1, 2. Prin so nachle o Pavel hai o Barnaba cana sas-le andi Listra?

 ÎN LISTRA domnește haosul. Un olog din naștere sare de bucurie deoarece doi străini tocmai l-au vindecat. Oamenii rămân uluiți, convinși fiind că cei doi sunt zei. Un preot al lui Zeus aduce ghirlande în cinstea lor și se pregătește să înjunghie taurii de jertfă, care forăie agitați. Pavel și Barnaba se opun, strigând din răsputeri. Își sfâșie veșmintele și se reped în mijlocul mulțimii, implorându-i pe oameni să nu le aducă închinare. Cu greu reușesc să-i oprească.

² Apoi însă, la Listra sosesc niște iudei împotrivitori din Antiohia din Pisidia și din Iconium. Ei otrăvesc mințile locuitorilor Listrei cu calomnii malițioase. Mulțimea, care până atunci voia să-i aducă închinare lui Pavel, îl înconjoară și aruncă cu pietre în el până când acesta își pierde cunoștința. După ce-și varsă furia, listrienii, crezând că Pavel este mort, îi târăsc trupul însângerat și plin de vânătăi în afara porților orașului.

3. So pușimata va avela te dichas ande cado capitolo?

³ Dar cum s-a ajuns la această întâmplare tragică? Ce pot învăța în prezent proclamatorii veștii bune din relatarea despre Barnaba, Pavel și locuitorii Listrei, care și-au schimbat atât de repede atitudinea? Și cum pot urma bătrânii creștini exemplul lui Pavel și Barnaba, care, perseverând cu fidelitate în serviciul creștin, „au vorbit cu îndrăzneală prin autoritatea primită de la Iehova”? (Fap. 14:3)

4, 5. Sostar găle o Pavel hai o Barnaba ando Iconium hai so întâmplosardea-pe code?

⁴ Cu câteva zile înainte, Pavel și Barnaba fuseseră alungați din orașul roman Antiohia din Pisidia după ce opozanții iudei stârniseră o persecuție împotriva lor. Însă ei nu s-au descurajat, ci au plecat în mod pașnic, ‘scuturându-și praful de pe picioare’ împotriva locuitorilor nereceptivi ai acelui oraș. (Fap. 13:50-52; Mat. 10:14) Acei opozanți urmau să-și primească judecata de la Dumnezeu. (Fap. 18:5, 6; 20:26) Astfel, fără  să-și piardă bucuria, cei doi misionari și-au continuat turul de predicare. După o călătorie de aproximativ 150 de kilometri spre sud-est, ei au ajuns într-o zonă fertilă, pe un podiș aflat între lanțurile muntoase Taurus și Sultan.

⁵ Mai întâi, Pavel și Barnaba s-au oprit la Iconium a, unul dintre cele mai importante orașe ale provinciei romane Galatia. În acest oraș, care încă păstra amprenta culturii grecești, existau o comunitate evreiască puternică și mulți neevrei prozeliți. Potrivit obiceiului lor, Pavel și Barnaba au intrat în sinagogă și au început să predice. (Fap. 13:5, 14) Ei „au vorbit în așa fel încât o mare mulțime de iudei și de greci au devenit credincioși”. (Fap. 14:1)

6. Sostar sas o Pavel hai o Barnaba lașe sicaitori hai sar daisaras te las amen pala lende?

⁶ De ce a fost atât de eficient modul în care au vorbit Pavel și Barnaba? Pavel cunoștea foarte bine Scripturile, fiind un adevărat tezaur de înțelepciune. El aducea cu iscusință argumente din istorie, din profeții și din Legea mozaică pentru a dovedi că Isus era promisul Mesia. (Fap. 13:15-31; 26:22, 23) Cât despre Barnaba, el dovedea interes sincer față de oameni. (Fap. 4:36, 37; 9:27; 11:23, 24) Pavel și Barnaba nu s-au bazat pe propria pricepere, ci „au vorbit prin autoritatea primită de la Iehova”. Cum putem urma exemplul acestor misionari în lucrarea de predicare? Dobândind cunoștințe temeinice din Cuvântul lui Dumnezeu, alegând versetele potrivite pentru interlocutorii noștri și căutând modalități practice de a le aduce mângâiere celor cărora le vorbim. În plus, este esențial să ne bazăm întotdeauna afirmațiile nu pe înțelepciunea noastră, ci pe Cuvântul lui Iehova, care are autoritate.

