1 Tesaloniceni 2:1-20
2 Fără îndoială, voi înșivă știți, fraților, că vizita noastră+ la voi n-a fost în zadar,+
2 ci, după ce mai întâi am suferit+ și am fost batjocoriți+ (așa cum știți) în Filipi,+ am prins curaj cu ajutorul Dumnezeului nostru să vă spunem+ vestea bună a lui Dumnezeu în mijlocul multor lupte.
3 Căci îndemnul pe care-l dăm nu vine dintr-o gândire greșită, nici din necurăție+ și nici prin înșelătorie,
4 ci, așa cum am fost considerați de Dumnezeu demni de a ne fi încredințată+ vestea bună, așa și vorbim, ca să le plăcem+ nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inimile.+
5 Într-adevăr, niciodată n-am venit la voi cu o vorbire lingușitoare+ (după cum bine știți) sau cu un pretext+ pentru lăcomie.+ Dumnezeu este martor!
6 Nici n-am căutat glorie de la oameni,+ nu, nici de la voi, nici de la alții, deși, ca apostoli ai lui Cristos, am fi putut să vă împovărăm cu cheltuieli mari.+
7 Dimpotrivă, am devenit blânzi în mijlocul vostru, ca o mamă care-și alăptează și își îngrijește cu drag+ copiii.
8 Astfel, având o tandră afecțiune pentru voi,+ ne-a făcut multă plăcere să vă dăm nu numai vestea bună a lui Dumnezeu, ci și sufletele noastre,+ atât de dragi+ ne deveniserăți.
9 Vă amintiți, desigur, fraților, de truda și osteneala noastră. Muncind+ noapte și zi, ca să nu vă împovărăm cu cheltuieli mari pe niciunul dintre voi,+ v-am predicat vestea bună a lui Dumnezeu.
10 Voi sunteți martori, și Dumnezeu de asemenea, cât de loiali, de drepți și de ireproșabili+ ne-am dovedit față de voi, credincioșii.
11 Astfel, știți bine că, la fel ca un tată+ cu copiii lui, n-am încetat să vă îndemnăm+ pe fiecare, să vă aducem mângâiere și să vă depunem mărturie,
12 ca să umblați+ într-un mod demn de Dumnezeu, care vă cheamă+ la regatul+ și la gloria sa.
13 De fapt, iată de ce îi și mulțumim neîncetat lui Dumnezeu,+ deoarece, când ați primit cuvântul lui Dumnezeu,+ pe care l-ați auzit de la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor,+ ci, așa cum este într-adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu, care și lucrează în voi, credincioșii.+
14 Căci voi, fraților, ați devenit imitatori ai congregațiilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea în unitate cu Cristos Isus, pentru că și voi ați început să suferiți+ din cauza celor din același neam cu voi lucrurile pe care le suferă și ele din cauza iudeilor,
15 care i-au ucis chiar pe Domnul Isus+ și pe profeți+ și care ne-au persecutat pe noi.+ Mai mult decât atât, ei nu-i plac lui Dumnezeu, ci sunt împotriva intereselor tuturor oamenilor,
16 deoarece caută să ne împiedice+ să le vorbim oamenilor din națiuni ca să fie salvați;+ astfel, ei umplu întotdeauna măsura+ păcatelor lor. Dar în cele din urmă i-a ajuns mânia sa.+
17 Dar noi, fraților, când am fost despărțiți de voi pentru scurt timp — în ce privește persoana, nu inima —, ne-am străduit mult mai mult decât de obicei, având o mare dorință, să vă vedem fața.+
18 De aceea am vrut să venim la voi, da, eu, Pavel, o dată și, de asemenea, a doua oară, dar Satan ne-a stat în cale.
19 Care este, de fapt, speranța, bucuria sau coroana+ exultării noastre înaintea Domnului nostru Isus în timpul prezenței sale? Oare nu chiar voi?+
20 Bineînțeles că voi sunteți gloria și bucuria noastră.
