2 Corinteni 7:1-16
7 Fiindcă avem aceste promisiuni,+ iubiți frați, să ne curățim+ de tot ce murdărește carnea și spiritul+ și să ne desăvârșim sfințenia în teamă de Dumnezeu.+
2 Faceți-ne loc în inima voastră.+ N-am făcut rău nimănui, n-am corupt pe nimeni, n-am profitat de pe urma nimănui.+
3 Nu spun aceasta ca să vă condamn. Căci am spus mai înainte că sunteți în inima noastră, fie că trăim, fie că murim.+
4 Am o mare libertate de exprimare față de voi. Mă laud foarte mult cu voi.+ Am multă mângâiere,+ sunt nespus de bucuros în toate necazurile noastre.+
5 De fapt, când am ajuns în Macedonia,+ n-am avut odihnă în carne,+ ci am fost asupriți+ în toate felurile și fără răgaz — în afară erau lupte, înăuntru temeri.
6 Cu toate acestea, Dumnezeu, care îi mângâie+ pe cei abătuți, ne-a mângâiat prin prezența lui Tit,
7 și nu numai prin prezența lui, ci și prin mângâierea cu care a fost el mângâiat cu privire la voi, căci s-a întors aducându-ne vești+ despre dorința voastră sinceră de a vă căi, despre jalea voastră, despre zelul vostru față de mine, așa că m-am bucurat și mai mult.
8 De aceea, chiar dacă v-am întristat prin scrisoarea mea,+ nu-mi pare rău. Chiar dacă la început mi-a părut rău (văd că scrisoarea aceea v-a întristat, deși pentru puțin timp),
9 acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că ați fost întristați până la căință;+ căci ați fost întristați după voința lui Dumnezeu,+ ca să nu pierdeți nimic în nicio privință din cauza noastră.
10 Căci întristarea după voința lui Dumnezeu aduce o căință care duce la salvare și de care nu aveți de ce să vă pară rău,+ dar întristarea în felul lumii aduce moarte.+
11 Fiindcă, iată: chiar faptul acesta, că ați fost întristați după voința lui Dumnezeu,+ ce mare străduință a produs în voi, ce dezvinovățire, ce indignare, ce teamă, ce dorință sinceră de a vă căi, ce zel, ce îndreptare a răului!+ Sub toate aspectele ați arătat că sunteți curați în această privință.
12 Și, deși v-am scris, am făcut-o desigur nu pentru cine a făcut răul,+ nici pentru cine a suferit răul, ci ca să puteți arăta în mijlocul vostru și înaintea lui Dumnezeu străduința voastră de a asculta de noi.
13 Iată de ce am fost mângâiați.
Totuși, pe lângă mângâierea noastră, ne-am bucurat și mai mult datorită bucuriei lui Tit, deoarece spiritul lui+ a fost înviorat prin voi toți.
14 Căci, dacă m-am lăudat în vreo privință cu voi în fața lui, n-am rămas de rușine, ci, așa cum noi v-am spus toate lucrurile potrivit adevărului, tot așa și lauda+ noastră în fața lui Tit s-a dovedit adevărată.
15 Iar afecțiunea lui tandră față de voi este și mai mare, când își amintește de ascultarea+ voastră, a tuturor, și cum l-ați primit cu teamă și tremur.
16 Mă bucur că pot fi plin de curaj în toate privințele datorită vouă.+
