2 Corinteni 1:1-24
1 Pavel, apostol+ al lui Cristos Isus prin voința lui Dumnezeu, și Timotei,+ fratele nostru, către congregația lui Dumnezeu din Corint și către toți sfinții+ din toată Ahaia:+
2 Să aveți bunătate nemeritată și pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, și de la Domnul Isus Cristos!+
3 Binecuvântat să fie Dumnezeul și Tatăl+ Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor tandre+ și Dumnezeul oricărei mângâieri,+
4 care ne mângâie în toate necazurile noastre,+ pentru ca prin mângâierea+ cu care noi înșine suntem mângâiați de Dumnezeu să-i putem mângâia pe cei ce se află în orice fel de necazuri.+
5 Căci, așa cum avem parte de multe suferințe pentru Cristos,+ tot așa avem parte și de multă mângâiere prin Cristos.+
6 Așadar, dacă suntem în necaz, aceasta este pentru mângâierea și salvarea voastră,+ iar dacă suntem mângâiați, aceasta este pentru mângâierea voastră, care lucrează ajutându-vă să suportați aceleași suferințe pe care le suferim și noi.+
7 Astfel, speranța noastră cu privire la voi este neclintită, fiindcă știm că așa cum aveți parte de suferințe, tot așa veți avea parte și de mângâiere.+
8 Căci nu vrem să fiți în neștiință, fraților, despre necazul care s-a abătut asupra noastră în provincia Asiei+ și care ne-a apăsat peste măsură de mult și peste puterile noastre, astfel că nu mai eram siguri nici chiar de viața noastră.+
9 Ba chiar am simțit în noi că am primit sentința morții. Dar aceasta a fost ca să ne punem încrederea+ nu în noi, ci în Dumnezeul care scoală morții.+
10 El ne-a scăpat+ într-adevăr din acea primejdie de moarte și avem speranța în el că ne va scăpa și în viitor.+
11 La aceasta puteți contribui și voi prin implorările voastre pentru noi,+ pentru ca mulți să aducă mulțumiri+ pentru noi și pentru bunătatea care ni s-a arătat datorită rugăciunilor multora.+
12 Căci lucrul cu care ne lăudăm, și spunem aceasta cu conștiința curată,+ este că în lume, și mai ales față de voi, ne-am purtat cu sfințenie și cu sinceritate, așa cum ne învață Dumnezeu, bizuindu-ne nu pe înțelepciunea carnală,+ ci pe bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu.
13 Căci nu vă scriem altceva decât ceea ce cunoașteți bine și ceea ce și recunoașteți. Și sper că veți continua să recunoașteți până la sfârșit,+
14 așa cum ați și recunoscut într-o anumită măsură, că noi suntem pentru voi un motiv de laudă,+ așa cum și voi veți fi pentru noi în ziua Domnului nostru Isus.+
15 Cu această încredere aveam de gând mai înainte să vin la voi,+ ca să aveți încă o ocazie de bucurie,+
16 iar după un popas la voi să mă duc în Macedonia,+ și din Macedonia să mă întorc la voi,+ ca să fiu condus+ de voi o bucată de drum spre Iudeea.
17 Oare m-am purtat în chip ușuratic+ când am avut de gând să fac așa? Sau lucrurile pe care mi le propun, mi le propun potrivit cărnii,+ astfel încât să spun „Da, Da“ și apoi: „Nu, Nu“?+
18 Dimpotrivă, așa cum este sigur că putem avea încredere în Dumnezeu, cuvântul pe care vi l-am spus nu este Da și în același timp Nu.
19 Căci Fiul lui Dumnezeu,+ Cristos Isus, care a fost predicat în mijlocul vostru prin noi, adică prin mine, prin Silvan și prin Timotei,+ nu a devenit Da și în același timp Nu, ci în cazul său Da a fost Da.+
20 Fiindcă oricât de multe sunt promisiunile+ lui Dumnezeu, prin el au devenit Da.+ De aceea, tot prin el spunem „Amin“,+ ca să-i aducem glorie lui Dumnezeu.
21 Dar cel care garantează că și voi, și noi suntem ai lui Cristos și care ne-a uns+ este Dumnezeu.
22 El ne-a și sigilat+ și ne-a dat în inimă spiritul,+ adică acontul+ a ceea ce va veni.
23 Iau deci pe Dumnezeu ca martor+ împotriva sufletului meu că n-am venit încă în Corint ca să vă cruț.+
24 Nu că suntem stăpâni+ pe credința voastră, ci suntem colaboratori+ spre bucuria voastră, fiindcă voi stați neclintiți prin credința voastră.+