7. a) So cărde le manușa cana așunde i vestea lași b) So ci trebul te bâstres dacă chia familia sila aver religia?

⁷ Dar nu toți locuitorii din Iconium au fost încântați să audă ce aveau de spus Pavel și Barnaba. „Iudeii care nu credeau i-au instigat pe oamenii din națiuni și i-au întărâtat împotriva fraților”, spune Luca în continuare. Însă Pavel și Barnaba și-au dat seama că era necesar să rămână acolo și să apere vestea bună, astfel că „au rămas mult timp acolo și au vorbit cu îndrăzneală”. Drept urmare, „mulțimea din oraș s-a dezbinat: unii erau de partea iudeilor, iar alții de partea apostolilor”. (Fap. 14:2-4) Vestea bună are și astăzi același efect: pe unii oameni îi unește, iar pe alții îi divizează. (Mat. 10:34-36) Este și familia ta divizată pe plan religios? Nu uita că, de cele mai multe ori, opoziția pe care o întâmpini nu este decât o reacție la unele zvonuri nefondate sau la calomnii. Conduita ta excelentă ar putea fi tocmai antidotul la aceste lucruri care otrăvesc mintea oamenilor, determinându-i, în cele din urmă, pe unii să facă schimbări. (1 Pet. 2:12; 3:1, 2)

8. Sostar tiliarde o Pavel hai o Barnaba anda o Iconium hai so sichioas lendar?

 ⁸ După o vreme, împotrivitorii din Iconium au urzit un complot ca să-i omoare cu pietre pe Pavel și pe Barnaba. Când au aflat ce se punea la cale, cei doi misionari au decis să se mute în alt teritoriu de predicare. (Fap. 14:5-7) Și astăzi, vestitorii Regatului dau dovadă de prudență. Când suntem atacați verbal, noi vorbim cu îndrăzneală. (Filip. 1:7; 1 Pet. 3:13-15) Însă, când este clar că se va recurge la violență, evităm orice acțiune nesăbuită ce ne-ar putea periclita inutil viața, nouă sau fraților noștri. (Prov. 22:3)

9, 10. Cai sas i Listra, hai so jianas anda le manușa cai beșenas code?

⁹ Pavel și Barnaba au plecat la Listra, o colonie romană situată la 30 de kilometri sud-vest de Iconium. Listra avea legături strânse cu Antiohia din Pisidia, dar aici nu exista o comunitate evreiască puternică, așa cum exista în Antiohia. Deși se pare că locuitorii vorbeau limba greacă, limba lor maternă era licaoniana. Pavel și Barnaba au început să le predice într-un loc public, probabil deoarece în acest oraș nu exista sinagogă. Așa cum făcuse și Petru în Ierusalim, Pavel a vindecat aici un olog din naștere. (Fap. 14:8-10) Însă, dacă în urma miracolului înfăptuit de Petru o mare mulțime de oameni au devenit credincioși, miracolul lui Pavel a avut cu totul alt efect. (Fap. 3:1-10)

¹⁰ După cum s-a arătat la începutul capitolului, când au văzut că ologul fusese vindecat, închinătorii păgâni din Listra au tras concluzia greșită că Barnaba era Zeus, mai-marele zeilor, iar Pavel, Hermes, fiul lui Zeus și mesagerul zeilor. (Vezi chenarul „ Listra și cultul lui Zeus și al lui Hermes”.) Însă Barnaba și Pavel erau hotărâți să ajute mulțimea să înțeleagă că ei vorbeau și acționau nu cu autoritatea unor zei păgâni, ci cu autoritate de la Iehova, singurul Dumnezeu adevărat. (Fap. 14:11-14)

11-13. a) So phende o Pavel hai o Barnaba le manușenghe cai beșenas andi Listra? b) Savo si o iechto sicaimos cai sichioas-les anda so phende o Pavel hai o Barnaba?

