Exodul 14:1-31
14 Iehova i-a vorbit atunci lui Moise, zicând:
2 „Spune-le fiilor lui Israel să se întoarcă și să-și așeze tabăra înaintea Pi-Hahirotului, între Migdol și mare, față-n față cu Baal-Țefon.+ Să vă așezați tabăra în fața acestui loc, lângă mare.
3 Atunci, cu siguranță, faraonul va zice despre fiii lui Israel: «Rătăcesc în neștire prin țară. I-a închis pustiul».+
4 Și eu voi lăsa ca inima faraonului să se încăpățâneze+ și el îi va urmări, iar eu mă voi glorifica prin intermediul faraonului și al întregii lui armate;+ și egiptenii vor ști că eu sunt Iehova“.+ Ei au făcut întocmai.
5 Mai târziu, regelui Egiptului i s-a dat de știre că poporul fugise. Imediat, inima faraonului și a slujitorilor săi s-a schimbat față de popor,+ astfel că au zis: „Ce-am făcut de l-am lăsat pe Israel să plece ca să nu mai muncească pentru noi ca sclav?“+
6 El și-a pregătit deci carele de război și și-a luat poporul cu el.+
7 A luat șase sute de care+ de elită și toate celelalte care ale Egiptului, cu războinici în fiecare dintre ele.
8 Astfel, Iehova a lăsat ca inima faraonului, regele Egiptului, să se încăpățâneze,+ și el a pornit în urmărirea fiilor lui Israel, în timp ce fiii lui Israel ieșeau cu mână înălțată*.+
9 Egiptenii au pornit în urmărirea lor și toți caii de la carele faraonului, călăreții+ și armata lui i-au ajuns din urmă în timp ce își așezau tabăra lângă mare, la Pi-Hahirot, față-n față cu Baal-Țefon.+
10 Când faraonul s-a apropiat, fiii lui Israel și-au ridicat ochii și iată că egiptenii mărșăluiau în urma lor. Pe fiii lui Israel i-a cuprins o mare frică și au început să strige către Iehova.+
11 Apoi i-au zis lui Moise: „Oare nu mai sunt locuri de înmormântare în Egipt de ne-ai adus aici să murim în pustiul acesta?+ Ce ne-ai făcut de ne-ai scos din Egipt?
12 Nu este acesta cuvântul pe care ți l-am spus în Egipt, zicând: «Lasă-ne în pace, ca să le slujim egiptenilor»? Căci este mai bine să le slujim egiptenilor decât să murim în pustiu“.+
13 Atunci Moise a zis poporului: „Nu vă temeți!+ Rămâneți neclintiți și veți vedea salvarea lui Iehova, pe care o va înfăptui azi pentru voi!+ Căci pe egiptenii pe care-i vedeți azi nu-i veți mai vedea niciodată, nu, niciodată.+
14 Iehova însuși va lupta pentru voi,+ iar voi veți sta liniștiți!“
15 Iehova i-a zis atunci lui Moise: „De ce strigi întruna către mine?+ Spune-le fiilor lui Israel să ridice tabăra.
16 Și tu ridică-ți toiagul,+ întinde-ți mâna peste mare și desparte-o,+ pentru ca fiii lui Israel să meargă prin mijlocul mării, pe pământ uscat.+
17 Și iată că eu las inimile egiptenilor să se încăpățâneze,+ pentru ca aceștia să intre după ei și pentru ca eu să mă glorific prin intermediul faraonului și al întregii lui armate, al carelor lui de război și al călăreților lui.+
18 Și egiptenii vor ști că eu sunt Iehova când mă voi glorifica prin intermediul faraonului, al carelor lui de război și al călăreților lui“.+
19 Atunci îngerul+ adevăratului Dumnezeu care mergea înaintea taberei lui Israel a plecat și s-a dus înapoia lor și stâlpul de nor a plecat dinaintea lor și a stat înapoia lor.+
20 Astfel, a ajuns între tabăra egiptenilor și tabăra lui Israel.+ Pe o parte, el era nor și întuneric, dar pe cealaltă parte lumina încontinuu noaptea.+ Și un grup nu s-a apropiat de celălalt grup toată noaptea.
21 Moise și-a întins atunci mâna peste mare.+ Iehova a făcut să bată toată noaptea un vânt puternic de la est și marea s-a retras. El a făcut din bazinul mării pământ uscat,+ iar apele s-au despărțit.+
22 În cele din urmă, fiii lui Israel au mers prin mijlocul mării, pe pământ uscat,+ în timp ce apele erau ca un zid la dreapta și la stânga lor.+
23 Și egiptenii au pornit în urmărirea lor, iar toți caii faraonului, carele lui de război și călăreții lui au intrat după ei+ în mijlocul mării.
24 În timpul străjii de dimineață*, Iehova a privit din stâlpul de foc și de nor+ spre tabăra egiptenilor, apoi a provocat învălmășeală+ în tabăra egiptenilor.
25 A scos roțile de la carele lor, astfel că ei le conduceau cu greu.+ Și egiptenii au început să zică: „Să fugim dinaintea lui Israel, căci Iehova luptă pentru ei împotriva egiptenilor!“+
26 În cele din urmă, Iehova i-a zis lui Moise: „Întinde-ți mâna peste mare,+ pentru ca apele să se întoarcă peste egipteni, peste carele lor de război și peste călăreții lor“.
27 Moise și-a întins imediat mâna peste mare și, spre dimineață, marea a început să se întoarcă la locul ei. În tot acest timp, egiptenii fugeau dinaintea ei, însă Iehova i-a aruncat pe egipteni în mijlocul mării.+
28 Și apele s-au întors.+ În cele din urmă, ele au acoperit carele de război și călăreții, întreaga armată a faraonului, care intraseră după ei în mare.+ Niciunul dintre ei n-a rămas.+
29 Fiii lui Israel au mers pe pământul uscat de pe fundul mării,+ iar apele erau ca un zid la dreapta și la stânga lor.+
30 Astfel, în ziua aceea, Iehova l-a salvat pe Israel din mâna egiptenilor,+ iar Israel i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării.+
31 Israel a văzut și mâna puternică pe care Iehova a îndreptat-o împotriva egiptenilor. Și poporul a început să se teamă de Iehova și să creadă în Iehova și în Moise, slujitorul său.+
Note de subsol
^ Adică „victorioși, plini de curaj“.
^ A treia și ultima strajă potrivit evreilor, aproximativ de la ora 2 a.m. la ora 6 a.m.
