Plângerile 1:1-22

א [Alef]* 1  Vai, cum a ajuns să stea singuratică+ cetatea aceasta care era plină de locuitori!+Cum a ajuns ca o văduvă,+ ea, care era un popor mare printre națiuni!+Cum a ajuns să fie pusă la muncă forțată,+ ea, care era o prințesă în mijlocul provinciilor! ב [Bet]   Plânge în hohote noaptea+ și lacrimile îi curg pe obraji.+Niciunul dintre cei ce o iubeau nu o mângâie.+Toți prietenii ei au trădat-o.+ Au ajuns să-i fie dușmani.+ ג [Ghimel]   Iuda a mers în exil din cauza asupririi+ și a robiei nespus de grele.+A trebuit să locuiască printre națiuni.+ N-a găsit niciun loc de odihnă.Toți cei ce o persecutau* au ajuns-o din urmă în mijlocul necazurilor.+ ד [Dalef]   Drumurile cetății Sionului sunt pline de jale, căci nu mai este nimeni care să vină la sărbători.+Toate porțile ei sunt pustiite;+ preoții ei suspină.+Fecioarele ei sunt copleșite de mâhnire și ea însăși este plină de amărăciune.+ ה [He]   Vrăjmașii ei au ajuns să-i fie căpetenie.+ Dușmanii ei sunt nepăsători.+Fiindcă Iehova i-a adus mâhnire din cauza multelor ei fărădelegi,+copiii ei, luați captivi, mergeau înaintea vrăjmașului.+ ו [Vav]   S-a dus toată splendoarea fiicei Sionului.+Prinții ei au ajuns ca niște cerbi care nu găsesc pășune.+Ei umblă fără putere înaintea urmăritorului*.+ ז [Zain]   În zilele necazului ei, când poporul ei era fără adăpost, cetatea Ierusalim și-a adus amintede toate lucrurile ei de preț, care erau din timpuri străvechi.+Când poporul ei a căzut în mâna vrăjmașului și nimeni nu i-a venit în ajutor,+vrăjmașii au văzut-o și au râs de prăbușirea ei.+ ח [Het]   Cetatea Ierusalim a păcătuit pe față.+ De aceea, a ajuns să fie respingătoare.+Toți cei ce o onorau au disprețuit-o,+ fiindcă i-au văzut goliciunea.+Ea însă doar suspină+ și se întoarce cu spatele. ט [Tet]   Necurăția ei este pe poalele hainelor ei.+ Nu și-a adus aminte care-i va fi viitorul.+Căderea ei este îngrozitoare. Nu este nimeni care s-o mângâie.+O, Iehova, uită-te la necazul meu,+ căci dușmanul se poartă cu îngâmfare!+ י [Iod] 10  Vrăjmașul și-a întins mâna împotriva tuturor lucrurilor ei de preț.+Ea a văzut cum au intrat națiunile în sanctuarul ei,+națiuni cărora le-ai poruncit să nu intre în congregația ta. כ [Kaf] 11  Tot poporul ei suspină; caută pâine.+Și-au dat lucrurile de preț pentru mâncare, ca să-și învioreze sufletul.+Privește, o, Iehova și vezi, căci am ajuns ca o femeie disprețuită.+ ל [Lamed] 12  Oare asta nu înseamnă nimic pentru voi toți, care treceți pe drum? Priviți și vedeți!+Mai există durere ca durerea mea, care a venit peste mine,+prin care Iehova ne-a adus mâhnire în ziua mâniei lui aprinse?+ מ [Mem] 13  El mi-a trimis din înălțime un foc în oase+ și a pus stăpânire pe fiecare dintre ele.A întins o plasă picioarelor mele.+ M-a făcut să mă întorc.A făcut din mine o femeie părăsită. Toată ziua sunt bolnavă.+ נ [Nun] 14  El a fost atent să-mi vadă fărădelegile.+ Acestea se împletesc în mâna lui.Mi s-au urcat pe gât+ și puterea mi s-a frânt.Iehova m-a dat în mâna celor împotriva cărora nu pot să mă ridic.+ ס [Sameh] 15  Iehova i-a azvârlit din mijlocul meu pe toți vitejii mei.+A convocat împotriva mea o adunare, ca să-i zdrobească pe tinerii mei.+Iehova a călcat în picioare teascul+ fecioarei, fiica lui Iuda.+ ע [Ain] 16  Pentru aceste lucruri plâng ca o femeie.+ Din ochiul meu, din ochiul meu curg șuvoaie de apă.+Mângâietorul meu, cel ce ar putea să-mi învioreze sufletul, este departe de mine.Fiii mei sunt părăsiți,+ căci dușmanul se poartă cu îngâmfare.+ פ [Pei] 17  Sionul și-a întins mâinile,+ dar nu este nimeni care să-l mângâie.+Iehova le-a poruncit tuturor celor din jurul lui Iacob să se poarte ca niște vrăjmași ai lui.+Ierusalimul a ajuns respingător în mijlocul lor.+ צ [Țade] 18  Iehova este drept,+ căci m-am răzvrătit împotriva gurii sale.+Ascultați acum, popoare toate, și vedeți durerea mea!Fecioarele mele și tinerii mei au mers în captivitate.+ ק [Kof] 19  I-am chemat pe cei ce mă iubeau cu patimă,+ dar ei m-au înșelat.Preoții și bătrânii mei și-au dat ultima suflare în oraș,+pe când căutau mâncare, ca să-și învioreze sufletul.+ ר [Reiș] 20  Uită-te, o, Iehova, căci sunt în mare strâmtorare! Lăuntrul mi s-a tulburat.+Mi s-a zvârcolit inima în mine,+ căci m-am răzvrătit peste măsură.+Afară sabia m-a lăsat fără copii,+ și în casă este tot moarte.+ ש [Șin] 21  M-au auzit suspinând ca o femeie.+ Nu este nimeni care să mă mângâie.+Toți dușmanii mei au auzit de nenorocirea mea.+ Au jubilat, fiindcă tu ai provocat-o.+Tu vei aduce cu siguranță ziua pe care ai anunțat-o,+ ca să ajungă și ei ca mine.+ ת [Tav] 22  Să ajungă înaintea ta toată răutatea lor și poartă-te aspru cu ei,+așa cum te-ai purtat aspru și cu mine din cauza tuturor fărădelegilor mele.+Căci multe îmi sunt suspinele+ și inima îmi este bolnavă.+

Note de subsol

Acest capitol este un cântec de jale scris în acrostih, adică în ordinea literelor din alfabetul ebraic. Este împărțit în 22 de secțiuni care corespund celor 22 de litere ale alfabetului, prima secțiune începând cu prima literă.
Sau „urmăreau“.
Sau „celui ce o persecută“.