2 Corinteni 12:1-21
12 Trebuie să mă laud. Nu este de folos, dar voi trece la viziunile+ supranaturale și la revelațiile de la Domnul.
2 Cunosc un om unit cu Cristos care, acum paisprezece ani — dacă era în corp, nu știu, sau în afara corpului, nu știu: Dumnezeu știe —, a fost dus+ până la al treilea cer.
3 Da, îl cunosc pe acest om — dacă era în corp sau independent de corp,+ nu știu: Dumnezeu știe —,
4 dar știu că a fost dus în paradis+ și a auzit cuvinte de nerostit și care nu-i sunt permise unui om să le spună.
5 Cu acest om mă voi lăuda, dar cu mine nu mă voi lăuda decât cu privire la slăbiciunile mele.+
6 Dar chiar dacă aș vrea să mă laud,+ n-aș fi irațional, fiindcă aș spune adevărul. Totuși, mă abțin, pentru ca nimeni să nu-mi atribuie mai mult decât ceea ce vede că fac sau decât ceea ce aude că spun,
7 tocmai datorită multelor* mele revelații.
De aceea, ca să nu mă înalț peste măsură,+ mi s-a dat un spin în carne,+ un înger al lui Satan, ca să mă pălmuiască fără încetare, pentru ca să nu mă înalț peste măsură.
8 În privința aceasta, de trei ori+ l-am implorat pe Domnul ca să-l îndepărteze,
9 dar el mi-a zis: „Bunătatea mea nemeritată îți este de ajuns,+ căci puterea mea este făcută perfectă în slăbiciune“.+ De aceea, mă voi lăuda foarte bucuros mai degrabă cu slăbiciunile mele,+ pentru ca puterea lui Cristos să rămână peste mine ca un cort.
10 De aceea, îmi găsesc plăcerea în slăbiciuni, în insulte, în nevoi, în persecuții și dificultăți, pentru Cristos. Deoarece, când sunt slab, atunci sunt tare.+
11 Am ajuns irațional. Voi m-ați obligat,+ fiindcă ar fi trebuit, de fapt, să fiu recomandat de voi. Căci nu m-am dovedit inferior în niciun lucru superapostolilor+ voștri, chiar dacă sunt un nimic.+
12 Da, dovezile apostolatului+ meu le-ați văzut printre voi prin toată perseverența,+ prin semne și minuni și prin lucrări de putere.+
13 Fiindcă în ce privință ați fost voi mai prejos decât celelalte congregații, decât că eu însumi nu v-am fost o povară?+ Iertați-mi cu bunăvoință această nedreptate!
14 Iată că este a treia oară+ când sunt gata să vin la voi, dar tot nu vă voi fi o povară. Căci nu caut bunurile voastre,+ ci pe voi, fiindcă nu copiii+ trebuie să agonisească pentru părinți, ci părinții pentru copii.+
15 Iar eu voi cheltui cât se poate de bucuros și chiar mă voi cheltui întru totul pentru sufletele voastre.+ Dacă eu vă iubesc atât de mult, trebuie să fiu iubit de voi mai puțin?
16 Dar, oricum ar fi, nu v-am împovărat.+ Însă voi ziceți că am fost „viclean“ și v-am prins „prin șiretlic“.+
17 Oare am profitat de pe urma voastră prin vreunul dintre cei pe care i-am trimis la voi?
18 Am stăruit pe lângă Tit să vină la voi și l-am trimis cu el pe fratele. A profitat Tit de pe urma voastră?+ N-am umblat noi în același spirit?+ Pe aceleași urme?
19 Ați crezut cumva tot timpul acesta că ne prezentăm apărarea înaintea voastră? Noi vorbim înaintea lui Dumnezeu în unitate cu Cristos. Dar, iubiți frați, toate lucrurile sunt pentru zidirea voastră.+
20 Căci mă tem ca nu cumva, când voi sosi,+ să vă găsesc așa cum nu doresc și să mă port cu voi așa cum nu doriți. Și mă tem să nu fie mai degrabă ceartă, gelozie,+ accese de mânie, dispute, bârfeli, șușoteli, îngâmfare, tulburări.+
21 S-ar putea ca, venind din nou, Dumnezeul meu să mă umilească atunci când voi fi cu voi și să mă mâhnesc pentru mulți dintre cei care au păcătuit+ și care nu s-au căit încă de necurăția, de fornicația+ și de conduita lor libertină.+
Note de subsol
^ Sau „extraordinarelor“.
