Faptele 7:1-60
7 Dar marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?“
2 El a zis: „Bărbaților, frați și tați, ascultați! Dumnezeul gloriei+ i s-a arătat strămoșului nostru Avraam când era în Mesopotamia, înainte să se stabilească în Haran,+
3 și i-a zis: «Ieși din țara ta și dintre rudele tale și vino în țara pe care ți-o voi arăta».+
4 Atunci a ieșit din țara caldeenilor și s-a stabilit în Haran. Iar de acolo, după ce a murit tatăl lui,+ a fost îndrumat de Dumnezeu să se mute în această țară, în care locuiți voi acum.+
5 Și totuși nu i-a dat în ea nicio proprietate care să poată fi moștenită, nu, nici măcar o palmă de pământ*,+ dar, când încă nu avea niciun copil, a promis că i-o va da ca să-i fie proprietate+ lui și seminței lui după el.+
6 Pe lângă aceasta, Dumnezeu a spus că urmașii lui vor fi locuitori străini+ într-o țară străină+ și că poporul acela îi va înrobi și îi va asupri patru sute de ani.+
7 «Dar eu voi judeca națiunea căreia îi vor sluji ca sclavi»,+ a zis Dumnezeu, «și după aceea vor ieși și vor îndeplini un serviciu sacru pentru mine în locul acesta».+
8 Și i-a dat și legământul circumciziei.+ Și i s-a născut Isaac+ și l-a circumcis în a opta zi,+ lui Isaac i s-a născut Iacob, iar lui Iacob, cei doisprezece patriarhi.+
9 Patriarhii au început să-l invidieze+ pe Iosif și l-au vândut în Egipt.+ Dar Dumnezeu a fost cu el,+
10 l-a scăpat din toate necazurile lui, l-a făcut să câștige favoare și să dovedească înțelepciune înaintea faraonului, regele Egiptului, iar acesta l-a numit guvernator peste Egipt și peste toată casa lui.+
11 Dar a venit o foamete peste tot Egiptul și peste Canaan, da, un mare necaz, și strămoșii noștri nu găseau hrană.+
12 Dar Iacob a auzit că în Egipt+ erau alimente și i-a trimis pe strămoșii noștri acolo prima oară.+
13 A doua oară, Iosif li s-a făcut cunoscut fraților săi+ și faraonul a aflat despre neamul lui Iosif.+
14 Atunci Iosif a trimis și i-a chemat din Canaan pe Iacob, tatăl lui, și pe toate rudele lui+ — șaptezeci și cinci* de suflete.+
15 Iacob a coborât în Egipt.+ El a murit+ și, la fel, strămoșii noștri,+
16 apoi au fost duși la Sihem+ și au fost puși în mormântul+ pe care Avraam îl cumpărase în Sihem de la fiii lui Hamor cu un preț în arginți.+
17 Când se apropia timpul ca promisiunea pe care Dumnezeu i-o făcuse lui Avraam să se împlinească, poporul a crescut și s-a înmulțit în Egipt,+
18 până când peste Egipt s-a ridicat alt rege, care nu-l cunoscuse pe Iosif.+
19 Acesta s-a purtat cu viclenie față de neamul nostru+ și i-a obligat pe tați să-și părăsească pruncii, ca aceștia să nu rămână în viață.+
20 În timpul acela s-a născut Moise,+ care era de o frumusețe divină*.+ El a fost îngrijit trei luni în casa tatălui său.
21 Când a fost părăsit, fiica faraonului l-a luat și l-a crescut ca pe fiul ei.+
22 Astfel, Moise a fost instruit în toată înțelepciunea+ egiptenilor. Și era plin de putere în cuvinte+ și în fapte.
23 Când a împlinit patruzeci de ani, și-a pus în inimă să-i cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel.+
24 Și, văzând că unul dintre ei era tratat nedrept, l-a apărat și l-a răzbunat pe cel maltratat, omorându-l pe egiptean.+
25 El credea că frații lui vor înțelege că Dumnezeu îi salva prin mâna lui,+ dar ei n-au înțeles.
26 A doua zi, el li s-a arătat când se băteau și a căutat să-i împace,+ zicând: «Bărbaților, voi sunteți frați! De ce vă purtați nedrept unul cu altul?»+
27 Dar cel care se purta nedrept cu aproapele său l-a respins, zicând: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător peste noi?+
28 Doar nu vrei să mă ucizi cum l-ai ucis ieri pe egiptean?»+
29 Auzind aceste cuvinte, Moise a fugit și a locuit ca străin în țara Madianului,+ unde i s-au născut doi fii.+
30 Când s-au împlinit patruzeci de ani, în pustiul de la muntele Sinai i s-a arătat un înger în flacăra de foc a unei tufe de mărăcini.+
31 Când Moise a văzut această priveliște, a rămas uimit.+ Dar, în timp ce se apropia să se uite cu atenție, s-a auzit glasul lui Iehova:
32 «Eu sunt Dumnezeul strămoșilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac și al lui Iacob».+ Cuprins de tremur, Moise n-a îndrăznit să se mai uite.
