1 Regi 2:1-46
2 Când i s-a apropiat ziua morții,+ David i-a poruncit lui Solomon, fiul său, zicând:
2 „Eu mă duc pe calea întregului pământ.+ Fii tare+ și fii bărbat!+
3 Să asculți de Iehova, Dumnezeul tău, umblând pe căile sale,+ respectând instrucțiunile și poruncile sale, hotărârile sale judecătorești+ și mărturiile sale, după cum este scris în legea lui Moise,+ ca să acționezi cu înțelepciune în tot ce faci și oriunde te duci,
4 pentru ca Iehova să-și ducă la îndeplinire cuvântul pe care l-a rostit cu privire la mine,+ când a zis: «Dacă fiii tăi+ vor fi atenți la calea lor, umblând+ înaintea mea cu fidelitate*,+ cu toată inima+ și cu tot sufletul lor, atunci nu vei fi lipsit de un bărbat care să stea pe tronul lui Israel».+
5 De asemenea, tu știi bine ce mi-a făcut Ioab, fiul Țeruiei,+ prin ceea ce le-a făcut celor doi comandanți de armată ai lui Israel, lui Abner,+ fiul lui Ner, și lui Amasa,+ fiul lui Ieter,+ când i-a omorât și a vărsat sânge+ de război în timp de pace și și-a mânjit cu sânge de război centura de pe șolduri și sandalele din picioare.
6 Să faci după înțelepciunea ta+ și să nu lași ca părul lui cărunt să coboare în pace+ în Șeol.+
7 Să te porți cu bunătate iubitoare față de fiii lui Barzilai,+ galaaditul, și ei să fie printre cei ce mănâncă la masa ta,+ căci în felul acesta s-au apropiat+ ei de mine când fugeam dinaintea lui Absalom, fratele tău.+
8 Iată, cu tine este Șimei,+ fiul lui Ghera, beniaminitul din Bahurim.+ El m-a blestemat, rostind cuvinte grele de blestem,+ în ziua când mă duceam la Mahanaim+ și tot el a coborât în întâmpinarea mea la Iordan,+ astfel că i-am jurat pe Iehova, zicând: «Nu te voi omorî cu sabia».+
9 Acum, nu-l lăsa nepedepsit,+ căci ești un om înțelept+ și știi bine ce trebuie să-i faci. Să-i cobori părul cărunt+ însângerat în Șeol“.+
10 Apoi David a adormit alături de strămoșii lui+ și a fost înmormântat în Cetatea lui David.+
11 Zilele cât a domnit David peste Israel au fost patruzeci de ani.+ În Hebron+ a domnit șapte ani,+ iar în Ierusalim a domnit treizeci și trei de ani.+
12 Solomon s-a așezat pe tronul tatălui său, David,+ și, cu timpul, domnia lui s-a întărit foarte mult.+
13 După un timp, Adonia, fiul lui Haghit, a venit la Bat-Șeba,+ mama lui Solomon. Ea l-a întrebat: „Vii cu pace?“+ „Cu pace“, a răspuns el.
14 Și a mai zis: „Am ceva să-ți spun“. „Vorbește“,+ a spus ea.
15 Și el a zis: „Știi bine că domnia ar fi trebuit să fie a mea și că spre mine își îndreptase fața tot Israelul ca să devin rege.+ Dar lucrurile s-au schimbat și domnia a ajuns a fratelui meu, fiindcă era a lui de la Iehova.+
16 Acum, am o rugăminte la tine. Nu mă refuza“.+ Ea i-a zis: „Vorbește“.
17 Și el a continuat: „Spune-i, te rog, regelui Solomon (căci el nu te va refuza) să mi-o dea de soție pe Abișag,+ sunamita“.+
18 Bat-Șeba a spus: „Bine! Am să-i vorbesc chiar eu regelui pentru tine“.
19 Astfel, Bat-Șeba a intrat la regele Solomon ca să-i vorbească pentru Adonia.+ Regele s-a ridicat+ imediat s-o întâmpine și s-a plecat înaintea ei.+ Apoi s-a așezat pe tronul lui și a pus să se aducă un tron pentru mama regelui, pentru ca ea să stea la dreapta lui.+
20 Atunci ea a spus: „Am o mică rugăminte la tine. Nu mă refuza“. Și regele i-a zis: „Spune, mamă, căci nu te voi refuza“.
