Plângerile 4:1-22
א [Alef]
4 Oh, cum se înnegrește aurul strălucitor, aurul curat!+Cum zac împrăștiate pietrele sfinte*+ pe toate străzile!+
ב [Bet]
2 Oh, scumpii fii ai Sionului,+ care altădată erau cântăriți cu aur purificat,sunt considerați doar ca niște urcioare mari de lut, ca lucrarea mâinilor unui olar!+
ג [Ghimel]
3 Până și șacalii își apleacă sânul și își alăptează puii.Dar fiica poporului meu este crudă,+ ca struții în pustiu.+
ד [Dalet]
4 De sete, limba sugarului s-a lipit de cerul gurii.+Copiii cer pâine.+ Dar nimeni nu le dă.+
ה [He]
5 Cei ce se hrăneau cu mâncăruri alese încremenesc de uimire pe străzi.+Cei ce au fost crescuți în haine stacojii+ scumpe strâng în brațe grămezi de cenușă.+
ו [Vav]
6 Pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu a ajuns să fie mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei,+care a fost distrusă într-o clipă și nicio mână nu s-a întors spre ea să-i dea ajutor.+
ז [Zain]
7 Nazireii+ săi erau mai puri decât zăpada,+ erau mai albi decât laptele.Erau mai rumeni+ decât coralii, luceau ca safirul.+
ח [Het]
8 Dar au ajuns la înfățișare mai negri decât funinginea. Sunt de nerecunoscut pe străzi.+Pielea li s-a zbârcit pe oase.+ S-a uscat ca un copac.
ט [Tet]
9 Este mai bine de cei uciși de sabie+ decât de cei uciși de foamete,+căci, din cauza lipsei roadelor câmpului, aceștia se topesc, ca și cum ar fi străpunși.
י [Iod]
10 Femeile pline de duioșie au ajuns să-și fiarbă cu mâinile lor copiii.+Iar ei au ajuns ca pâinea consolării în timpul prăbușirii fiicei poporului meu.+
כ [Kaf]
11 Iehova și-a arătat toată furia.+ Și-a vărsat mânia aprinsă.+El aprinde în Sion un foc care-i mistuie temeliile.+
ל [Lamed]
12 Nici regii pământului și niciunul dintre locuitorii pământului roditor n-au crezut+că vrăjmașul și dușmanul vor intra pe porțile Ierusalimului.+
מ [Mem]
13 Din cauza păcatelor profeților săi și a nelegiuirilor preoților săi,+în mijlocul lui se vărsa sângele celor drepți.+
נ [Nun]
14 Au rătăcit pe străzi+ ca niște orbi.+ S-au pângărit cu sânge,+și nimeni nu mai poate să se atingă de veșmintele lor.+
ס [Sameh]
15 „Depărtați-vă! Necurați!“,+ le-au strigat. „Depărtați-vă! Depărtați-vă! Nu ne atingeți!“+Căci au rămas fără adăpost+ și rătăcesc încoace și încolo.+ Se spunea printre națiuni: „Nu vor mai locui ca străini.+
פ [Pei]
16 Iehova însuși i-a împrăștiat.+ El nu se mai uită la ei.+Nu se va mai ține seama nici chiar de preoți.+ Nu li se va mai arăta bunăvoință nici chiar celor bătrâni“.+
ע [Ain]
17 Cât suntem încă în viață, ochii noștri tânjesc după ajutor, dar în zadar.+Am privit în jur, uitându-ne spre o națiune care nu poate salva.+
צ [Țade]
18 Ne hăituiesc pașii,+ nu mai umblăm prin piețele noastre publice.Ni s-a apropiat sfârșitul. Ni s-au împlinit zilele, fiindcă ne-a venit sfârșitul.+
ק [Kof]
19 Urmăritorii noștri au fost mai iuți decât acvilele cerurilor.+Ne-au urmărit cu înverșunare pe munți.+ Ne-au pândit în pustiu.+
ר [Reiș]
20 Suflarea nărilor noastre,+ unsul lui Iehova,+ a fost prins în groapa lor cea mare,+el, despre care am zis: „Vom trăi la umbra+ lui printre națiuni“.+
ש [Sin]
21 Jubilează și bucură-te,+ fiica Edomului,+ care locuiești în țara Uț!+Și pe la tine va trece paharul.+ Te vei îmbăta și-ți vei arăta goliciunea.+
ת [Tav]
22 Pedeapsa nelegiuirii tale ia sfârșit, fiică a Sionului!+ El* nu te va mai duce în exil.+Acum și-a îndreptat atenția spre nelegiuirea ta, fiică a Edomului! Ți-a dat pe față păcatele.+
