1-3. a) Sar ajutisardea o spirito sfânto le Pavelos hai codolen cai sas-le leia? b) So va avela te dichas mai dur?

 PE MALURILE micului râu Gangites din Macedonia, un grup de femei se roagă. Ele au obiceiul să vină aici, în afara orașului Filipi, pentru a i se închina Dumnezeului Israelului. Iehova le vede. (2 Cron. 16:9; Ps. 65:2)

² La mai bine de 800 de kilometri est de Filipi, un grup de bărbați părăsește orașul Listra, din sudul Galatiei, și pornește într-o călătorie. După câteva zile, ei ajung la un drum roman pavat, care duce spre vest, spre cea mai populată regiune a provinciei Asia. Călătorii – Pavel, Sila și Timotei – se pregătesc să meargă pe acest drum, dornici să viziteze Efesul și alte orașe, unde mii de oameni trebuie să audă vestea bună despre Cristos. Totuși, chiar înainte să pornească, spiritul sfânt îi oprește – într-un mod care nu ne este dezvăluit în Biblie – și le interzice să predice în Asia. De ce? Deoarece Isus, prin intermediul spiritului lui Dumnezeu, vrea să-i îndrume în altă parte. El vrea ca Pavel și însoțitorii săi să străbată Asia Mică, să traverseze Marea Egee și, în cele din urmă, să ajungă în Macedonia, pe malurile râului Gangites.

³ Din această călătorie neobișnuită putem desprinde multe lecții valoroase cu privire la modul în care ne îndrumă Isus. Să analizăm, așadar, câteva evenimente care s-au petrecut pe parcursul celei de-a doua călătorii misionare a lui Pavel, călătorie care a început în jurul anului 49 e.n.

4, 5. a) So întâmplosardea-pe Paveloia hai codolența cai sas-le leia cana arăsle pașa i Bitinia? b) So decizia line le discipoli, hai so sas pala codoia?

⁴ Întrucât nu li s-a permis să predice în Asia, Pavel și însoțitorii lui s-au îndreptat spre nord cu intenția să predice în orașele Bitiniei. Ca să ajungă în această regiune, ei trebuie să fi mers pe jos câteva zile pe drumurile nepavate dintre Frigia și Galatia, două regiuni cu puțini locuitori. Însă, când s-au apropiat de Bitinia, Isus i-a oprit din nou prin spiritul sfânt. (Fap. 16:6, 7) Cei trei bărbați trebuie să fi fost foarte nedumeriți.  Știau ce să predice, cum să predice, dar nu și unde să predice. Bătuseră, ca să spunem așa, la ușa care dădea spre Asia, dar în zadar. Bătuseră la ușa care dădea spre Bitinia, și tot în zadar! Pavel însă era hotărât să persevereze până când avea să găsească „o ușă” care să li se deschidă. Discipolii au luat apoi o decizie aparent ilogică: s-au îndreptat spre vest și au mers pe jos 550 de kilometri, lăsând în urmă oraș după oraș, până au ajuns în portul Troa, de unde se puteau îmbarca spre Macedonia. (Fap. 16:8) Aici, pentru a treia oară, Pavel a bătut la o ușă, care, în sfârșit, s-a deschis larg!

⁵ Evanghelistul Luca – care s-a alăturat grupului de misionari la Troa – relatează ce s-a întâmplat: „În timpul nopții, Pavel a avut o viziune: un macedonean stătea acolo și îl implora: «Treci în Macedonia și ajută-ne!». De îndată ce el a avut viziunea, am încercat să plecăm în Macedonia, înțelegând că Dumnezeu ne chemase să le anunțăm vestea bună celor de acolo”. a (Fap. 16:9, 10) În sfârșit, Pavel știa unde să predice! Cât de fericit trebuie să fi fost pentru că a perseverat! Astfel, cei patru bărbați s-au îmbarcat imediat spre Macedonia.

6, 7. a) So sichioas anda le buchia cai întâmplosarde-pe andi călătoria le Paveloschi? b) So buchi daisaras te pachias zurales vi amen?