21 Ea a continuat, zicând: „Abișag, sunamita, să-i fie dată de soție lui Adonia, fratele tău“.
22 Atunci regele Solomon a răspuns și i-a zis mamei sale: „De ce o ceri numai pe Abișag, sunamita, pentru Adonia? Cere și domnia+ pentru el (căci este fratele meu mai mare),+ da, pentru el, pentru preotul Abiatar+ și pentru Ioab,+ fiul Țeruiei“.+
23 Și regele Solomon a jurat pe Iehova, zicând: „Așa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai rău,+ dacă nu împotriva sufletului său a spus Adonia lucrul acesta.+
24 Și acum, viu este Iehova,+ care m-a întărit+ și mă ține pe tronul tatălui meu, David,+ și care mi-a făcut o casă+ așa cum a spus,+ că astăzi Adonia va fi omorât“.+
25 Imediat, regele Solomon l-a trimis pe Benaia,+ fiul lui Iehoiada, iar acesta s-a aruncat asupra lui și el a murit.+
26 Iar preotului Abiatar,+ regele i-a spus: „Du-te la Anatot,+ la ogoarele tale! Căci meriți moartea,+ dar nu te omor azi, pentru că ai purtat arca Domnului Suveran Iehova+ înaintea tatălui meu, David,+ și ai suferit tot timpul cât a suferit tatăl meu“.+
27 Astfel, Solomon l-a izgonit pe Abiatar din serviciul de preot al lui Iehova, pentru a împlini cuvântul pe care îl spusese Iehova împotriva casei lui Eli,+ la Șilo.+
28 Și vestea aceasta a ajuns la Ioab+ — căci Ioab a fost gata să-l urmeze pe Adonia,+ deși n-a vrut să-l urmeze pe Absalom+ — și Ioab a fugit la cortul+ lui Iehova și a apucat coarnele altarului.+
29 Atunci i s-a spus regelui Solomon: „Ioab a fugit la cortul lui Iehova și iată că este lângă altar“. Solomon l-a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, zicând: „Du-te și aruncă-te asupra lui!“+
30 Și Benaia s-a dus la cortul lui Iehova și i-a zis lui Ioab: „Așa a spus regele: «Vino afară!»“ Dar el a zis: „Nu! Căci aici+ voi muri“. Atunci Benaia i-a adus răspuns regelui, zicând: „Așa a spus Ioab și așa mi-a răspuns“.
31 Atunci regele i-a zis: „Fă așa cum a spus el și aruncă-te asupra lui. Îngroapă-l și îndepărtează de la mine și de la casa tatălui meu sângele+ pe care Ioab l-a vărsat pe nedrept.+
32 Iehova va face ca sângele său să se întoarcă asupra capului său,+ fiindcă s-a aruncat asupra a doi oameni mai drepți și mai buni decât el+ și i-a omorât cu sabia, fără ca tatăl meu, David, să știe:+ pe Abner,+ fiul lui Ner, comandantul armatei lui Israel,+ și pe Amasa,+ fiul lui Ieter, comandantul armatei lui Iuda.+
33 Sângele lor să se întoarcă asupra capului lui Ioab și asupra capului urmașilor lui pe timp indefinit,+ dar David,+ urmașii lui, casa lui și tronul lui vor avea pace de la Iehova pe timp indefinit“.+
34 Atunci Benaia, fiul lui Iehoiada, a urcat,+ s-a aruncat asupra lui și l-a omorât;+ și el a fost înmormântat la casa lui, în pustiu.
35 După aceea, regele l-a pus în locul lui peste armată+ pe Benaia,+ fiul lui Iehoiada, iar în locul lui Abiatar, regele l-a pus pe preotul Țadoc.+
36 În cele din urmă, regele a trimis să fie chemat Șimei+ și i-a zis: „Să-ți construiești o casă în Ierusalim, să locuiești acolo și să nu ieși de acolo ca să mergi în vreun loc sau altul.
37 Să știi bine că în ziua în care vei ieși și vei trece valea* Chedron+ vei muri.+ Vina pentru sângele tău va fi asupra capului tău“.+
38 Atunci Șimei i-a zis regelui: „Cuvântul este bun. Așa cum a spus domnul și regele meu, așa va face slujitorul tău“. Astfel, Șimei a locuit în Ierusalim multe zile.
39 După trei ani, doi sclavi+ ai lui Șimei au fugit la Achiș,+ fiul lui Maaca, regele Gatului.+ Atunci i s-a dat de veste lui Șimei, spunându-i-se: „Iată că sclavii tăi sunt la Gat“.
40 Șimei s-a ridicat imediat, a pus șaua pe măgar și s-a dus la Gat, la Achiș, ca să-și caute sclavii. Astfel, Șimei s-a dus și și-a adus sclavii de la Gat.
41 Atunci i s-a spus lui Solomon: „Șimei a ieșit din Ierusalim, s-a dus la Gat și s-a întors“.
42 Regele a trimis să fie chemat+ Șimei și i-a zis: „Nu te-am pus eu să juri pe Iehova și nu te-am avertizat,+ spunând: «Să știi bine că în ziua în care vei ieși și vei merge încoace și-ncolo vei muri»? Și nu mi-ai spus tu: «Bun este cuvântul pe care l-am auzit»?+
43 Atunci de ce n-ai respectat jurământul făcut înaintea lui Iehova+ și porunca pe care ți-am dat-o cu tărie?“+
44 Și regele i-a mai zis lui Șimei: „Tu știi tot răul pe care i l-ai făcut tatălui meu, David,+ inima ta îl știe bine, iar Iehova va face să se întoarcă asupra capului tău răul pe care l-ai făcut.+
45 Dar regele Solomon va fi binecuvântat+ și tronul lui David va fi întărit înaintea lui Iehova pentru totdeauna“.+
46 Și regele i-a dat poruncă lui Benaia, fiul lui Iehoiada, care a ieșit și s-a aruncat asupra lui, iar el a murit.+
Și regatul s-a întărit în mâna lui Solomon.+
