Plângerile 4:1-22

א [Alef] 4  Oh, cum se înnegrește aurul strălucitor, aurul curat!+Cum zac împrăștiate pietrele sfinte*+ pe toate străzile!+ ב [Bet]   Oh, scumpii fii ai Sionului,+ care altădată erau cântăriți cu aur purificat,sunt considerați doar ca niște urcioare mari de lut, ca lucrarea mâinilor unui olar!+ ג [Ghimel]   Până și șacalii își apleacă sânul și își alăptează puii.Dar fiica poporului meu este crudă,+ ca struții în pustiu.+ ד [Dalet]   De sete, limba sugarului s-a lipit de cerul gurii.+Copiii cer pâine.+ Dar nimeni nu le dă.+ ה [He]   Cei ce se hrăneau cu mâncăruri alese încremenesc de uimire pe străzi.+Cei ce au fost crescuți în haine stacojii+ scumpe strâng în brațe grămezi de cenușă.+ ו [Vav]   Pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu a ajuns să fie mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei,+care a fost distrusă într-o clipă și nicio mână nu s-a întors spre ea să-i dea ajutor.+ ז [Zain]   Nazireii+ săi erau mai puri decât zăpada,+ erau mai albi decât laptele.Erau mai rumeni+ decât coralii, luceau ca safirul.+ ח [Het]   Dar au ajuns la înfățișare mai negri decât funinginea. Sunt de nerecunoscut pe străzi.+Pielea li s-a zbârcit pe oase.+ S-a uscat ca un copac. ט [Tet]   Este mai bine de cei uciși de sabie+ decât de cei uciși de foamete,+căci, din cauza lipsei roadelor câmpului, aceștia se topesc, ca și cum ar fi străpunși. י [Iod] 10  Femeile pline de duioșie au ajuns să-și fiarbă cu mâinile lor copiii.+Iar ei au ajuns ca pâinea consolării în timpul prăbușirii fiicei poporului meu.+ כ [Kaf] 11  Iehova și-a arătat toată furia.+ Și-a vărsat mânia aprinsă.+El aprinde în Sion un foc care-i mistuie temeliile.+ ל [Lamed] 12  Nici regii pământului și niciunul dintre locuitorii pământului roditor n-au crezut+că vrăjmașul și dușmanul vor intra pe porțile Ierusalimului.+ מ [Mem] 13  Din cauza păcatelor profeților săi și a nelegiuirilor preoților săi,+în mijlocul lui se vărsa sângele celor drepți.+ נ [Nun] 14  Au rătăcit pe străzi+ ca niște orbi.+ S-au pângărit cu sânge,+și nimeni nu mai poate să se atingă de veșmintele lor.+ ס [Sameh] 15  „Depărtați-vă! Necurați!“,+ le-au strigat. „Depărtați-vă! Depărtați-vă! Nu ne atingeți!“+Căci au rămas fără adăpost+ și rătăcesc încoace și încolo.+ Se spunea printre națiuni: „Nu vor mai locui ca străini.+ פ [Pei] 16  Iehova însuși i-a împrăștiat.+ El nu se mai uită la ei.+Nu se va mai ține seama nici chiar de preoți.+ Nu li se va mai arăta bunăvoință nici chiar celor bătrâni“.+ ע [Ain] 17  Cât suntem încă în viață, ochii noștri tânjesc după ajutor, dar în zadar.+Am privit în jur, uitându-ne spre o națiune care nu poate salva.+ צ [Țade] 18  Ne hăituiesc pașii,+ nu mai umblăm prin piețele noastre publice.Ni s-a apropiat sfârșitul. Ni s-au împlinit zilele, fiindcă ne-a venit sfârșitul.+ ק [Kof] 19  Urmăritorii noștri au fost mai iuți decât acvilele cerurilor.+Ne-au urmărit cu înverșunare pe munți.+ Ne-au pândit în pustiu.+ ר [Reiș] 20  Suflarea nărilor noastre,+ unsul lui Iehova,+ a fost prins în groapa lor cea mare,+el, despre care am zis: „Vom trăi la umbra+ lui printre națiuni“.+ ש [Sin] 21  Jubilează și bucură-te,+ fiica Edomului,+ care locuiești în țara Uț!+Și pe la tine va trece paharul.+ Te vei îmbăta și-ți vei arăta goliciunea.+ ת [Tav] 22  Pedeapsa nelegiuirii tale ia sfârșit, fiică a Sionului!+ El* nu te va mai duce în exil.+Acum și-a îndreptat atenția spre nelegiuirea ta, fiică a Edomului! Ți-a dat pe față păcatele.+

Note de subsol

Sau „pietrele sanctuarului“.
Sau „Nimeni“.