1 Samuel 20:1-42
20 Și David a fugit+ de la Naiot, din Rama. Totuși, el a venit și i-a spus lui Ionatan: „Ce-am făcut?+ Care este nelegiuirea mea și ce păcat am comis înaintea tatălui tău, de caută să-mi ia sufletul?“
2 Și el a răspuns: „Departe de tine gândul acesta!+ Nu vei muri. Iată că tatăl meu nu face niciun lucru, fie mare, fie mic, fără să-l dezvăluie urechilor mele.+ Și de ce mi-ar ascunde tatăl meu lucrul acesta?+ Așa ceva nu se va întâmpla!“
3 Însă David s-a jurat+ și a zis: „Tatăl tău știe bine că am găsit favoare în ochii tăi+ și de aceea și-a zis: «Să nu știe Ionatan de asta, ca să nu se mâhnească». Dar viu este Iehova+ și viu este sufletul tău+ că doar un pas mă desparte de moarte!“+
4 Și Ionatan i-a mai zis lui David: „Tot ce va spune sufletul tău voi face pentru tine“.
5 Atunci David i-a spus lui Ionatan: „Iată că mâine va fi lună nouă+ și eu trebuie să stau negreșit să mănânc cu regele. Lasă-mă să plec ca să mă ascund+ pe câmp până poimâine seară.
6 Dacă tatăl tău va observa cumva lipsa mea, atunci să spui: «David m-a rugat mult să-l las să dea o fugă până în orașul lui, Betleem,+ fiindcă acolo se aduce o jertfă anuală pentru toată familia».+
7 Dacă va zice: «Bine!», aceasta va însemna pace pentru slujitorul tău. Dar dacă se va mânia, să știi că a hotărât ceva rău.+
8 Arată deci bunătate iubitoare față de slujitorul tău,+ căci l-ai adus pe slujitorul tău în legământ+ cu tine în fața lui Iehova. Dar dacă există vreo nelegiuire în mine,+ omoară-mă tu! De ce să mă mai duci la tatăl tău?“
9 Atunci Ionatan a zis: „Depărtează de la tine gândul acesta! Dacă totuși voi afla că tatăl meu a hotărât să aducă răul asupra ta, oare nu te voi înștiința?“+
10 Atunci David i-a zis lui Ionatan: „Cine mă va înștiința dacă tatăl tău îți va da un răspuns aspru?“
11 Și Ionatan i-a spus lui David: „Vino, să ieșim pe câmp!“ Și au ieșit amândoi pe câmp.
12 După aceea, Ionatan i-a spus lui David: „Iehova, Dumnezeul lui Israel,+ să fie martor+ că, mâine pe vremea asta sau poimâine, îl voi iscodi pe tatăl meu. Și dacă el este bine intenționat față de David, oare nu-ți voi trimite vorbă și nu voi dezvălui lucrul acesta urechilor tale?
13 Însă, dacă tatăl meu va găsi de cuviință să-ți facă rău, așa să facă Iehova cu Ionatan, ba chiar mai rău,+ dacă nu voi dezvălui lucrul acesta urechilor tale și nu-ți voi da drumul, și dacă nu vei pleca în pace. Iehova să fie cu tine,+ așa cum a fost cu tatăl meu!+
14 Și nu vei manifesta tu, dacă voi mai fi în viață,+ da, nu vei manifesta tu față de mine o bunătate iubitoare ca a lui Iehova, ca să nu mor?+
15 Tu nu-ți vei retrage niciodată bunătatea iubitoare de la casa mea!+ Nici chiar atunci când Iehova îi va nimici pe toți dușmanii lui David de pe fața pământului,
16 numele lui Ionatan nu va fi șters din casa lui David!+ Iehova să-i tragă la răspundere pe dușmanii lui David!“
17 Astfel, Ionatan i-a făcut iarăși jurământ lui David, căci îl iubea. Într-adevăr, îl iubea ca pe propriul său suflet.+
18 Și Ionatan i-a mai spus: „Mâine este lună nouă+ și cu siguranță se va observa lipsa ta, fiindcă locul tău va rămâne gol.
19 Iar poimâine se va observa cu siguranță și mai mult lipsa ta. Du-te în locul unde te-ai ascuns+ data trecută* și rămâi lângă piatra asta de aici.