 ¹¹ În pofida situației presante care s-a creat, Pavel și Barnaba s-au străduit să găsească cea mai bună cale de a ajunge la inima acelor oameni. Cu această ocazie, Luca menționează o metodă eficientă prin care li s-a predicat vestea bună păgânilor. Iată cum li s-au adresat Pavel și Barnaba locuitorilor din Listra: „Bărbaților, de ce faceți aceste lucruri? Și noi suntem oameni cu aceleași slăbiciuni ca voi. Și vă anunțăm vestea bună ca să vă întoarceți de la aceste lucruri deșarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul, marea și tot ce este în ele. În generațiile trecute, el le-a permis tuturor națiunilor să-și urmeze căile, deși nu a încetat să depună mărturie despre el însuși prin faptul că a făcut bine, dându-vă ploi din cer și anotimpuri roditoare, săturându-vă cu hrană și umplându-vă inimile de bucurie”. (Fap. 14:15-17)

¹² Ce învățăm din aceste cuvinte bine alese? În primul rând, să remarcăm că Pavel și Barnaba nu s-au considerat superiori oamenilor cărora le vorbeau. Ei n-au pretins că sunt ceea ce nu erau, ci au recunoscut cu umilință că aveau aceleași slăbiciuni ca ascultătorii lor păgâni. Este adevărat, Pavel și Barnaba primiseră spiritul sfânt și fuseseră eliberați de învățăturile false. De asemenea, fuseseră binecuvântați cu speranța de a domni alături de Cristos. Însă acești doi misionari știau că și locuitorii Listrei puteau primi aceleași daruri dacă ascultau de Cristos.

¹³ Ce se poate spune despre noi? Care este atitudinea noastră față de cei cărora le predicăm? Îi considerăm egali cu noi? Iar când îi învățăm pe alții adevărurile din Cuvântul lui Dumnezeu, dovedim aceeași  atitudine ca Pavel și Barnaba, evitând să fim admirați sau lăudați în mod exagerat? Charles Taze Russell, un învățător remarcabil ce s-a aflat în fruntea lucrării de predicare la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, a fost un bun exemplu în această privință. Iată ce a scris el: „Nu dorim omagiu, nici reverență pentru noi înșine sau pentru scrierile noastre; nici nu dorim să fim numiți reverend sau rabi”. Fratele Russell a avut aceeași atitudine umilă ca Pavel și Barnaba. În mod asemănător, prin lucrarea de predicare, noi nu căutăm să ni se aducă onoare, ci vrem să-i ajutăm pe oameni să se întoarcă la „Dumnezeul cel viu”.

14-16. So aver dui sicaimata daisaras te sichioas-la anda so phende o Pavel hai o Barnaba le manușenghe andai Listra?

¹⁴ Să analizăm acum o a doua lecție ce se desprinde din cuvintele lui Pavel și Barnaba. Aceștia au fost adaptabili. Spre deosebire de evreii și de prozeliții din Iconium, locuitorii Listrei aveau puține cunoștințe din Scripturi sau chiar deloc. Ei nu știau nici despre relațiile lui Dumnezeu cu națiunea Israel. Totuși, puteau vedea clar calitățile Creatorului reflectate în natură. Listra era situată într-o zonă cu climă blândă și terenuri mănoase, iar locuitorii ei se ocupau cu agricultura. Astfel, multe lucruri din natură, precum ‘anotimpurile roditoare’, constituiau argumente potrivite pentru ei. Cei doi misionari au pornit de la această bază comună pentru a-i ajuta să gândească. (Rom. 1:19, 20)

¹⁵ Suntem și noi adaptabili? Să ne gândim, de exemplu, la un agricultor care seamănă același tip de sămânță în mai multe ogoare. El trebuie să folosească metode diferite pentru a pregăti solul. Unele soluri sunt deja afânate și gata pentru însămânțat, dar altele ar putea avea nevoie de mai multe pregătiri. La fel stau lucrurile și în predicare. Sămânța pe care o semănăm este întotdeauna aceeași: mesajul despre Regat din Cuvântul lui Dumnezeu. Însă, asemenea lui Pavel și Barnaba, trebuie să ne străduim să discernem situația și convingerile religioase ale interlocutorilor noștri ca să putem adapta prezentarea mesajului despre Regat. (Luca 8:11, 15)