⁶ Ce învățăm din această relatare? Să remarcăm că spiritul lui Dumnezeu a intervenit numai după ce Pavel a pornit spre Asia, Isus l-a îndrumat pe apostol numai după ce acesta s-a apropiat de Bitinia și i-a  spus să treacă în Macedonia numai după ce a ajuns la Troa. Isus, Capul congregației, ne poate îndruma și pe noi în mod asemănător. (Col. 1:18) De exemplu, poate că, în ultimul timp, ne-am gândit să începem serviciul de pionier sau să ne mutăm într-o zonă unde este nevoie de mai mulți vestitori. Dar s-ar putea ca Isus să ne îndrume prin spiritul lui Dumnezeu numai după ce facem pași concreți ca să ne atingem obiectivul. Să ne gândim: un șofer își poate direcționa mașina spre stânga sau spre dreapta numai dacă mașina este în mișcare. La fel, când dorim să ne extindem serviciul, Isus ne „direcționează” numai dacă „suntem în mișcare”, adică depunem eforturi pentru a ne atinge obiectivul.

⁷ Dar ce putem face dacă eforturile noastre nu dau rezultate imediat? Ar trebui să renunțăm, considerând că spiritul lui Dumnezeu nu ne îndrumă? Nicidecum. Nici lui Pavel nu i-a fost ușor să-și atingă obiectivul. Totuși, el a perseverat până a găsit o ușă care s-a deschis. Putem fi siguri că și perseverența noastră de a căuta „o ușă largă spre activitate” va fi răsplătită. (1 Cor. 16:9)

8. a) Sar sas o foro Filipi? b) Save sas le miștimata pala so o Pavel predichisardea ande iech „than cai cherenas-pe manglimata”?

⁸ După ce au ajuns în provincia Macedonia, Pavel și însoțitorii săi au mers la Filipi, un oraș ai cărui locuitori erau mândri că sunt cetățeni romani. Pentru soldații romani care se stabiliseră aici după încheierea serviciului militar, colonia Filipi era o Italie în miniatură, o mică Romă a Macedoniei. În afara orașului, pe malul unui râu, exista un loc care, așa cum s-au gândit misionarii, era „un loc de rugăciune”. b În ziua de sabat, ei s-au dus acolo și au găsit un grup de femei care se adunaseră să i se închine lui Dumnezeu. Ei s-au așezat și au început să le vorbească. O femeie pe nume Lidia c „asculta, iar Iehova i-a deschis larg inima”. Lidia a fost atât de impresionată de ceea ce a auzit, încât ea și casa ei s-au botezat. Apoi, a insistat ca Pavel și însoțitorii lui să accepte să stea în casa ei. (Fap. 16:13-15)

9. Sar len-pe le phrala hai le pheia de aghies pala o Pavel, hai so miștimata silen?

⁹ Imaginează-ți bucuria misionarilor când Lidia s-a botezat! Cât de fericit trebuie să fi fost Pavel că a acceptat invitația de ‘a trece în Macedonia’ și că Iehova i-a folosit pe el și pe colaboratorii săi ca să răspundă la rugăciunile acestor femei care se temeau de Dumnezeu! Și astăzi, mulți frați și surori – tineri sau în vârstă, căsătoriți sau celibatari – se mută în teritorii unde este nevoie de mai mulți vestitori ai Regatului. Este  adevărat, ei se confruntă cu dificultăți, dar acestea parcă nici nu mai contează când întâlnesc persoane care, asemenea Lidiei, îmbrățișează adevărul biblic. Poți să faci și tu unele schimbări care să-ți permită „să treci” într-un teritoriu cu necesitate? În mod sigur, vei avea parte de multe binecuvântări. De exemplu, Aaron, un frate care are puțin peste 20 de ani, s-a mutat într-o țară din America Centrală. Iată ce spune el: „Faptul de a sluji în străinătate m-a ajutat să cresc pe plan spiritual și să mă apropii mai mult de Iehova. Serviciul de teren este extraordinar: în prezent, conduc opt studii biblice!”. Cuvintele sale exprimă sentimentele multor slujitori ai lui Iehova.

10. So cărde le benga caște vazden le manușen contra o Pavel hai codola cai sas-le leia?

¹⁰ Cât de furios trebuie să fi fost Satan că vestea bună era acceptată într-o zonă în care el și demonii lui acționau în voie! Nu este de mirare că răsturnarea de situație care a avut loc în cazul lui Pavel și al însoțitorilor săi a fost rezultatul unei acțiuni demonice. În Filipi, exista o fată posedată de un demon de ghicire, care le aducea mulți bani stăpânilor ei prin prezicerile pe care le făcea. Ori de câte ori Pavel și însoțitorii săi mergeau să depună mărturie la locul de rugăciune, ea se ținea după ei și striga: „Oamenii aceștia sunt sclavi ai Dumnezeului Preaînalt și vă vestesc calea salvării!”. Probabil că demonul o făcea să strige aceste cuvinte pentru a da impresia că prezicerile ei și învățăturile lui Pavel proveneau din aceeași sursă. În acest fel, încerca să abată atenția oamenilor de la adevărații continuatori ai lui Cristos. Însă Pavel a redus-o pe fată la tăcere scoțând demonul din ea. (Fap. 16:16-18)