20 Eu voi trage trei săgeți spre o parte a ei, țintind unde voi vrea.
21 Și iată că îl voi trimite pe slujitor, zicând: «Du-te și găsește săgețile!» Dacă îi voi spune slujitorului așa: «Iată că săgețile sunt dincoace de tine, ia-le!», atunci vino, căci aceasta înseamnă pace pentru tine și nu este nimic, viu este Iehova!+
22 Dar dacă îi voi spune tânărului: «Iată că săgețile sunt dincolo de tine!», atunci du-te, căci Iehova te-a trimis.
23 În ce privește cuvintele pe care le-am vorbit+ eu cu tine, Iehova să fie între mine și tine pe timp indefinit!“+
24 Și David s-a ascuns pe câmp.+ Apoi a venit luna nouă și regele s-a așezat la masă ca să mănânce.+
25 Regele ședea ca în celelalte dăți pe locul lui, pe locul de lângă perete. Ionatan era în fața lui, iar Abner+ ședea alături de Saul, dar locul lui David a rămas gol.
26 Saul n-a zis nimic în ziua aceea, căci își zicea: „S-a întâmplat ceva cu el și nu este curat,+ fiindcă nu s-a purificat“.
27 A doua zi, ziua după luna nouă, locul lui David a rămas tot gol. Atunci Saul i-a zis fiului său Ionatan: „De ce n-a venit fiul lui Iese+ la masă nici ieri, nici astăzi?“
28 Și Ionatan i-a răspuns lui Saul: „David m-a rugat mult să-l las să se ducă până la Betleem.+
29 Și a mai zis: «Lasă-mă să plec, te rog, fiindcă avem de adus în oraș o jertfă a familiei și chiar fratele meu mi-a poruncit acest lucru. Dacă am găsit deci favoare în ochii tăi, lasă-mă, te rog, să plec pe neobservate, ca să-mi văd frații». Iată de ce n-a venit la masa regelui“.
30 Atunci Saul s-a aprins de mânie+ împotriva lui Ionatan și i-a zis: „Fiu de slujnică răzvrătită!+ Nu știu eu foarte bine că îl alegi pe fiul lui Iese, spre propria ta rușine și spre rușinea goliciunii mamei tale?+
31 Căci, câte zile va trăi pe pământ fiul lui Iese, nu vei fi întărit nici tu, nici domnia ta.+ Acum, trimite să-l aducă la mine, căci este destinat morții!“+
32 Însă Ionatan i-a răspuns tatălui său, Saul, și i-a zis: „De ce să fie omorât?+ Ce-a făcut?“+
33 Atunci Saul a aruncat sulița înspre el ca să-l lovească,+ și Ionatan a înțeles că tatăl său hotărâse să-l omoare pe David.+
34 Ionatan s-a ridicat imediat de la masă, aprins de mânie,+ și n-a mai mâncat pâine a doua zi după luna nouă, fiindcă se mâhnise pentru David+ și fiindcă propriul său tată îl umilise.+
35 Apoi Ionatan a ieșit de dimineață pe câmp, la locul stabilit cu David,+ și avea cu el un slujitor tânăr.
36 El i-a zis slujitorului său: „Aleargă, te rog, și găsește săgețile pe care le trag“.+ Slujitorul a alergat, iar Ionatan a tras săgeata în așa fel încât să treacă dincolo de el.
37 Când slujitorul a ajuns la locul săgeții pe care Ionatan o trăsese, Ionatan a început să strige în urma slujitorului și să zică: „Nu cumva săgeata este dincolo de tine?“+
38 Și Ionatan a mai strigat în urma slujitorului: „Grăbește-te! Acționează repede! Nu sta!“ Și slujitorul lui Ionatan s-a dus să strângă săgețile, apoi a venit la stăpânul său.
39 Slujitorul n-a știut nimic, numai Ionatan și David știau despre lucrul acesta.
40 După aceea, Ionatan i-a dat armele sale slujitorului său și i-a zis: „Du-te și du-le în oraș!“
41 Slujitorul s-a dus, iar David s-a ridicat din locul acela, care era spre sud. Apoi a căzut cu fața la pământ+ și s-a plecat de trei ori. S-au sărutat+ unul pe altul și au plâns unul pentru altul, iar David a plâns cel mai mult.+
42 Și Ionatan i-a zis lui David: „Du-te în pace,+ căci amândoi am jurat+ în numele lui Iehova, spunând: «Iehova să fie între mine și tine, între urmașii mei și urmașii tăi, pe timp indefinit!»“+
Atunci David s-a ridicat și a plecat, iar Ionatan a intrat în oraș.
Note de subsol
^ Lit. „în ziua lucrătoare“.
