2 Samuel 13:1-39
13 După aceea, iată ce s-a întâmplat: Absalom,+ fiul lui David, avea o soră frumoasă, pe nume Tamar,+ iar Amnon,+ fiul lui David, s-a îndrăgostit+ de ea.
2 Amnon era atât de tulburat, încât s-a îmbolnăvit+ din cauza lui Tamar, sora lui, fiindcă era fecioară și era greu în ochii+ lui Amnon să-i facă ceva.+
3 Amnon avea un tovarăș pe nume Ionadab,+ fiul lui Șimea,+ fratele lui David. Ionadab era un om foarte șiret.
4 El i-a zis: „De ce ești atât de abătut în fiecare dimineață, tu, fiul regelui? Nu vrei să-mi spui?“+ Și Amnon i-a zis: „Sunt îndrăgostit+ de Tamar, sora+ fratelui meu Absalom“.
5 Atunci Ionadab i-a spus: „Culcă-te în pat și prefă-te bolnav.+ Tatăl tău va veni în mod sigur să te vadă, iar tu să-i zici: «Las-o, te rog, pe sora mea Tamar să vină și să-mi dea pâine ca unui bolnav. Ea să facă pâinea consolării sub ochii mei, ca s-o văd și să mănânc din mâna ei»“.+
6 Amnon s-a culcat deci și s-a prefăcut bolnav,+ iar regele a venit să-l vadă. Atunci Amnon i-a zis regelui: „Las-o, te rog, pe sora mea Tamar să vină și să coacă sub ochii mei două turte în formă de inimă, ca să iau pâine din mâna ei, ca bolnavii“.
7 David a trimis acasă la Tamar să i se spună: „Te rog, du-te acasă la fratele tău Amnon și fă-i pâinea consolării“.
8 Și Tamar s-a dus acasă la fratele ei Amnon,+ care stătea culcat. A luat apoi aluatul, l-a frământat, a făcut turte sub ochii lui și a copt turtele în formă de inimă.
9 În cele din urmă a luat tigaia adâncă și a răsturnat-o înaintea lui, dar Amnon n-a vrut să mănânce și a zis: „Să iasă toți dinaintea mea!“+ Și toți au ieșit dinaintea lui.
10 Atunci Amnon i-a zis lui Tamar: „Adu pâinea consolării în încăperea interioară, ca s-o iau din mâna ta, ca bolnavii“. Tamar a luat deci turtele în formă de inimă pe care le făcuse și i le-a adus lui Amnon, fratele ei, în încăperea interioară.
11 Când s-a apropiat de el ca să-i dea să mănânce, el a apucat-o+ și i-a zis: „Vino și culcă-te+ cu mine, sora mea!“+
12 Însă ea i-a zis: „Nu, fratele meu! Nu mă umili,+ căci nu se face așa în Israel!+ Nu comite această infamie!+
13 Unde mă voi duce eu cu rușinea mea? Iar tu vei fi în Israel ca un om fără minte. Acum, vorbește-i, te rog, regelui, căci el nu se va împotrivi să fiu a ta“.
14 Însă el n-a vrut să asculte de glasul ei, ci, fiind mai puternic decât ea, a umilit-o+ și s-a culcat cu ea.+
15 Apoi Amnon a urât-o cu o ură foarte mare. Ura cu care o ura era mai mare decât iubirea cu care o iubise. Și Amnon i-a spus: „Ridică-te și pleacă!“
16 Dar ea a zis: „Nu, fratele meu! Căci răul acesta pe care-l faci alungându-mă este mai mare decât celălalt pe care mi l-ai făcut!“ Însă el n-a vrut s-o asculte.
17 Și l-a chemat pe slujitorul care-l servea și a zis: „Alung-o, te rog, de la mine pe aceasta și încuie ușa după ea!“
18 (Ea purta un veșmânt cu dungi,+ căci așa obișnuiau să se îmbrace fiicele fecioare ale regelui: cu tunici fără mâneci.) Slujitorul lui a condus-o afară și a încuiat ușa după ea.
19 Atunci Tamar și-a pus cenușă+ pe cap, și-a sfâșiat veșmântul cu dungi pe care-l avea pe ea, și-a pus mâinile în cap+ și a plecat de acolo țipând în timp ce mergea.
