2 Cronici 30:1-27

30  Și Ezechia a trimis mesageri la tot Israelul+ și Iuda și a scris scrisori către Efraim+ și Manase,+ ca să vină la casa lui Iehova,+ la Ierusalim, și să țină Paștele+ pentru Iehova, Dumnezeul lui Israel.  Însă regele, prinții lui+ și toată adunarea+ din Ierusalim au hotărât să țină Paștele în luna a doua,+  căci n-au putut să-l țină la timp+ fiindcă nu se sfințiseră destui preoți+ și fiindcă poporul nu se strânsese la Ierusalim.  Lucrul acesta a părut drept în ochii regelui și în ochii întregii adunări.+  Și au decis să facă un anunț+ în tot Israelul, de la Beer-Șeba+ până la Dan,+ ca să vină la Ierusalim și să țină Paștele pentru Iehova, Dumnezeul lui Israel; căci ei nu făcuseră lucrul acesta ca mulțime,+ așa cum este scris.+  Alergătorii+ au plecat cu scrisorile din mâna regelui și a prinților lui+ în tot Israelul și Iuda, după porunca regelui, zicând: „Fii ai lui Israel, întoarceți-vă+ la Iehova, Dumnezeul+ lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel, pentru ca și el să se întoarcă la cei care au mai rămas dintre voi, care au scăpat+ din mâna regilor Asiriei.+  Și să nu ajungeți ca strămoșii voștri+ și ca frații voștri care i-au fost infideli lui Iehova, Dumnezeul strămoșilor lor, astfel că el i-a făcut o pricină de uluire,+ după cum vedeți.  Acum, nu vă înțepeniți gâtul,+ cum au făcut strămoșii voștri! Faceți-i loc lui Iehova,+ veniți la sanctuarul său,+ pe care l-a sfințit+ pe timp indefinit, și slujiți-i+ lui Iehova, Dumnezeul vostru, ca să se întoarcă de la voi mânia lui aprinsă.+  Căci, atunci când vă veți întoarce+ la Iehova, frații voștri și fiii voștri vor găsi îndurare+ înaintea celor ce-i țin prizonieri și vor fi lăsați să se întoarcă în țara aceasta,+ fiindcă Iehova, Dumnezeul vostru, este binevoitor+ și îndurător+ și nu-și va întoarce fața de la voi dacă vă veți întoarce la el“.+ 10  Și alergătorii+ și-au continuat drumul, mergând din oraș în oraș prin ținutul lui Efraim+ și al lui Manase, da, până la Zabulon. Dar aceștia râdeau și își băteau joc de ei.+ 11  Totuși, unii oameni+ din Așer, din Manase și din Zabulon s-au umilit+ și au venit la Ierusalim. 12  Mâna adevăratului Dumnezeu a fost și în Iuda și le-a dat o singură inimă+ pentru a împlini porunca+ regelui și a prinților în lucrul lui Iehova.+ 13  Și la Ierusalim s-a adunat+ un popor numeros ca să țină Sărbătoarea+ Turtelor Nedospite în luna a doua:+ a fost o adunare foarte mare. 14  S-au ridicat și au îndepărtat altarele+ care erau în Ierusalim, au îndepărtat toate altarele pentru tămâie+ și le-au aruncat în valea* Chedron.+ 15  Apoi, în a paisprezecea zi a lunii a doua, au înjunghiat animalele pentru jertfa pascală.+ Preoții și leviții s-au simțit rușinați, așa că s-au sfințit+ și au adus ofrande arse la casa lui Iehova. 16  Și stăteau+ la locul lor după cum era porunca pentru ei, după legea lui Moise, omul adevăratului Dumnezeu, iar preoții+ stropeau cu sângele primit din mâna leviților. 17  Căci în adunare erau mulți care nu se sfințiseră, iar leviții+ se îngrijeau de înjunghierea animalelor ca jertfă pascală+ pentru toți cei care nu erau curați, ca să-i sfințească pentru Iehova. 18  Fiindcă o mare parte din popor, mulți din Efraim,+ din Manase,+ din Isahar și din Zabulon,+ nu se curățiseră,+ astfel că n-au mâncat Paștele așa cum este scris.+ Dar Ezechia s-a rugat pentru ei,+ zicând: „Iehova, care este bun,+ să fie îngăduitor cu 19  oricine și-a pregătit inima+ să-l caute pe adevăratul Dumnezeu, pe Iehova, Dumnezeul strămoșilor lui, chiar dacă nu s-a purificat pentru ce este sfânt“.+ 20  Atunci Iehova l-a ascultat pe Ezechia și a vindecat poporul.+ 21  Astfel, fiii lui Israel care se aflau în Ierusalim au ținut șapte zile Sărbătoarea+ Turtelor Nedospite, cu mare bucurie,+ iar leviții+ și preoții+ îi aduceau zi de zi laude lui Iehova cu instrumente care scoteau sunete puternice, da, lui Iehova.+ 22  Mai mult, Ezechia a vorbit inimii+ tuturor leviților, care lucrau cu multă pricepere înaintea lui Iehova.+ Șapte zile au mâncat la sărbătoarea stabilită,+ aducând jertfe de comuniune+ și mărturisindu-și păcatele+ înaintea lui Iehova, Dumnezeul strămoșilor lor. 23  Apoi toată adunarea a hotărât+ să țină sărbătoarea încă șapte zile+ și au ținut-o cu bucurie încă șapte zile. 24  Căci Ezechia, regele lui Iuda, oferise drept contribuție+ pentru adunare o mie de tauri și șapte mii de oi, iar prinții+ oferiseră drept contribuție pentru adunare o mie de tauri și zece mii de oi. Și mulți preoți+ se sfințeau. 25  Toată adunarea lui Iuda,+ preoții, leviții,+ toată adunarea care venise din Israel,+ locuitorii străini*+ care veniseră din țara lui Israel+ și cei ce locuiau în Iuda se bucurau cu toții.+ 26  Și a fost mare bucurie în Ierusalim, căci așa ceva nu mai fusese în Ierusalim din zilele lui Solomon, fiul lui David, regele lui Israel.+ 27  În cele din urmă, preoții, leviții, s-au ridicat și au binecuvântat+ poporul. Glasul lor a fost auzit, astfel că rugăciunea lor a ajuns în locuința sfântă a lui Dumnezeu, în ceruri.+

Note de subsol

Vezi Ge 26:17, n.s.
Sau „locuitorii temporari“.