2 Samuel 19:1-43
19 Mai târziu, lui Ioab i s-a spus: „Iată că regele plânge și îl jelește pe Absalom“.+
2 Astfel, în ziua aceea salvarea s-a prefăcut în jale pentru tot poporul, fiindcă în ziua aceea poporul a auzit zicându-se: „Regele este îndurerat din cauza fiului său“.
3 Și poporul a intrat în ziua aceea pe furiș în oraș,+ așa cum se furișează oamenii care se simt rușinați pentru că au fugit din luptă.
4 Regele și-a acoperit fața și striga cu glas tare: „Fiul meu Absalom! Absalom, fiul meu, fiul meu!“+
5 În cele din urmă, Ioab a intrat la rege, în casă, și a zis: „Tu ai acoperit astăzi de rușine fața tuturor slujitorilor tăi, a celor care au adus astăzi scăpare sufletului tău,+ sufletului fiilor tăi+ și al fiicelor tale,+ sufletului soțiilor tale+ și sufletului concubinelor tale,+
6 pentru că îi iubești pe cei ce te urăsc și îi urăști pe cei ce te iubesc. Căci astăzi ai arătat că pentru tine căpeteniile și slujitorii nu înseamnă nimic, fiindcă astăzi știu bine că, dacă numai Absalom ar fi azi în viață, iar noi toți am fi morți, lucrul acesta ar fi drept în ochii tăi.
7 Acum, ridică-te, ieși și vorbește inimii+ slujitorilor tăi, căci jur pe Iehova că, dacă nu ieși, niciun om nu va mai rămâne în noaptea aceasta cu tine.+ Și, cu siguranță, lucrul acesta va fi pentru tine mai rău decât tot răul care s-a abătut asupra ta din tinerețe până acum“.
8 Atunci regele s-a ridicat și s-a așezat la poartă+ și tot poporul a fost înștiințat, zicându-se: „Iată că regele stă la poartă“. Și tot poporul a venit înaintea regelui.
Cât despre Israel, fiecare a fugit la casa lui.+
9 Și s-au iscat dispute în tot poporul, în toate triburile lui Israel. Ei ziceau: „Regele ne-a scăpat din mâna dușmanilor noștri+ și tot el ne-a salvat din mâna filistenilor, iar acum a fugit din țară, dinaintea lui Absalom.+
10 Iar Absalom, pe care l-am uns peste noi,+ a murit în luptă.+ Acum, de ce nu faceți nimic ca să-l aduceți pe rege înapoi?“+
11 La rândul lui, regele David a trimis să li se spună preoților Țadoc+ și Abiatar:+ „Vorbiți-le bătrânilor lui Iuda+ astfel: «De ce să fiți voi ultimii care-l aduc pe rege înapoi la casa lui, când cuvântul întregului Israel a ajuns la rege, în casa lui?
12 Voi sunteți frații mei, sunteți osul meu și carnea mea.+ Atunci de ce să fiți voi ultimii care-l aduc pe rege înapoi?»
13 Iar lui Amasa să-i ziceți:+ «Nu ești tu osul meu și carnea mea? Așa să-mi facă Dumnezeu, ba chiar mai rău,+ dacă nu vei fi pentru totdeauna înaintea mea comandantul armatei în locul lui Ioab»“.+
14 Și el a plecat inima tuturor bărbaților lui Iuda ca pe a unui singur om,+ astfel că ei i-au trimis vorbă regelui: „Întoarce-te, tu și toți slujitorii tăi“.
15 Și regele s-a întors și a ajuns la Iordan. Cât despre Iuda, ei au venit la Ghilgal+ ca să meargă în întâmpinarea regelui și să-l conducă pe rege dincolo de Iordan.
16 Atunci Șimei,+ fiul lui Ghera,+ beniaminitul, care era din Bahurim,+ s-a grăbit să coboare cu bărbații lui Iuda în întâmpinarea regelui David.
17 Cu el erau o mie de bărbați din Beniamin. (Și cu el mai erau Țiba,+ slujitorul casei lui Saul, și cei cincisprezece fii+ ai lui și cei douăzeci de slujitori ai lui. Și au reușit să ajungă la Iordan înaintea regelui.
18 El a trecut vadul+ ca să conducă de partea cealaltă casa regelui și să facă ce era bine în ochii lui.) Iar Șimei, fiul lui Ghera, a căzut la pământ înaintea regelui, când acesta a vrut să treacă Iordanul.+
19 Și i-a zis regelui: „Să nu-mi pună domnul meu la socoteală nelegiuirea și nu-ți aduce aminte de răul pe care l-a făcut+ slujitorul tău în ziua în care domnul și regele meu a ieșit din Ierusalim; să nu pună regele la inimă lucrul acesta!+
20 Căci slujitorul tău știe bine că a păcătuit. Iată că astăzi am venit primul din toată casa lui Iosif+ în întâmpinarea domnului și regelui meu“.