20 Atunci Absalom,+ fratele ei, i-a zis: „A fost cu tine fratele tău Amnon?+ Acum, sora mea, taci. Este fratele tău.+ Nu pune la inimă lucrul acesta“. Și Tamar a locuit în casa fratelui ei Absalom, izolată de ceilalți.
21 Regele David a auzit despre toate aceste lucruri+ și s-a mâniat foarte tare.+
22 Și Absalom n-a vorbit cu Amnon nici bine, nici rău; căci Absalom îl ura+ pe Amnon pentru că o umilise pe Tamar, sora lui.
23 După doi ani întregi, Absalom avea oameni la tunsul oilor,+ la Baal-Hațor, aproape de Efraim;+ și Absalom i-a invitat pe toți fiii regelui.+
24 Absalom a intrat la rege și a zis: „Iată că slujitorul tău are oameni la tunsul oilor! Să vină, te rog, regele și slujitorii lui cu slujitorul tău!“
25 Dar regele i-a zis lui Absalom: „Nu, fiul meu! Te rog, nu vom merge toți, ca să nu-ți fim o povară“. Deși a stăruit+ pe lângă el, regele n-a vrut să meargă, dar l-a binecuvântat.+
26 În cele din urmă, Absalom a spus: „Dacă tu nu mergi, lasă-l, te rog, pe fratele meu Amnon să meargă cu noi“.+ Atunci regele i-a zis: „De ce să meargă el cu tine?“
27 Și Absalom a stăruit+ pe lângă rege, astfel că i-a trimis cu el pe Amnon și pe toți fiii regelui.
28 Și Absalom le-a poruncit slujitorilor săi: „Aveți grijă, vă rog, ca, îndată ce inima lui Amnon se va înveseli de vin+ și vă voi zice: «Loviți-l pe Amnon!», să-l ucideți.+ Nu vă fie frică! Nu v-am poruncit eu? Fiți tari și dovediți-vă viteji!“
29 Slujitorii lui Absalom i-au făcut lui Amnon așa cum poruncise Absalom.+ Și toți ceilalți fii ai regelui s-au ridicat, au încălecat fiecare pe catârul lui și au luat-o la fugă.
30 În timp ce erau pe drum, a ajuns la David vestea aceasta: „Absalom i-a ucis pe toți fiii regelui și n-a mai rămas niciunul dintre ei“.
31 Atunci regele s-a ridicat, și-a sfâșiat hainele+ și s-a culcat pe pământ;+ și toți slujitorii lui stăteau în picioare lângă el cu veșmintele sfâșiate.+
32 Însă Ionadab,+ fiul lui Șimea,+ fratele lui David, a luat cuvântul și a zis: „Să nu creadă domnul meu că au fost omorâți toți tinerii, fiii regelui, căci numai Amnon a murit.+ Lucrul acesta a avut loc la porunca lui Absalom: a fost stabilit+ din ziua în care Amnon a umilit-o+ pe Tamar, sora lui.+
33 Acum, să nu pună la inimă domnul și regele meu cuvântul acesta: «Au murit toți fiii regelui», căci numai Amnon a murit“.
34 Între timp, Absalom a fugit.+ Mai târziu, tânărul care stătea de strajă+ și-a ridicat ochii și s-a uitat și iată că pe drumul din spatele lui, dinspre versantul muntelui, veneau mulți oameni.
35 Atunci Ionadab+ i-a zis regelui: „Iată că fiii regelui au venit. S-a întâmplat după cuvântul slujitorului tău“.+
36 Îndată ce a terminat de vorbit, iată că fiii regelui au intrat, și-au ridicat glasul și au plâns. Și regele și toți slujitorii lui au plâns cu amar.
37 Absalom a fugit și s-a dus la Talmai,+ fiul lui Amihud, regele Gheșurului.+ Și David îl jelea+ pe fiul său în toate zilele.
38 Absalom a fugit și s-a dus în Gheșur+ și a rămas acolo trei ani.
39 În cele din urmă, sufletul regelui David a tânjit să-l vadă pe Absalom, căci se consolase cu privire la moartea lui Amnon.