11. Prin so nachle o Pavel hai o Sila pala so încalade o beng anda i șei?

¹¹ Aflând că și-au pierdut sursa de câștig, stăpânii fetei, o servitoare, s-au înfuriat foarte tare. Ei i-au târât pe Pavel și pe Sila în piață, unde judecau magistrații, care reprezentau Roma. Când și-au formulat acuzațiile, stăpânii fetei au profitat de prejudecățile și de sentimentele patriotice ale judecătorilor. În esență, ei au spus: „Acești iudei provoacă tulburare învățând obiceiuri pe care noi, romanii, nu le putem accepta”. Cuvintele lor au avut efectul scontat. „Mulțimea [adunată în piață] s-a ridicat împotriva lor [a lui Pavel și a lui Sila]”, iar magistrații civili au poruncit „să fie bătuți cu nuiele”. Plini de răni, Pavel și Sila au fost duși apoi în închisoare. Temnicerul i-a aruncat „în partea cea mai dinăuntru a închisorii” și le-a strâns picioarele în butuci. (Fap. 16:19-24) Probabil că, după ce temnicerul a închis ușa, în celulă era atât de întuneric, încât Pavel și Sila abia se mai puteau vedea unul pe celălalt. Însă Iehova îi vedea. (Ps. 139:12)

12. a) Sar dichenas le discipoli le Isusosche i persecuția, hai sostar? b) Sar așen o Satan hai lesche manușa contra le slujitori le Iehovasche de aghies?

 ¹² Cu mai mult timp în urmă, Isus le spusese continuatorilor săi: „Vă vor persecuta”. (Ioan 15:20) Astfel, când au trecut în Macedonia, Pavel și însoțitorii lui se așteptau la opoziție. Iar când a început persecuția împotriva lor, ei nu au privit-o ca pe un semn al dezaprobării lui Iehova, ci ca pe o expresie a mâniei lui Satan. În prezent, agenții lui Satan folosesc aceleași metode ca opozanții din Filipi. Uneori, la școală sau la locul de muncă, împotrivitorii fac afirmații inexacte sau mincinoase la adresa noastră, instigându-i pe alții să ne persecute. În unele țări, împotrivitorii religioși îi acuză pe frați în fața instanțelor. În esență, ei spun: „Acești Martori provoacă tulburare învățând lucruri contrare credinței noastre strămoșești, motiv pentru care nu le putem accepta”. În unele cazuri, frații noștri sunt chiar bătuți și aruncați în închisoare. Însă Iehova vede totul. (1 Pet. 3:12)

13. Sar arăslea o soldato te pușel: „So trebul te cherav caște avav salvime?”

¹³ Probabil că lui Pavel și lui Sila le-a trebuit un timp ca să-și revină după evenimentele tulburătoare din acea zi. Pe la miezul nopții însă, când mai prinseseră puteri, „se rugau și îi cântau laude lui Dumnezeu”. Deodată, un cutremur a zguduit închisoarea. Temnicerul s-a trezit și, văzând ușile deschise, s-a înspăimântat la gândul că deținuții fugiseră. Știind că va fi pedepsit fiindcă îi lăsase să scape, „și-a scos sabia și a vrut să se omoare”. Dar Pavel a strigat: „Să nu-ți faci niciun rău, căci suntem toți aici!”. Atunci, temnicerul a întrebat tremurând: „Domnilor, ce trebuie să fac pentru a fi salvat?”. Însă nu Pavel și Sila îl puteau salva, ci Isus. Ei au răspuns: „Crede în Domnul Isus și vei fi salvat”. (Fap. 16:25-31)

14. a) Sar ajutisarde le soldatos o Pavel hai o Sila? b) So miștimata dea o Iehova le Pavelos hai le Silas, anda le phare buchia prin save nachle pherde bucuria?

¹⁴ Era sincer acel temnicer? Pavel n-a avut nicio îndoială. Însă, fiind neevreu, temnicerul nu avea cunoștințe din Scripturi. Astfel, înainte de a deveni creștin, trebuia să învețe și să accepte adevărurile fundamentale din Scripturi. De aceea, Pavel și Sila i-au vorbit din „cuvântul lui Iehova”. Absorbiți de discuție, cei doi uitaseră, probabil, de durerile cauzate de loviturile primite. Temnicerul însă le-a văzut rănile adânci de pe spate și le-a acordat îngrijire. Apoi, el și casa lui „s-au botezat fără întârziere”. Ce răsplată minunată pentru Pavel și Sila, care au îndurat persecuția cu bucurie! (Fap. 16:32-34)

15. a) Sar line-pe pala o Pavel hai o Sila but Martori de aghies? b) Sostar trebul te rodas vi mai dur codolen anda amaro teritorio?

