1 Corinteni 13:1-13
13 Dacă aș vorbi în limbi+ omenești și îngerești, dar n-aș avea iubire, aș fi o bucată de alamă sunătoare sau un cimbal zăngănitor.+
2 Dacă aș avea darul profețirii,+ dacă aș cunoaște toate secretele sacre+ și aș avea toată cunoștința,+ dacă aș avea toată credința așa încât să mut munții,+ dar n-aș avea iubire, nu sunt nimic.+
3 Și dacă mi-aș da toate bunurile ca să-i hrănesc pe alții,+ dacă mi-aș da și corpul,+ ca să mă laud, dar n-aș avea iubire,+ nu-mi folosește la nimic.
4 Iubirea+ este îndelung răbdătoare+ și bună.+ Iubirea nu este geloasă,+ nu se laudă,+ nu se îngâmfă,+
5 nu se comportă necuviincios,+ nu își caută propriile interese,+ nu se irită.+ Nu ține cont de răul suferit.+
6 Nu se bucură de nedreptate,+ ci se bucură cu adevărul.+
7 Îndură totul,+ crede totul,+ speră totul,+ suportă totul.+
8 Iubirea nu se termină niciodată.+ Dar, dacă sunt daruri de profețire, vor fi înlăturate, dacă sunt limbi, vor înceta, dacă este cunoștință, va fi înlăturată.+
9 Căci cunoaștem parțial+ și profețim parțial,+
10 dar, când va veni ceea ce este complet,+ ceea ce este parțial va fi înlăturat.
11 Când eram copil mic, vorbeam ca un copil mic, gândeam ca un copil mic, judecam ca un copil mic, dar, când am devenit bărbat,+ am înlăturat trăsăturile de copil mic.
12 Căci în prezent privim într-o oglindă de metal, care nu poate reflecta lucrurile clar,+ însă atunci vom privi față în față.+ În prezent cunosc parțial, însă atunci voi cunoaște exact, cum și eu sunt cunoscut exact de Dumnezeu.+
13 Acum deci rămân acestea trei: credința, speranța și iubirea. Dar cea mai mare dintre acestea este iubirea.+
