1-3. Sostar hasarde le evrei anda o Babilono sea lenghe speranțe? (Dich i imaginea catar o începuto le capitolosco.)

EVREII aflați în Babilon simt că li s-au spulberat toate speranțele. Vreme de cinci ani, Ezechiel a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-i ajuta să înțeleagă că Ierusalimul va fi distrus. Însă eforturile lui au fost în zadar: n-au avut efect nici lucrurile pe care le-a pus în scenă, nici ilustrările pe care le-a făcut, nici mesajele pe care le-a anunțat. Evreii pur și simplu refuzau să creadă. Cum să permită Iehova așa ceva? Chiar și când au aflat că orașul era asediat de armata babiloniană, tot mai sperau că locuitorii lui aveau să scape.

² Dar acum, la doi ani de la începerea asediului, în Babilon tocmai a sosit un fugar din Ierusalim cu următoarea veste: „Orașul a fost cucerit!”. Exilații sunt răvășiți! Nu reușesc cu niciun chip să înțeleagă! Orașul lor, templul sfânt, țara lor mult iubită – totul este pierdut! Speranțele de care s-au agățat atâta timp se transformă în cea mai amară disperare! (Ezec. 21:7; 33:21)

³ Totuși, în aceste clipe de deznădejde, Ezechiel primește o viziune impresionantă, care insuflă speranță. Ce mesaj conține  această viziune pentru exilații cuprinși de disperare? Ce legătură are viziunea cu poporul din prezent al lui Dumnezeu și cum ne poate ajuta ea pe fiecare dintre noi? Pentru a afla răspunsul, să examinăm ce îi dezvăluie Iehova lui Ezechiel.

4. Ce buchia mai specialo dichlea o Ezechiel andi viziunea cai primisardea-la?

⁴ Citește Ezechiel 37:1-10. În cadrul unei viziuni, Ezechiel este dus într-o vale plină de oase. Ca și cum ar fi vrut să se asigure că profetul va înțelege întru totul mesajul plin de forță al viziunii, Iehova i-a poruncit ‘să treacă’ printre aceste oase, care erau răspândite în toată valea. În timp ce Ezechiel mergea prin vale, două lucruri cu privire la oase i-au atras în mod deosebit atenția: numărul lor și starea lor. El a observat că „erau foarte multe” și că „erau foarte uscate”.

5. Save si le dui porunci cai o Iehova dea-le le Ezechielosche hai so sas pala soste o Ezechiel cărdea so sas lesche phendo?

⁵ Apoi, Iehova i-a dat lui Ezechiel două porunci care aveau să declanșeze un proces treptat de restabilire. Prima poruncă a fost: „Profețește cu privire la aceste oase”; Ezechiel trebuia să le spună ‘să revină la viață’. (Ezec. 37:4-6) De îndată ce a profețit, „s-a auzit un zgomot, un huruit, iar oasele au început să se îmbine”, după care pe oase „au apărut tendoane și carne și [ele] s-au acoperit cu piele”. (Ezec. 37:7, 8) A doua poruncă a fost: „Profețește vântului”; Ezechiel trebuia să-i spună ‘să sufle’ peste corpuri. Când a profețit, în ele „a intrat suflare și . . . au prins viață și s-au ridicat în picioare: o armată mare, foarte mare”. (Ezec. 37:9, 10)

6. So phendea o Iehova le Ezechielosche caște ajutil-les te hachiarel i viziunea?

⁶ În continuare, Iehova i-a explicat lui Ezechiel cum trebuia înțeleasă viziunea: „Aceste oase sunt toată casa lui Israel”. Și, într-adevăr, după ce exilații au aflat de distrugerea Ierusalimului, s-au simțit ca și cum ar fi fost morți. Ei și-au exprimat durerea spunând: „Oasele ni s-au uscat și speranța ni s-a spulberat. Suntem complet distruși”. (Ezec. 37:11; Ier. 34:20) Ca răspuns la strigătul lor de durere, Iehova a dezvăluit că această viziune sumbră conținea, de fapt, un mesaj extraordinar de speranță pentru Israel.

7. So phendea o Iehova ando Ezechiel 37:12-14 hai sar zuriardea cadaia codolen cai sas exilato?

⁷ Citește Ezechiel 37:12-14. Prin această viziune, Iehova le-a dat exilaților asigurarea că avea să-i readucă la viață și să-i ducă înapoi în țara lor pentru a se stabili acolo. Mai mult, Iehova i-a numit din nou „poporul meu”. Cât de mult trebuie să-i fi încurajat acele cuvinte pe evreii cuprinși de deznădejde! De ce puteau ei să fie siguri că această promisiune referitoare  la restabilire avea să se împlinească? Deoarece era o promisiune pe care o făcea Iehova însuși. El a spus: „Eu, Iehova, am vorbit și eu am făcut lucrul acesta”.