¹⁶ Din relatarea despre Pavel, Barnaba și locuitorii Listrei mai putem învăța ceva. Oricât ne-am strădui, sămânța pe care o semănăm este uneori „furată”, iar alteori cade pe un sol stâncos. (Mat. 13:18-21) În astfel de situații, să nu ne descurajăm. Așa cum le-a amintit Pavel mai târziu discipolilor din Roma, „fiecare dintre noi [inclusiv fiecare persoană cu care vorbim din Cuvântul lui Dumnezeu] îi va da socoteală despre sine lui Dumnezeu”. (Rom. 14:12)

17. Cai găle o Pavel hai o Barnaba pala so tiliarde anda Derbe, hai sostar?

¹⁷ După ce licaonienii l-au târât pe Pavel afară din Listra și l-au lăsat acolo crezând că este mort, discipolii l-au înconjurat, iar el s-a ridicat și a intrat în oraș, unde a rămas peste noapte. A doua zi, Pavel și Barnaba au  plecat spre Derbe, aflat la 100 de kilometri depărtare. Trecuseră numai câteva ore de când Pavel fusese lovit cu pietre. Cât de greu trebuie să-i fi fost să facă această călătorie lungă și extenuantă! Însă el și Barnaba au perseverat, iar, când au ajuns la Derbe, „au făcut mulți discipoli”. Apoi, în loc să aleagă traseul mai scurt spre Antiohia din Siria, punctul de plecare în această călătorie, ei „s-au întors la Listra, la Iconium și la Antiohia [din Pisidia]”. Cu ce scop? ‘Ca să-i întărească pe discipoli’ și ca ‘să-i încurajeze să rămână în credință’. (Fap. 14:20-22) Ce exemplu au lăsat acești doi bărbați! Ei au pus binele congregației mai presus de propriul confort. Aceeași atitudine o regăsim în zilele noastre la supraveghetorii itineranți și la misionari.

18. Sar silo numime iech phral phuro?

¹⁸ Pe lângă faptul că i-au întărit pe discipoli prin cuvintele și exemplul lor, Pavel și Barnaba au numit „pentru ei bătrâni în fiecare congregație”. Chiar dacă fuseseră „trimiși de spiritul sfânt” în această călătorie misionară, Pavel și Barnaba s-au rugat și au postit când „i-au încredințat [pe bătrâni] lui Iehova”. (Fap. 13:1-4; 14:23) Și în prezent se procedează în mod asemănător. Înainte de a recomanda un frate pentru o numire în congregație, corpul local de bătrâni analizează sub rugăciune, pe baza Scripturilor, dacă fratele respectiv este calificat în acest sens. (1 Tim. 3:1-10, 12, 13; Tit 1:5-9; Iac. 3:17, 18; 1 Pet. 5:2, 3) Principalul factor luat în considerare nu este numărul de ani pe care acesta îi are în adevăr. Ceea ce contează sunt vorbirea, conduita și reputația lui, deoarece acestea arată măsura în care acționează spiritul sfânt în viața sa. Astfel, un frate este calificat să slujească în calitate de păstor al turmei dacă îndeplinește cerințele pentru supraveghetori menționate în Scripturi. (Gal. 5:22, 23) Cel căruia îi revine responsabilitatea de a face astfel de numiri este supraveghetorul de circumscripție. (Compară cu 1 Timotei 5:22.)

19. Ca so trebun te len sama le phure de congregație, hai sar len-pe von pala o exemplo cai mechlea-les o Pavel hai o Barnaba?

¹⁹ Bătrânii numiți știu bine că sunt răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru modul în care tratează congregația. (Evr. 13:17) Asemenea lui Pavel și Barnaba, bătrânii sunt în fruntea lucrării de predicare și îi întăresc pe frați prin cuvintele lor. De asemenea, sunt gata să pună binele congregației mai presus de propriul confort. (Filip. 2:3, 4)

20. Sar ajutin amen le rapoartea anda i lucrarea loialo cai cheren-la amare phrala?

²⁰ Când Pavel și Barnaba s-au întors în cele din urmă în Antiohia din Siria, centrul activității lor misionare, „au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, precum și faptul că le deschisese națiunilor ușa credinței”. (Fap. 14:27) Și noi, când citim despre lucrarea fidelă a fraților noștri creștini și vedem cum le-a binecuvântat Iehova eforturile, ne simțim încurajați să continuăm să vorbim „cu îndrăzneală prin autoritatea primită de la Iehova”.