¹⁵ Asemenea lui Pavel și lui Sila, mulți Martori de astăzi sunt închiși pentru credință. Însă chiar și în închisori ei predică vestea bună și obțin  rezultate remarcabile. De exemplu, într-o țară unde activitatea noastră era interzisă, a fost o perioadă când 40 la sută dintre Martorii locali au aflat adevărul despre Iehova în închisoare! (Is. 54:17) Să remarcăm că temnicerul a cerut ajutor numai după ce a avut loc acel cutremur. La fel, unele persoane de astăzi care n-au dat niciodată atenție mesajului despre Regat pot reacționa favorabil după ce viața lor este zguduită pe neașteptate de evenimente cutremurătoare. Continuând să-i vizităm pe cei din teritoriul nostru, arătăm că suntem dispuși să-i ajutăm.

16. So sas pala numai iech ghies pala soste o Pavel hai o Sila sas-le marde?

¹⁶ În dimineața următoare, magistrații au poruncit ca Pavel și Sila să fie eliberați. Dar Pavel a zis: „Ne-au bătut în public, fără să fi fost condamnați, deși suntem romani, și ne-au aruncat în închisoare. Iar acum ne scot afară pe ascuns? Ei bine, nu! Să vină ei să ne scoată!”. Când au auzit că cei doi bărbați erau cetățeni romani, magistrații „s-au înfricoșat” întrucât le încălcaseră drepturile. d Situația se schimbase. Misionarii fuseseră bătuți în public, iar acum, magistrații trebuiau să-și ceară scuze în public. Ei i-au implorat însă pe Pavel și pe Sila să plece din Filipi. Cei doi au acceptat, dar mai întâi s-au oprit să-i încurajeze pe noii discipoli, tot mai mulți la număr. Abia apoi au părăsit orașul.

17. So buchi importanto daisarde te sichion le neve discipoli cana dichle că o Pavel hai o Sila așile zurale andel persecuții?

¹⁷ Dacă li s-ar fi respectat de la început drepturile pe care le aveau întrucât erau cetățeni romani, probabil că Pavel și Sila n-ar fi fost bătuți. (Fap. 22:25, 26) Însă acest lucru le-ar fi putut lăsa discipolilor din Filipi impresia că cei doi profitau de statutul lor ca să scape de persecuție, cu alte cuvinte să nu sufere pentru Cristos. Ce efect ar fi avut lucrul acesta asupra credinței discipolilor care nu erau cetățeni romani? Pe ei, legea nu i-ar fi apărat de bătăi. Astfel, suportând pedeapsa, Pavel și colaboratorul său le-au arătat prin propriul exemplu că un continuator al lui Cristos poate rămâne ferm în fața persecuțiilor. În plus, cerând să le fie recunoscute drepturile, Pavel și Sila i-au obligat pe magistrați să arate public că au încălcat legea. Acest lucru avea să-i împiedice, probabil, pe magistrați să-i trateze în mod abuziv pe colaboratorii lui Pavel din Filipi și să le asigure acestora o anumită protecție juridică în cazul unor eventuale atacuri similare.

18. a) Sar len-pe le supraveghetori creștini de aghies pala o Pavel? b) Sar si aghies ‘apărime hai stabilime legalo i vestea lași’?

¹⁸ Și astăzi, supraveghetorii creștini sunt exemple pentru congregație. Ei nu le cer fraților și surorilor lor să facă ceva ce ei n-ar face. În plus, la  fel ca Pavel, noi analizăm cu atenție când și cum să uzăm de drepturile pe care le avem pentru a obține protecție juridică. Iar, dacă este necesar, ne adresăm instanțelor locale, naționale sau chiar internaționale. Prin aceasta, nu urmărim o reformă socială, ci „apărarea și stabilirea legală a veștii bune”, după cum a scris Pavel congregației din Filipi la aproximativ 10 ani după ce fusese închis în acest oraș. (Filip. 1:7) Însă, indiferent care vor fi deciziile instanțelor judecătorești, suntem hotărâți, asemenea lui Pavel și colaboratorilor lui, să continuăm ‘să anunțăm vestea bună’ oriunde ne îndrumă spiritul! (Fap. 16:10)