8. a) Sar mulea ande iech modo simbolico „sea o chăr le Israelosco”? b) Cadea sar phenel-pe ando Ezechiel 37:9, sostar o Israelo mulea ande iech modo simbolico? (Dich i nota explicativo.)

⁸ Dar cum s-a împlinit partea sumbră a acestei viziuni profetice în cazul națiunii antice Israel? Moartea simbolică a Israelului începuse deja în 740 î.e.n., când regatul celor zece triburi a fost cucerit, iar locuitorii lui au fost duși în exil. Aproximativ 130 de ani mai târziu, când au fost exilați și locuitorii lui Iuda, „toată casa lui Israel” era în captivitate. (Ezec. 37:11) Figurativ vorbind, întregul grup de exilați era atunci mort, ca oasele din viziunea lui Ezechiel. * De asemenea, să ne amintim că oasele pe care le-a văzut Ezechiel erau „foarte uscate”, ceea ce sugera că moartea simbolică a durat o perioadă lungă. Și, într-adevăr, pentru Israel și Iuda la un loc, aceasta a durat mai bine de 200 de ani, din 740 până în 537 î.e.n. (Ier. 50:33)

9. Sar ameal i situația cai sas le Israelos phurano la situațiaia cai sas „le Israelos le Devlesco”?

⁹ Profețiile referitoare la restabilirea Israelului, cum sunt cele rostite de Ezechiel, au o împlinire mai mare. (Fap. 3:21) Așa cum națiunea antică Israel a fost ‘ucisă’ și a rămas mult timp în această stare simbolică asemănătoare morții, tot așa „Israelul lui Dumnezeu”, congregația creștinilor unși, a fost, ca să zicem așa, ‘ucis’ și a rămas mult timp ca mort în captivitate spirituală. (Gal. 6:16) De fapt, creștinii unși ca grup au fost în captivitate atât de mult timp, încât starea lor spirituală  putea fi comparată cu starea unor oase „foarte uscate”. (Ezec. 37:2) După cum s-a explicat în capitolul anterior, captivitatea congregației creștinilor unși a început în secolul al II-lea e.n. și a durat multe secole, așa cum arătase Isus în ilustrarea despre grâu și neghină. (Mat. 13:24-30)

10. a) So sas phendo ando Ezechiel 37:7, 8 anda o poporo le Devlesco? b) So ajutisardea codolen exilato cai daranas le Devlestar, te zuriaren penghi speranța?

¹⁰ Iehova a prezis că, treptat, poporul său avea să fie readus la viață, adică restabilit. (Ezec. 37:7, 8) Ce anume i-a ajutat pe exilații cu teamă de Dumnezeu să-și redobândească încet-încet speranța că se vor întoarce în Israel? De mare ajutor trebuie să le fi fost declarațiile profetice făcute mai înainte de alți profeți. De exemplu, Isaia prezisese că o rămășiță, „o sămânță sfântă”, avea să se întoarcă în țară. (Is. 6:13; Iov 14:7-9) De asemenea, numeroasele profeții de restabilire pe care le consemnase Ezechiel le-au menținut vie speranța. În plus, prezența în Babilon printre exilați a unor oameni fideli precum profetul Daniel, dar și cucerirea total neașteptată a orașului Babilon în 539 î.e.n. trebuie să le fi întărit mult speranța că se vor întoarce.

11, 12. a) Sar sas restabilime ande mai but bărșa ‘o Israelo le Devlesco’? (Dich vi o chenarii „I închinarea uji sili restabilime ande mai but bărșa”.) b) So daisaras te pușas-ame cana dichas so si phendo ando Ezechiel 37:10?

¹¹ Dar cum a avut loc treptat o restabilire similară în cazul ‘Israelului lui Dumnezeu’, congregația creștinilor unși? După multe secole de captivitate spirituală, „s-a auzit un zgomot, un huruit” când oameni cu teamă de Dumnezeu au luat poziție  de partea închinării curate. De exemplu, în secolul al XVI-lea, William Tyndale a tradus Biblia în engleză. Clerul romano-catolic s-a înfuriat că Biblia putea fi acum citită de oamenii de rând. Tyndale a fost ucis. Cu toate acestea, au existat oameni curajoși care au continuat să realizeze traduceri ale Bibliei și în alte limbi, iar lumina spirituală a început să răzbată prin întunericul lumii.

¹² Mai târziu, când Charles Taze Russell și colaboratorii săi au început să restabilească plini de zel adevărurile biblice, a fost ca și cum pe oase ar fi apărut „tendoane și carne”. Turnul de veghe al Sionului și alte publicații i-au ajutat pe oamenii sinceri să găsească adevărurile biblice, iar aceasta i-a determinat să li se alăture slujitorilor unși ai lui Dumnezeu. La începutul secolului al XX-lea, instrumente precum „Foto-Drama Creațiunei” și cartea Taina împlinită au întărit și mai mult poporul uns al lui Dumnezeu. La scurt timp după aceea, a sosit vremea ca Dumnezeu să-și facă poporul ‘să se ridice în picioare’. (Ezec. 37:10) Când și cum s-a întâmplat aceasta? Unele evenimente care au avut loc în Babilonul antic ne ajută să găsim răspunsul.

