2 Petru 1:1-21
1 Simon Petru, sclav+ și apostol+ al lui Isus Cristos, către cei care au dobândit o credință, adică același privilegiu ca noi,+ prin dreptatea+ Dumnezeului nostru și a Salvatorului Isus Cristos:+
2 Bunătatea nemeritată și pacea să vă fie înmulțite+ prin cunoștința exactă+ despre Dumnezeu și despre Isus, Domnul nostru,
3 fiindcă puterea sa divină ne-a dat cu mărinimie tot ce privește viața+ și devoțiunea sfântă,+ prin cunoștința exactă despre cel care ne-a chemat+ prin glorie+ și virtute.
4 Prin aceste lucruri, el ne-a dat cu mărinimie promisiunile prețioase și nespus de mărețe,+ pentru ca prin ele să vă faceți părtași naturii divine,+ scăpând de degradarea care este în lume+ prin dorințele pătimașe.
5 Da, tocmai de aceea, depunând și voi toate eforturile,+ adăugați la credința voastră virtutea,+ la virtute, cunoștința,+
6 la cunoștință, stăpânirea de sine, la stăpânirea de sine,+ perseverența, la perseverență, devoțiunea sfântă,+
7 la devoțiunea sfântă, afecțiunea frățească, la afecțiunea frățească, iubirea.+
8 Pentru că, dacă aceste lucruri vor fi în voi și vor abunda, ele nu vă vor lăsa să fiți leneși sau neroditori+ în ce privește cunoașterea exactă a Domnului nostru Isus Cristos.
9 Pentru că cine nu are acestea este orb, își închide ochii la lumină+ și a dat uitării+ curățirea+ de păcatele sale de odinioară.
10 De aceea, cu atât mai mult, fraților, faceți tot posibilul să vă asigurați chemarea+ și alegerea,+ căci, făcând neîncetat aceste lucruri, nu veți eșua niciodată.+
11 De fapt, așa vi se va da din belșug intrarea+ în regatul veșnic+ al Domnului și Salvatorului nostru Isus Cristos.+
12 De aceea, voi fi întotdeauna gata să vă reamintesc+ aceste lucruri, deși le cunoașteți și sunteți ferm stabiliți în adevărul+ care este în voi.+
13 Dar cred că este drept ca, atât timp cât sunt în acest tabernacol,+ să vă trezesc prin aduceri-aminte,+
14 știind că în curând va avea loc dezbrăcarea de tabernacolul meu,+ așa cum mi-a arătat și Domnul nostru Isus Cristos.+
15 Voi face deci tot posibilul ca și după plecarea mea+ să puteți oricând să menționați aceste lucruri.
16 Noi nu v-am făcut cunoscute puterea și prezența Domnului nostru Isus Cristos+ urmând istorisiri neadevărate,+ născocite cu măiestrie, ci fiind martori ai măreției sale.+
17 Pentru că el a primit de la Dumnezeu, Tatăl, onoare și glorie,+ când cuvinte ca acestea i-au fost adresate prin gloria măreață: „Acesta este fiul meu iubit, pe care eu l-am aprobat!“+
18 Da, acestea sunt cuvintele pe care le-am auzit+ noi adresate din cer când eram cu el pe muntele sfânt.+
19 De aceea, noi avem cuvântul profetic+ mai sigur.+ Și bine faceți că îi dați atenție ca unei lămpi+ care strălucește într-un loc întunecos, până când se crapă de ziuă și răsare luceafărul,+ în inimile voastre.
20 Căci mai întâi de toate știți că nicio profeție din Scriptură nu provine dintr-o interpretare personală.+
21 Căci profeția n-a fost niciodată adusă prin voința omului,+ ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu,+ fiind purtați de spiritul sfânt.+
