Evrei 12:1-29
12 Astfel, pentru că suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori,+ să dăm și noi la o parte orice greutate+ și păcatul care ne înfășoară atât de ușor+ și să alergăm cu perseverență+ cursa+ care ne este pusă înainte,+
2 privind țintă la Reprezentantul Principal+ al credinței noastre și Cel care o duce la perfecțiune,+ Isus. Pentru bucuria care-i era pusă înainte, el a suportat+ stâlpul de tortură, disprețuind rușinea, și s-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.+
3 Într-adevăr, priviți cu atenție la cel care a suportat cuvinte atât de potrivnice,+ rostite de păcătoși împotriva intereselor lor, ca să nu obosiți și să nu vă pierdeți puterile în sufletele voastre.+
4 În lupta voastră împotriva acestui păcat, încă nu v-ați împotrivit până la sânge.+
5 Și ați uitat de tot îndemnul care vă este dat ca unor fii:+ „Fiul meu, nu disprețui disciplinarea lui Iehova și nu-ți pierde puterile când ești corectat de el,+
6 căci Iehova îl disciplinează pe cel pe care-l iubește; de fapt, el biciuiește pe oricine îl primește ca fiu“.+
7 Pentru disciplinare+ suportați voi. Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu niște fii.+ Căci care este fiul pe care tatăl nu-l disciplinează?+
8 Dar, dacă sunteți scutiți de disciplinarea de care toți au parte, sunteți copii nelegitimi,+ nu fii.
9 Mai mult decât atât, aveam tați din carne ca și noi care ne disciplinau+ și tot îi respectam. Să nu ne supunem cu atât mai mult Tatălui vieții noastre spirituale și să trăim?+
10 Fiindcă ei ne disciplinau pentru puține zile, așa cum credeau ei că este bine,+ dar el o face în folosul nostru, ca să avem parte de sfințenia sa.+
11 Este adevărat că nicio disciplinare nu pare pe moment un motiv de bucurie, ci de mâhnire,+ dar mai târziu produce în cei care au fost instruiți prin ea un rod pașnic,+ adică dreptatea.+
12 De aceea, îndreptați mâinile care atârnă+ și genunchii fără vlagă+
13 și continuați să faceți cărări drepte pentru picioarele voastre,+ astfel încât ce este șchiop să nu iasă din încheietură, ci, mai degrabă, să se vindece.+
14 Urmăriți pacea cu toți oamenii+ și sfințenia,+ fără de care niciun om nu-l va vedea pe Domnul,+
15 veghind cu atenție ca nimeni să nu piardă bunătatea nemeritată a lui Dumnezeu;+ ca nu cumva să încolțească vreo rădăcină veninoasă,+ să provoace tulburări și mulți să fie pângăriți prin ea;+
16 ca nu cumva să fie vreun fornicator sau vreunul care nu apreciază lucrurile sacre, ca Esau,+ care și-a dat drepturile de întâi născut pe o mâncare.+
17 Căci știți că și după aceea, când a vrut să moștenească binecuvântarea,+ a fost respins,+ pentru că, deși a căutat stăruitor, cu lacrimi,+ să schimbe hotărârea, n-a găsit loc pentru aceasta.+
18 Căci voi nu v-ați apropiat de un munte care poate fi atins+ și care a fost cuprins de foc,+ nici de un nor negru, nici de întuneric gros, nici de furtună,+
19 nici de sunetul puternic de trompetă,+ nici de glasul cuvintelor,+ glas la auzul căruia poporul a implorat să nu li se mai adauge niciun cuvânt+
20 — căci erau înspăimântați de porunca: „Dacă un animal atinge muntele, să fie omorât cu pietre“;+
21 și priveliștea era atât de înfricoșătoare, încât Moise a zis: „Sunt înspăimântat și tremur“+ —,
22 ci v-ați apropiat de un munte, Sion,+ și de un oraș+ al Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc,+ de miriade* de îngeri,+
23 în adunare generală,+ de congregația întâilor născuți+ care au fost înscriși+ în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor,+ de viața spirituală+ a celor drepți care au fost făcuți perfecți,+
24 de Isus, mediatorul+ unui legământ nou,+ și de sângele stropirii,+ care vorbește mai bine decât sângele lui Abel.+
25 Aveți grijă să nu-l respingeți pe cel care vorbește.+ Căci, dacă n-au scăpat cei care l-au respins pe acela care dădea avertisment de la Dumnezeu pe pământ,+ cu atât mai mult nu vom scăpa noi dacă îi vom întoarce spatele celui care vorbește din ceruri.+
26 Atunci glasul său a clătinat pământul,+ dar acum el a promis, zicând: „Voi zgudui încă o dată nu numai pământul, ci și cerul“.+
27 Cuvintele „încă o dată“ arată deci înlăturarea lucrurilor care se clatină, adică a lucrurilor care au fost făcute,+ ca să rămână lucrurile care nu se clatină.+
28 De aceea, fiindcă vom primi un regat care nu poate fi clătinat,+ să avem parte în continuare de bunătate nemeritată, prin care putem să îndeplinim un serviciu sacru pentru Dumnezeu într-un mod plăcut lui, cu teamă sfântă și cu venerație!+
29 Căci Dumnezeul nostru este și un foc mistuitor.+
Note de subsol
^ Sau „zeci de mii“.
