Geneza 37:1-36
37 Și Iacob a locuit în țara în care locuise tatăl său ca străin,+ în țara Canaanului.+
2 Aceasta este istoria lui Iacob.
Când Iosif+ avea șaptesprezece ani, păzea oile cu frații lui+ și, fiind doar un copil, stătea cu fiii Bilhăi+ și cu fiii Zilpei,+ soțiile tatălui său. Și Iosif i-a vorbit tatălui lor despre faptele lor rele.+
3 Israel îl iubea pe Iosif mai mult decât pe toți ceilalți fii ai săi,+ fiindcă era fiul bătrâneții sale, și a pus să i se facă un veșmânt lung cu dungi, asemănător unei cămăși.+
4 Când frații lui au văzut că tatăl lor îl iubea mai mult decât pe toți frații lui, au început să-l urască+ și n-au mai putut să-i vorbească blând.+
5 Mai târziu, Iosif a avut un vis și l-a spus fraților lui,+ iar ei au găsit încă un motiv să-l urască.
6 El le-a zis: „Ascultați, vă rog, ce vis am avut!+
7 Iată că noi legam snopi în mijlocul câmpului, când iată că snopul meu s-a ridicat și a stat drept, iar snopii voștri au înconjurat snopul meu și s-au plecat înaintea lui“.+
8 Însă frații lui i-au zis: „O să fii tu rege peste noi?+ Sau o să stăpânești tu peste noi?“+ Și au găsit încă un motiv să-l urască, pentru visele lui și pentru cuvintele lui.
9 Apoi a mai avut un vis și l-a povestit fraților lui, zicând: „Iată că am avut din nou un vis și iată că soarele, luna și unsprezece stele se plecau înaintea mea“.+
10 L-a povestit tatălui său și fraților săi, iar tatăl său l-a certat și i-a zis:+ „Ce înseamnă visul acesta pe care l-ai avut? Nu cumva o să venim noi, eu, mama ta și frații tăi, și o să ne plecăm până la pământ înaintea ta?“
11 Frații lui au început să-l invidieze,+ însă tatăl său a păstrat în minte cuvintele acestea.+
12 Apoi frații lui s-au dus să pască turma tatălui lor aproape de Sihem.+
13 După o vreme, Israel i-a spus lui Iosif: „Oare nu păzesc frații tăi turmele aproape de Sihem? Vino să te trimit la ei“. Și el i-a zis: „Iată-mă!“+
14 Atunci Israel i-a spus: „Du-te, te rog, și vezi dacă frații tăi sunt bine, dacă turma este bine și adu-mi vești“.+ L-a trimis astfel din valea Hebronului,+ iar Iosif s-a dus la Sihem.
15 Mai târziu, când rătăcea pe un câmp, l-a întâlnit un om. Omul l-a întrebat: „Ce cauți?“
16 El a răspuns: „Îi caut pe frații mei. Spune-mi, te rog: Unde păzesc turmele?“
17 Omul a continuat: „Au plecat de aici, căci i-am auzit spunând: «Să mergem la Dotan»“. Iosif a mers după frații lui și i-a găsit la Dotan.
18 Ei l-au zărit de la distanță și, înainte ca el să se apropie, au urzit cu viclenie un plan împotriva lui, ca să-l omoare.+
19 Și și-au zis unul altuia: „Iată, vine visătorul!+
20 Hai să-l omorâm și să-l aruncăm într-o groapă de apă;+ o să spunem că l-a mâncat o fiară.+ Și o să vedem apoi ce-o să se aleagă de visele lui!“
21 Când a auzit aceasta, Ruben a încercat să-l scape din mâna lor.+ Astfel, a zis: „Să nu-i omorâm sufletul!“+
22 Și Ruben le-a mai zis: „Nu vărsați sânge!+ Aruncați-l în această groapă de apă din pustiu, dar nu ridicați mâna asupra lui“.+ Căci voia să-l scape din mâna lor ca să-l ducă înapoi la tatăl său.
23 Când Iosif a ajuns la frații lui, ei l-au dezbrăcat de veșmântul lung, de veșmântul lung cu dungi care era pe el,+
24 apoi l-au luat și l-au aruncat în groapa de apă.+ Pe atunci, groapa era goală, nu era apă în ea.
25 Apoi s-au așezat să mănânce pâine.+ Când și-au ridicat ochii, iată că au văzut o caravană de ismaeliți+ care venea din Galaad. Cămilele lor erau încărcate cu ladin, balsam și scoarță rășinoasă,+ pe care le duceau în Egipt.
26 Atunci Iuda le-a zis fraților lui: „Ce folos dacă îl omorâm pe fratele nostru și îi acoperim sângele?+
27 Hai să-l vindem ismaeliților+ și să nu ridicăm mâna asupra lui!+ La urma urmei, este fratele nostru, carnea noastră“. Și ei l-au ascultat pe fratele lor.+
28 Și niște oameni, negustori madianiți,+ tocmai treceau pe acolo. Astfel, l-au tras afară pe Iosif, scoțându-l din groapa de apă,+ și l-au vândut ismaeliților pe douăzeci de arginți.+ În cele din urmă, aceștia l-au dus pe Iosif în Egipt.
29 Mai târziu, Ruben s-a întors la groapa de apă și iată că Iosif nu mai era acolo. Atunci și-a sfâșiat veșmintele.+
30 Când s-a întors la frații săi, a strigat: „Copilul a dispărut! Acum, încotro s-o apuc?“+
31 Însă ei au luat veșmântul lung al lui Iosif, au înjunghiat un țap și au înmuiat de mai multe ori veșmântul lung în sânge.+
32 După aceea au trimis veșmântul lung cu dungi, ca să-i fie dus tatălui lor și să i se spună: „Iată ce-am găsit. Cercetează-l,+ te rugăm, și vezi dacă este sau nu veșmântul cel lung al fiului tău“.+
33 Și el l-a cercetat și a strigat: „Este veșmântul cel lung al fiului meu! L-a mâncat o fiară!+ Fără îndoială, Iosif a fost sfâșiat!“+
34 Atunci Iacob și-a rupt mantia, și-a pus o pânză de sac pe șolduri și a ținut doliu după fiul său multe zile.+
35 Și toți fiii săi și toate fiicele sale s-au ridicat să-l mângâie,+ dar el n-a vrut să primească mângâiere și zicea:+ „Îndoliat mă voi coborî la fiul meu în Șeol!“ Și tatăl său a plâns după el.
36 Însă madianiții l-au vândut în Egipt lui Potifar, un demnitar de la curtea faraonului,+ șeful gărzii personale.+