33 Iehova i-a zis: «Scoate-ți sandalele din picioare, căci locul pe care stai este pământ sfânt.+
34 Am văzut cât de rău se poartă cu poporul meu care este în Egipt,+ am auzit gemetele lor+ și am coborât să-i eliberez.+ Acum vino și te voi trimite în Egipt!»+
35 Pe acest Moise, pe care ei îl renegaseră, zicând: «Cine te-a pus pe tine conducător și judecător?»,+ pe acest om l-a trimis Dumnezeu,+ prin mâna îngerului care i s-a arătat în tufa de mărăcini, ca să fie și conducător, și eliberator.
36 Acest om i-a scos+ după ce a făcut minuni și semne în Egipt,+ la Marea Roșie+ și timp de patruzeci de ani în pustiu.+
37 Acest Moise le-a zis fiilor lui Israel: «Dumnezeu vă va ridica dintre frații voștri un profet ca mine».+
38 El+ a fost în mijlocul congregației+ în pustiu cu îngerul+ care i-a vorbit la muntele Sinai și cu strămoșii noștri și a primit cuvintele vii și sacre+ ca să vi le dea vouă.
39 Strămoșii noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au respins+ și în inima lor s-au întors în Egipt,+
40 zicându-i lui Aaron: «Fă-ne dumnezei care să meargă înaintea noastră. Căci nu știm ce s-a întâmplat cu acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului».+
41 Și, în zilele acelea, au făcut un vițel+ și au adus o jertfă idolului, bucurându-se de lucrările mâinilor lor.+
42 Atunci Dumnezeu s-a întors și i-a părăsit,+ lăsându-i să îndeplinească un serviciu sacru pentru armata cerului, după cum este scris în cartea profeților:+ «Mie mi-ați adus voi animale înjunghiate și jertfe patruzeci de ani în pustiu, casă a lui Israel?+
43 Da, ați luat cortul lui Moloc*+ și steaua+ dumnezeului Refan*, chipuri pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor. De aceea, vă voi deporta+ dincolo de Babilon».
44 Strămoșii noștri aveau în pustiu cortul mărturiei, așa cum poruncise el când i-a spus lui Moise să-l facă după modelul pe care-l văzuse.+
45 Și strămoșii noștri, care l-au moștenit, l-au dus cu Iosua+ în țara aflată în stăpânirea națiunilor,+ pe care Dumnezeu le-a alungat dinaintea strămoșilor noștri.+ Aici a rămas până în zilele lui David.
46 El a găsit favoare+ în ochii lui Dumnezeu și i-a cerut privilegiul de a se îngriji de o locuință+ pentru Dumnezeul lui Iacob.
47 Dar Solomon a fost cel care i-a construit o casă.+
48 Totuși, Cel Preaînalt nu locuiește în case făcute de mâini,+ așa cum spune profetul:
49 «Cerul este tronul meu+ și pământul este scăunelul picioarelor mele.+ Ce fel de casă îmi veți construi voi?, zice Iehova. Sau unde este locul odihnei mele?+
50 Oare nu mâna mea a făcut toate aceste lucruri?»+
51 Oameni încăpățânați, cu inima și cu urechile necircumcise,+ voi întotdeauna vă împotriviți spiritului sfânt. Așa cum au făcut strămoșii voștri, așa faceți și voi!+
52 Pe care dintre profeți nu i-au persecutat strămoșii voștri?+ Da, i-au omorât+ pe cei care au anunțat dinainte venirea Celui drept,+ ai cărui trădători și ucigași sunteți voi acum,+
53 voi, care ați primit Legea transmisă prin îngeri,+ dar n-ați respectat-o“.
54 Când au auzit aceste lucruri, s-au simțit jigniți în inimă+ și au început să scrâșnească+ din dinți împotriva lui.
55 Dar el, fiind plin de spirit sfânt, s-a uitat țintă la cer și a văzut gloria lui Dumnezeu și pe Isus stând la dreapta lui Dumnezeu+
56 și a zis: „Iată, văd cerurile deschise+ și pe Fiul omului+ stând la dreapta lui Dumnezeu!“+
57 Atunci ei au strigat cât au putut de tare, și-au astupat urechile+ și s-au repezit cu toții asupra lui.
58 După ce l-au scos în afara orașului,+ au început să arunce cu pietre în el.+ Martorii+ și-au pus veșmintele la picioarele unui tânăr numit Saul.+
59 Și au aruncat cu pietre în Ștefan, în timp ce el implora și zicea: „Doamne Isuse, primește spiritul meu!“+
60 Apoi a îngenuncheat și a strigat cu voce puternică: „Iehova, nu le pune la socoteală păcatul acesta!“+ Și, după ce a spus aceasta, a adormit în moarte.
Note de subsol
^ Lit. „un lat de picior“.
^ Sau „extrem de frumos“. Lit. „frumos înaintea lui Dumnezeu“.
^ O zeitate astrală.
