Ezechiel 2:1-10
2 Și el mi-a zis: „Fiu al omului*,+ ridică-te ca să-ți vorbesc“.+
2 De îndată ce mi-a vorbit, a intrat în mine spirit+ și m-a făcut să mă ridic ca să-l aud pe Cel care-mi vorbea.+
3 Apoi mi-a zis: „Fiu al omului, te trimit la fiii lui Israel,+ la aceste națiuni rebele care s-au răzvrătit împotriva mea.+ Ei și strămoșii lor au comis fărădelegi împotriva mea până în ziua aceasta.+
4 La fiii aceștia cu fața nerușinată+ și cu inima împietrită+ — la ei te trimit, și spune-le: «Iată ce a zis Domnul Suveran Iehova».
5 Și, fie că vor asculta,+ fie că nu+ — căci sunt o casă răzvrătită+ —, vor ști că a fost un profet în mijlocul lor.+
6 Dar ție, fiu al omului, să nu-ți fie frică de ei+ și să nu-ți fie frică de cuvintele lor, fiindcă sunt niște încăpățânați+ și niște ghimpi care te înțeapă,+ și locuiești printre scorpioni.+ Să nu-ți fie frică de cuvintele lor+ și să nu te îngrozești de fețele lor,+ căci sunt o casă răzvrătită.+
7 Spune-le cuvintele mele, fie că vor asculta, fie că nu, căci sunt niște răzvrătiți.+
8 Și tu, fiu al omului, ascultă ce-ți vorbesc. Nu te răzvrăti ca această casă răzvrătită.+ Deschide gura și mănâncă ce-ți dau“.+
9 Atunci m-am uitat și iată că spre mine era întinsă o mână+ și iată că în ea era un sul de carte.+
10 El l-a desfăcut înaintea mea, și era scris și pe față, și pe dos.+ În el erau scrise cântece de jale, gemete și vaiete.+
Note de subsol
^ Prima mențiune a acestei expresii, care apare de 93 de ori în Ezechiel.