21 Imediat, Abișai,+ fiul Țeruiei,+ a răspuns și a zis: „Să nu fie Șimei omorât pentru asta, pentru că l-a blestemat pe unsul lui Iehova?“+
22 Dar David a zis: „Ce am eu de-a face cu voi,+ fii ai Țeruiei, că ați devenit astăzi împotrivitorii+ mei? Va fi omorât astăzi cineva în Israel?+ Oare nu știu eu că astăzi sunt rege peste Israel?“
23 Și regele i-a zis lui Șimei: „Nu vei muri“. Apoi regele i-a jurat acest lucru.+
24 Și Mefiboșet,+ nepotul lui Saul, a coborât în întâmpinarea regelui. El nu-și îngrijise picioarele,+ nu-și îngrijise mustața+ și nu-și spălase veșmintele din ziua în care plecase regele până în ziua în care s-a întors în pace.
25 Când a venit la Ierusalim ca să-l întâmpine pe rege, regele i-a zis: „De ce n-ai venit cu mine, Mefiboșet?“
26 Atunci el a zis: „Domnul și regele meu, slujitorul meu+ m-a înșelat. Căci slujitorul tău a spus: «Am să-mi pun șaua pe măgăriță ca să încalec și să merg cu regele», fiindcă slujitorul tău este olog.+
27 Și el l-a calomniat+ pe slujitorul tău în fața domnului și regelui meu. Dar domnul și regele meu este ca un înger+ al adevăratului Dumnezeu. Fă deci ce este bine în ochii tăi.
28 Căci toată casa tatălui meu ar fi meritat moartea înaintea domnului și regelui meu, totuși tu l-ai pus pe slujitorul tău printre cei care mănâncă la masa ta.+ Așadar, ce drept mai am eu să strig+ către rege?“
29 Dar regele i-a zis: „De ce atâta vorbă? Iată ce spun: Tu și Țiba veți împărți ogoarele între voi“.+
30 Atunci Mefiboșet i-a spus regelui: „Să ia el chiar totul,+ acum că domnul și regele meu s-a întors acasă în pace“.
31 Și Barzilai,+ galaaditul, a coborât de la Roghelim ca să meargă cu regele la Iordan, să-l însoțească până la Iordan.
32 Barzilai era foarte bătrân, avea optzeci de ani.+ El s-a îngrijit de hrana regelui cât timp acesta a locuit la Mahanaim,+ căci el era un om foarte bogat.+
33 Astfel, regele i-a zis lui Barzilai: „Treci și tu cu mine și mă voi îngriji de hrana ta la mine, în Ierusalim“.+
34 Dar Barzilai i-a zis regelui: „Câte mai sunt zilele anilor vieții mele, ca să urc cu regele la Ierusalim?
35 Am optzeci de ani astăzi.+ Aș putea eu să mai deosebesc binele de rău? Sau ar putea slujitorul tău să mai simtă gustul mâncării și al băuturii?+ Sau aș mai putea eu să ascult+ glasul cântăreților sau al cântărețelor?+ De ce să fie slujitorul tău o povară+ pentru domnul și regele meu?
36 Căci slujitorul tău a putut să-l conducă pe rege doar până la Iordan. De ce mi-ar da regele o astfel de răsplată?+
37 Îngăduie-i, te rog, slujitorului tău să se întoarcă și îngăduie-mi să mor+ în orașul meu, aproape de mormântul tatălui meu și al mamei mele.+ Dar iată-l pe slujitorul tău Chimham.+ Să treacă el cu domnul și regele meu și fă pentru el ce este bine în ochii tăi“.
38 Atunci regele a zis: „Chimham va trece cu mine și voi face pentru el ce este bine în ochii tăi. Tot ce dorești de la mine voi face pentru tine“.
39 Atunci tot poporul a trecut Iordanul și a trecut și regele; regele l-a sărutat+ pe Barzilai și l-a binecuvântat,+ apoi acesta s-a întors la locul lui.
40 Când regele a trecut pe partea cealaltă, la Ghilgal,+ Chimham a trecut cu el, alături de tot poporul lui Iuda și de jumătate din poporul lui Israel, ca să-l treacă dincolo pe rege.
41 Dar iată că toți bărbații lui Israel veneau la rege și-i ziceau: „De ce+ te-au furat frații noștri, bărbații lui Iuda, și l-au trecut peste Iordan pe rege, casa lui și pe toți oamenii lui David împreună cu el?“+
42 Atunci toți bărbații lui Iuda le-au răspuns bărbaților lui Israel: „Deoarece regele ne este rudă apropiată.+ De ce v-ați mâniat pentru acest lucru? Am mâncat noi pe cheltuiala regelui sau ni s-a adus vreun dar?“
43 Dar bărbații lui Israel le-au răspuns bărbaților lui Iuda și au zis: „Noi avem zece părți la rege,+ astfel că și la David avem mai mult decât voi. Atunci de ce ne-ați tratat cu dispreț și de ce să nu fim noi primii+ care-l aduc pe rege înapoi?“ Dar cuvântul bărbaților lui Iuda a avut mai multă greutate decât cuvântul bărbaților lui Israel.
