Exodul 9:1-35
9 Atunci Iehova i-a zis lui Moise: „Du-te la faraon și spune-i:+ «Iată ce a zis Iehova, Dumnezeul evreilor: „Lasă-l pe poporul meu să plece, ca să-mi slujească!
2 Dar, dacă nici acum nu-l lași să plece și-l reții,+
3 iată că mâna lui Iehova+ va veni peste animalele+ tale de pe câmp. O ciumă cumplită va veni peste cai, peste măgari, peste cămile, peste vite și peste oi.+
4 Iehova va face deosebire între animalele lui Israel și animalele Egiptului și din tot ce este al fiilor lui Israel nimic nu va muri“»“.+
5 Iehova a fixat un timp, zicând: „Mâine, Iehova va face în țară lucrul acesta“.+
6 Așadar, Iehova a făcut acest lucru a doua zi și au început să moară tot felul de animale din Egipt,+ dar niciunul dintre animalele fiilor lui Israel n-a murit.
7 Atunci faraonul și-a trimis oamenii să vadă și iată că nu murise nici măcar unul dintre animalele lui Israel. Cu toate acestea, inima faraonului a rămas împietrită+ și el n-a lăsat poporul să plece.
8 După aceea, Iehova le-a zis lui Moise și lui Aaron: „Umpleți-vă amândouă mâinile cu funingine din cuptor,+ iar Moise s-o arunce spre cer, sub privirile faraonului.
9 Ea va deveni pulbere peste toată țara Egiptului și se va preface în furuncule cu bășici+ pe oameni și pe animale, în toată țara Egiptului“.
10 Au luat deci funingine din cuptor și au stat înaintea faraonului, iar Moise a aruncat-o spre cer, iar ea s-a prefăcut în furuncule cu bășici,+ care ieșeau pe oameni și pe animale.
11 Preoții care practicau magia n-au putut să stea înaintea lui Moise din cauza furunculelor, căci apăruseră furuncule pe preoții care practicau magia și pe toți egiptenii.+
12 Dar Iehova a lăsat ca inima faraonului să se încăpățâneze și el nu i-a ascultat, așa cum îi spusese Iehova lui Moise.+
13 Apoi Iehova i-a zis lui Moise: „Scoală-te dis-de-dimineață, stai înaintea faraonului+ și spune-i: «Iată ce a zis Iehova, Dumnezeul evreilor: „Lasă-l pe poporul meu să plece, ca să-mi slujească!+
14 Fiindcă de data aceasta îmi voi trimite toate plăgile împotriva inimii tale, peste slujitorii tăi și peste poporul tău, ca să știi că nu este nimeni ca mine pe tot pământul.+
15 Căci mi-aș fi putut întinde deja mâna ca să te lovesc cu ciumă, pe tine și pe poporul tău, și să te șterg de pe fața pământului.+
16 Dar, de aceea te-am lăsat în viață,+ ca să-ți arăt puterea mea, iar numele meu să fie proclamat pe tot pământul.+
17 Tot te mai porți cu trufie cu poporul meu și nu-l lași să plece?+
18 Iată că mâine, pe vremea aceasta, voi face să plouă cu bucăți mari de grindină, cum n-a mai fost niciodată în Egipt, din ziua în care a fost întemeiat și până acum.+
19 Trimite acum oameni să-ți ducă la adăpost toate animalele și tot ce ai pe câmp. Cât despre orice om și orice animal care se vor afla pe câmp și nu vor fi duși în casă, grindina+ va cădea peste ei și vor muri“»“.
20 Aceia dintre slujitorii faraonului care s-au temut de cuvântul lui Iehova și-au dus în casă slujitorii și animalele,+
21 dar cei care nu și-au îndreptat inima spre cuvântul lui Iehova și nu i-au dat atenție și-au lăsat slujitorii și animalele pe câmp.+
22 Iehova i-a zis atunci lui Moise: „Întinde-ți mâna+ spre cer, ca să vină grindină+ peste toată țara Egiptului, peste oameni, peste animale și peste toate plantele câmpului din țara Egiptului“.
23 Moise și-a întins deci toiagul spre cer și Iehova a trimis tunete și grindină,+ iar pe pământ a coborât foc și Iehova a făcut să plouă cu grindină peste țara Egiptului.
24 Astfel, a venit grindină și foc amestecat cu grindină. Aceasta era așa de mare, cum nu mai fusese alta în toată țara Egiptului de când devenise națiune.+
25 Grindina a lovit toată țara Egiptului. Grindina a lovit tot ce se afla pe câmp, de la oameni până la animale, precum și tot felul de plante de pe câmp, și a distrus tot felul de copaci de pe câmp.+
26 Numai în ținutul Gosen, unde erau fiii lui Israel, nu a fost grindină.+
27 În cele din urmă, faraonul a trimis să-i cheme pe Moise și pe Aaron și le-a spus: „De data asta am păcătuit.+ Iehova este drept,+ iar eu și poporul meu am greșit.
28 Implorați-l pe Iehova să înceteze tunetele și grindina de la Dumnezeu.+ Atunci voi fi gata să vă las să plecați și nu veți mai rămâne“.
29 Și Moise i-a zis: „Îndată ce voi ieși din oraș, îmi voi întinde mâinile spre Iehova.+ Tunetele vor înceta, iar grindina nu va mai continua, ca să știi că pământul este al lui Iehova.+
30 Știu deja că nici atunci tu și slujitorii tăi nu vă veți teme de Iehova Dumnezeu“.+
31 Inul și orzul fuseseră lovite, pentru că orzul dăduse în spic, iar inul era în floare.+
32 Dar grâul și alacul+ nu fuseseră lovite, fiindcă erau plante târzii.
33 Moise a ieșit atunci din oraș, de la faraon, și-a întins mâinile spre Iehova, iar tunetele și grindina au încetat și ploaia n-a mai căzut pe pământ.+
34 Când a văzut faraonul că ploaia, grindina și tunetele au încetat, a păcătuit din nou și și-a împietrit inima,+ atât el, cât și slujitorii lui.
35 Și inima faraonului a rămas împietrită și el nu i-a lăsat pe fiii lui Israel să plece, așa cum spusese Iehova prin Moise.+
