor hai predichisaras mai dur?

²¹ Și astăzi, dacă perseverăm în predicare în pofida încercărilor și a opoziției, rezultatele pot fi surprinzătoare. Le-am putea depune mărturie unor oficiali la care altfel s-ar ajunge foarte greu cu vestea bună. Iar fidelitatea noastră în încercări poate fi o sursă de încurajare pentru colaboratorii noștri în credință, care se vor simți îndemnați să depună cu și mai mult curaj o mărturie temeinică despre Regatul lui Dumnezeu.