13. a) Sar pherdile-pe le cuvintea anda o Ezechiel 37:10, 14 anda o bărș 537 a.a.e? b) Ce versetea sicaven că chichiva andal evrei anda o regato andal deș triburi avile parpale ando Israelo?

¹³ Începând din 537 î.e.n., evreii din Babilon au trăit împlinirea viziunii. Să vedem în ce fel. Iehova i-a readus la viață și i-a făcut ‘să se ridice în picioare’ eliberându-i din captivitate și ducându-i înapoi în Israel. Un grup de 42 360 de evrei și aproximativ 7 000 de neevrei au plecat din Babilon pentru a reconstrui Ierusalimul și templul și pentru a se stabili în Israel. (Ezra 1:1-4; 2:64, 65; Ezec. 37:14) Apoi, după aproximativ 70 de ani, în jur de 1 750 de exilați s-au întors împreună cu Ezra la Ierusalim. (Ezra 8:1-20) Așadar, s-au întors în total peste 44 000 de evrei: într-adevăr, „o armată mare”. (Ezec. 37:10) Mai mult, Biblia arată că și evrei din regatul celor zece triburi, ai căror strămoși fuseseră exilați de asirieni pe parcursul secolului al VIII-lea î.e.n., s-au întors în Israel pentru a ajuta la reconstruirea templului. (1 Cron. 9:3; Ezra 6:17; Ier. 33:7; Ezec. 36:10)

14. a) Sar ajutil-ame o Ezechiel 37:24 te hachiaras cana pherdilea-pe i profeția ande o mai baro modo? b) So întâmplosardea-pe ando bărș 1919? (Dich vi o chenarii „«Le șuche cocala» hai «le dui martori» – Dui profeții phangle mașcar lende”.)

¹⁴ Dar cum a avut această parte a profeției lui Ezechiel o împlinire la scară mai mare? Așa cum i-a dezvăluit Iehova lui Ezechiel într-o profeție similară, împlinirea principală a acestei profeții de restabilire urma să aibă loc la un anumit timp  după ce avea să-și înceapă domnia Mai Marele David, Isus Cristos. * (Ezec. 37:24) Și, într-adevăr, în 1919, Iehova a pus spiritul său în slujitorii săi. Drept urmare, ei ‘au revenit la viață’ și au fost eliberați din captivitatea Babilonului cel Mare. (Is. 66:8) După aceea, Iehova le-a permis să se stabilească în „țara” lor, în paradisul spiritual. Însă cum a devenit poporul lui Iehova din timpurile moderne „o armată mare”?

15, 16. a) Sar cărdilea o poporo le Iehovasco de aghies „iech bari armata”? b) Sar ajutil-ame cadai profeția le Ezechieloschi te nachas părdal le zumaimata anda amari viața? (Dich o chenarii „Ajutorii caște vazdas-ame încă iech data”.)

¹⁵ Nu la mult timp după ce, în 1919, Cristos a numit sclavul fidel, slujitorii lui Dumnezeu au început să vadă împlinindu-se ceea ce profețise Zaharia, care a slujit ca profet în mijlocul evreilor întorși din exil. El a spus: „Multe popoare și națiuni puternice vor veni să-l caute pe Iehova”. Profetul i-a numit pe cei ce aveau să-l caute pe Iehova „zece oameni din toate limbile națiunilor”. Aceștia aveau să apuce strâns ‘un iudeu’, Israelul spiritual, și să zică: „Vrem să mergem cu voi, căci am auzit că Dumnezeu este cu voi”. (Zah. 8:20-23)

¹⁶ În prezent, cei din Israelul spiritual (rămășița unsă) și, prin extensie, cei „zece oameni” (alte oi) alcătuiesc într-adevăr „o armată mare, foarte mare”, care numără milioane de persoane. (Ezec. 37:10) Ca soldați ai lui Cristos în această armată aflată în continuă creștere, îl urmăm îndeaproape pe Regele nostru, Isus, care ne conduce spre bogate binecuvântări viitoare. (Ps. 37:29; Ezec. 37:24; Filip. 2:25; 1 Tes. 4:16, 17)

17. So va dichaia ando capitolo cai avel?

¹⁷ Restabilirea închinării curate avea să aducă cu sine o responsabilitate importantă pentru poporul lui Dumnezeu. Pentru a afla care este aceasta, va trebui să ne întoarcem în timp și să vedem ce însărcinare a primit Ezechiel de la Iehova chiar înainte de distrugerea Ierusalimului. Vom analiza acest subiect în capitolul următor.